Cu scut sau pe… curând

Ne-am tras scut. Brişcă aveam. Freză mişto aveam. Treling Dulce&Găbanu aveam. Ne lipsea scutu’. Şi l-a trimiz obamezu’ acu’ vreo două luni pe prostănacu’ lui să ne zică: „bă, maneliştilor, ştiţi, bă, ce vă trebe vouă să se asorteze cu gropile din asfalt şi pensiile de căcat? Un scut, bă! Vă dăm noi, voi scoateţi lozu’. Că e lumea a dracu’, bă. Şi e pericole la tot pasu’. Dacă te muşcă maidanezu’, noaptea, când vii de la băut, bang! dai cu scutu’ şi crapă maidanezu’. Nu vedeţi, băi madăfacărilor, că zboară rachetili sol-berbec de tipu’ Hayssam 2, p’icişa, pi la voi, ca bioingurili pi la noi? Hai, vedeţi pă cine puneţi voi director de românie şi p’ormă venim să decartaţi, să vă trageţi, bă, scut, care să vă apere pe noi. Vă pup!”

Şi acu’ ne-am tras. N-am prea priceput eu care erau pericolele alea care justificau vârârea în afacerea asta, dar un duşman se găseşte mereu când vrei să vinzi bumbardeaua. Că e Saddam cu armele lui nucleare din canistra cu carmol, că e Ossama, că e Iranul. Pe principiul pomenit de Gyuri Pascu în vechea lui cântare: „Libioară, libioara mea/ noi trăim de la bumba ta”.

Mi s-a părut absolut dezgustătoare obedienţa cu care a reacţionat Băsescu la cererea americanilor. Obedienţă absolut justificată în ce-l priveşte, dar nu şi în ce ne priveşte. În ce-l priveşte, pentru că ştie cum a fost ales şi mai ales cât de dorit era la Washington. Şi mai ştie care sunt şansele reale de a-şi duce mandatul până la capăt dacă nu percutează la mişcarea din sprâncene a stăpânilor. Nejustificată în ce ne priveşte pentru că scutul acesta nu are menirea de a ne proteja pe noi, ci marele imperiu. Noi trebuie doar să plătim pentru el. Avantaj de care ne putem foarte bine lipsi.

Viteza cu care Băsescu s-a grăbit să convoace CSAT şi să aprobe cererea americanilor, fără cea mai mică dezbatere, fără măcar o urmă de negociere arată în ce hal a ajuns să fie „condusă” această ţară. Dacă până acum România nu avea de ce fi ţinta unor posibile atacuri teroriste, abia de acum se schimbă lucrurile. Pentru că înainte de „garanţia de securitate”, participarea la acest program va aduce adevăratele ameninţări la adresa securitate. Este absolut adevărat că facem parte din NATO, alianţa care are la momentul actual exclusiv rolul de a proteja interesele americane în lume, şi ca atare aveam nişte obligaţii. Asta nu înseamnă că trebuia să răspundem atât de obedient şi de pripit, fără dezbatere publică, fără a vorbi despre costuri şi fără a negocia anumite condiţii.

Mi se va spune că pentru asta avem un preşedinte. E ales ca să ne reprezinte şi să decidă pentru noi. Iar eu aş răspunde discutând despre legitimitatea actualului preşedinte.

În comunicatul de ieri, Băsescu a ţinut să precizeze că scutul „nu este îndreptat împotriva Rusiei”. Abia stupida instistenţă pe această precizare este de natură să irite Rusia. Programul ar trebui să se refere la nişte sisteme menite să intercepteze eventualele rachete lansate de un  stat ostil împotriva spaţiului alianţei. Adică un sistem defensiv. Iar un sistem defensiv nu ar trebui să fie „îndreptat împotriva” nimănui ! Apoi, dacă acest sistem defensiv se doreşte să fie cu adevărat eficient ar trebui să fie capabil să intercepteze inclusiv eventuale rachete ruseşti, nu? Atunci? Ori sistemul e o frecţie lipsită de eficienţă, ori Băsescu minte şi ruşii sunt la fel de vizaţi ca oricare alţii, ori sistemul nu e chiar arma defensivă despre care ni se povesteşte. Şi abia ultima versiune e cea corectă.

Una peste alta suntem membri NATO şi ne revin anumite obligaţii. Şi e firesc să ni le asumăm. Dar, dacă suntem aliaţi şi nu doar vasali ai imperiului, ar trebui să şi negociem condiţiile în care acceptăm propunerile unchiului Sam. Şi nimic din ce are legătură cu interesul naţional nu justifică graba şi umila supunere a actualului nostru preşedinte. Acceptarea grăbită propunerii americane are doar rolul de a cumpăra bunăvoinţa americană de care Băsescu duce mare lipsă. La fel a fost şi cu multe alte decizii. Noi plătim.

P.S. Văd că există multă surprindere faţă de lipsa de reacţie a Rusiei. Nicio grijă. Va exista şi reacţia. Atunci când Parlamentul nostru va valida această decizie a CSAT. Politica externă rusească nu se face ca pe malul Dâmboviţei.