Muzica de film

Zilele astea am revăzut mai vechiul film al lui Spielberg, „Close encounters of the third kind”. Am cotrobăit prin dvd şi am ajuns la un dialog în  care Spielberg şi John Williams explicau cum s-a ajuns la celebra temă muzicală care dă tot dichisul filmului. Cea de aici:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MjlLJzESN8w]

Cred că fără cele cinci note filmului i-ar fi lipsit ceva. Şi aşa mi-a venit gândul să vorbim puţin despre muzica de film. Şi despre felul în care muzica aceasta reuşeşte să îmbogăţească, nu de puţine ori, filmul, să-l întregească.

Nu ştiu câţi dintre voi au văzut filmul lui Hudson „Chariots of fire”, dar tema principală, compusă de Vangelis, nu vă e, cu siguranţă străină. Dacă tot am pomenit de Vangelis… cum aş putea să nu amintesc cât de mult înseamnă pentru, de acum, clasicul „Blade runner” muzica lui. Ori pentru „1492- Conquest of Paradise”.

Mă gândesc apoi la Tiberiu Olah şi minunăţia compusă de el pentru „Osânda” lui Sergiu Nicolaescu. Sau la inspirata compoziţie a lui Adrian Enescu din „Ciuleandra” aceluiaşi Nicolaescu. Ori la muzica aceluiaşi Adrian Enescu din „Pas în doi” al lui Piţa. Pentru că ne putem lăuda că şi la noi muzica de film s-a bucurat de respectul pe care îl merită.

John Williams, Alan Silvestri, Hans Zimmer, Evanthia Rempoutsika sau Bill Conti îmi par nume la fel de importante şi meritând acelaşi respect ca starurile plătite cu sume, de multe ori, exagerate, aflate pe capul de afiş.  Iar dintre toţi exista un nume care merită, cred eu, o consideraţie aparte.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Jj5Xczethmw]

Ennio Morricone.Muzica pentru peste 500 de filme şi seriale. Cred că, pentru industria cinematografică, Morricone este la fel de important ca şi De Niro, Spielberg sau Pacino. Muzica lui Morricone nu mai e doar un fundal sonor pentru o poveste cinematografică mai bine sau mai rau spusă, ci povestea însăşi. Cu toate acestea, în întreaga sa carieră, nu a primit niciun Oscar pentru vreuna din compoziţiile sale ( ci doar un premiu „de consolare”, în 2007, un Oscar „pentru întreaga carieră”). Şi nu de puţine ori, discutând cu amici, care îmi recomandau vreun film şi nu reuşeau să mă convingă că merită să îmi pierd timpul cu el, argumentul decisiv era: „e pe muzica lui Morricone”. „E pe muzica lui Morricone” ! Afirmaţia asta, îmi părea, că face cumva dreptate. Că scoate muzica aceea grozavă din rolul decorativ, de accesoriu, că îi dă importanţa pe care o merită. Şi nu e aşa ? Nu e „Once upon a time in America” o poveste spusă pe muzica lui Morricone? Nu e Forest Gump o poveste spusă pe muzica lui Silvestri?

De fapt cred că secvenţa aceasta, din „The Mission” a lui Roland Joffe, spune cel mai bine ce am încercat eu să spun. Şi mă tem că nu am izbutit. Şi uite aşa inventăm un nou gen: muzica de blog.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xBLbH6vRwk8]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

27 Comments

  1. sau coloana sonora, tot Olah, din Mihai Viteazu, tot Nicolaescu, sau din Nemuritorii, acelasi Nicolaescu (Phoenix), sau cea din cei 7 magnifici, ca sa nu mai vorbesc de TheBand, pentru ca acolo nu mai e coloana sonora, e chiar filmul, sau alte filme, mai putin celebre poate, dar pe care le-am vazut de cate 5, 6 ori numai pentru coloana sonora (pe vremea lui Ceasca era si asta o varianta sa asculti muzica buna)
    One on One, cu Robby Benson, Alice, cu Jean Pierre Cassel

  2. Misto. Vazut Close encounters pe vremea lui Ceasca la Patria(da, baaaa, anti-comunistilor, ne lasa partidul! 🙂

    Pe Morricone il ador, pur si simplu, de la Once Upon a Time in America (geniu!) pina la 1900, si continuind cu Cinema Paradiso.

