Acasănea stereDe trei ori nea...

De trei ori nea Stere

Nea Stere în balcon. Fumează. Trage din chiştoc cu sete şi se uită chiorâş la Mecanism, care îi face cu mâna, în vreme ce trece cu graţie prin zăpadă.

– Ce face, domnu’ Stere? îi zâmbeşte Mecanism.

-Fumează, fă!  Ţi-ai tras fes mov? Unde ai plecat, fă, pe gerul ăsta?

– La meditaţie. Avem şedinţă de yoga, la casa de cultură, tu! îi răspunde Mecanism îndepărtându-se. Nea Stere trage o flegmă cu boltă şi o urmăreşte cum aterizează pe zăpada de pe trotuar. Cotrobăie prin balcon. A dispărut. Nu se mai vede. Apare după câteva clipe. Aruncă un cartof în uşa de tablă de la punctul termic. De acolo iese nea Mătreaţă, în ismene şi maieu, cu faţa acoperită cu spumă. Se bărbierea.

– Ce-i , bă, Stere?

– Hai, vii odată?

– Ce dai?

– Ţuică de siglă, bă. De la cumnată-meu. Ţuică bună, de siglă.

******

Nea Stere stă cu ochii închişi. Nea Mătreaţă îşi taie unghiile de la picioare şi mai trage câte un ochi la televizor. Eu nu ştiu ce caut lângă căpiaţii ăştia doi. M-a poftit nea Stere la o ţuică de siglă.

-Mătreaţă, să nu dea dracii să laşi copite pă covor, că mă ia doamna la pizduit!

– Ce zice ăştia, bă Stere? arată nea Mătreaţă cu cotul spre televizor.

– Ce e, bă?

– Ce e aia „glorie postumă”?

– Adică după, bă!

– După ce?

– După ce crăpi. E ca la poeziile lu’ Eminescu?

– Ce dracu’ spui tu, bă , acolo?

-Da, bă. Ca poeziile postume ale lu’ ăla. Adică că le-a scris el după ce a murit.

*******

În faţa blocului. Dau la lopată. Trebuie curăţată zăpada dacă vreau să mai scot maşina. Nea Stere stă pe trotuar cu căciula trasă pe ochi şi mâinile în buzunarele pufoaicei şi mă priveşte cu o undă de zeflemea în ochi.

– Ai trecut la munca de jos, vecinu’?

– ‘neaţa, nea Stere.

– Îhî. Ai o ţigare vecinu’?

Îi dau o ţigare. Îi dau şi foc. O ţine în colţul gurii. Fumează fără să scoată mâinile din buzunar. Am terminat de curăţăt zăpada. Îi dau lopata. O ia cu scârbă. Zice:

-Vezi, vecinu’?

– Ce, nea Stere?

– Pula simţ civic. Dacă n-aveai nevoie să pleci cu maşina, nu curăţai zăpada.

– Mda. Cred că aşa e.

– Şi oricum, dacă nu-ţi dădeam eu lopata mea, tot o pulă făceai cu simţu’ civic.

– Aşa e. Mulţumesc. Dumneata de ce nu cureţi la maşină?

– N-am nevoie. Nu plec nicăieri. Şi oricum… n-am nevoie. Am lopată. Dacă vrea careva să iasă are nevoie de lopata mea. Şi ca să le-o dau îi pun să cureţe şi la mine. Pe tine, vecinu’, te-am scutit.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Sa dea dracu’, noroc cu nea Stere, ca m-a luminat!
    Acu’ pricep eu ce trebuie sa fac cu lopata aia de zapada, cumparata acu trei ani. 🙂
    Eu dadeam ca prostu’ zapada de pe trotuar, desi stau la patru !
    Multam fain, nea Stere !

  2. Necazul e ca natia a hotarat (ca de obicei, in privinta lucrurilor importante), prin reprezentantii sai.

    Cum care? Aia din care avem noi (conform la Repubblica) cei mai multi pe cap de locuitor din intreaga Ioropa.

    PS Pt. eventualii portocalioti rataciti: nu, nu e vorba de parlamentari!

  3. aaooo da ..de cate ori se duce la yoga pe stamana??? si cat plateste?nu era mai bine daca ii dadeati lopata lu nea Stere in mana(sau pe spate)sa faca yoga cu lopata prin nameti?? si face si economie!
    Iar nea Stere asta…care sta si se uita….nu trebuia sa ii mai dai tigare,trebuia sa ii dai numai foc…la pufoaica!!! dupa aia ii mai dadeai si o lopata pe sele…sa stingi pufoaica…

  4. Vecinu’, ai pila la nea Stere…te invita la o tuica de sigla, iti da lopata doar pentru o tigara (nu trebuie sa cureti si la el, te-a scutit) ce mai, nea Stere te place…

  5. aud ca mai ninge iar ca se facuse si zapada asta de …cacao.dupa frumusetea balaie ce ne-a facut viata nu iad ,ca ala-i fierbinte,ci un calvar,cosmetizand cumva peisajul ca stratul gros de pudra pe obrajii scofalciti ai unei babe fudule,nu a fost nevoie decat de doua zile mai domestice pentru ca jegul si zoaia sa intineze totul.in acest context,ce facusi domniata se cheama o pata de culoare iar nea stere -i mizantropul ce-ti puse condei la-ndemana.

    spedy/01/02/2010

  6. Nea’ Stere e icoana vecinului-pensionar ce a „trudit” toata viata intr-o uzina comunista si acum se odihneste band tuica de sigla/tigla 🙂
    I-l vad si eu prin cartierul meu -cateodata la balcon, cateodata venind la prima ora dinspre barul de la capatul strazii (in „zilele de pensie”).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...