    Un pic de Morricone, 1900:

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7Sv4r8PPTPQ&hl=en_US&fs=1&]

    Scena cu Playing Love:

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lgXW6XDnhXA&hl=en_US&fs=1&]

    Love Theme Cinema Paradiso

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RwDf2DCX_1A&hl=en_US&fs=1&]

  3. O sa radeti , dar telefonul meu suna pe muzica lui Vanghelis – Chariots of fire. Din pacate, mult prea putini din jurul meu stiu despre cine si ce e vorba. Concurenta cu guta @ comp e serioasa! Iti propun si eu o muzica de film – Last mohican by Trevor Jones and Randy Edelman.

  4. Cliff Martinez e unul din compozitorii mei preferati de coloana sonora de film.

    Muzica din Solaris

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_2S698Cs3aM&hl=en_US&fs=1&]

    Un alt film unde muzica a avut un rol important si mie mi-a placut. Compozitori Asche && Spencer

    Pun doar linkul, merita vazut cu film

    http://www.youtube.com/watch?v=Q9B7At_X_iM&feature=PlayList&p=FD57B69720D7776E&index=28

    Acu’, mai sunt si filmele rusesti; unele au o banda sonora excelenta. Varianta ruseasca a filmului Doctor Zhivago din 2005 o gasiti aici

    http://www.youtube.com/watch?v=v3HH4sCw9Ms

  5. Multa vreme Ennio Morricone a fost pentru mine o enigma.In general ,muzica filmului se incheaga pornind de la tema acestuia si -i urmeaza drumul sinuos dictat de scenariu.Muzica lui Morricone este insa una de sine statatoare,are viata,traieste si dincolo de canoanele acesuia.
    http://www.youtube.com/watch?v=k1VoAN45sk4&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=9DSzGQVTTRs&feature=quicklist
    Sa nu-l uitam pe Vladimir Cosma :
    http://www.youtube.com/watch?v=TKwo-ZiViQo&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=k_W3511gk60&feature=related

    Filmul al carui coloana sonora m-a impresionat cel mai mult a fost ,Anonimul Venetian cu cele doua teme :
    http://www.youtube.com/watch?v=U34SPLA3IyE&feature=quicklist
    http://www.youtube.com/watch?v=0X3msc-KURM&feature=related/

    spedy /29/01/2010

  6. Nu cred că merită să fie uitați nici Elmer Bernstein, cu The Magnificent Seven, Ten Commandments, To Kill a Mockingbird, The Age of Innocence sau The Cisholms,

    http://www.youtube.com/watch?v=HQZox6kPQ1Y

    sau Henry Mancini cu muzica din Love Story, Doctor Jivago, Pink Panther, Columbo, The Thorn Birds, Romeo și Julieta, Nașul și multe, multe altele:

    http://www.youtube.com/watch?v=CGYlwJFwQkc&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=6yw6zxWLy6g&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=7k_kdfaAq68&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=FvMJEDzY304&feature=related

  7. Iaca si aici niste minunatii :

    http://www.youtube.com/watch?v=L–_6qVRC0I

    Ca si toata muzica filmului, de altfel

    si…
    http://www.youtube.com/watch?v=e2Ma4BvMUwU

    inca…chiar daca nu s-ar pune. Se cade insa sa pomenim si de cele sfinte. Altfel l-am uita si pe „Amedeus”.
    http://www.youtube.com/watch?v=wP2BQ9zR6QE

    ei, si parca mai ar fi fost dar cate nu sunt?
    De „Love Story ” ne mai amintim doar cand dam de melodie.
    Si „Godfather”…dar las si altora sa mai zica.
    Apropos: de ce nu faci dumneata un locsor unde sa le gasim mai degraba, atunci cand ne apuca amocul ?Sau sa mai lasam cate un semn la ceea ce mai descoperim? Zic si eu…c-o fi mai la indemana si ne-om bucura, unii dintre noi.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...