Ştirea asta s-a tot învârtit prin lume vreme de câteva zile. „Liga Scriitorilor din România” cere canonizarea lui Eminescu. Multă lume amărâtă !
Nu cred că e nevoie să îmi mai afirm dependenţa de Eminescu. O cultură importantă se aşează pe temelii solide. Iar pentru cultura română nimic nu-l poate înlocui pe Eminescu. Nimic! O cultură creşte prin adăugare şi nu prin substituţie. Nu am fost niciodată de acord cu cei care îl socotesc pe Eminescu desuet, demodat, inadecvat sensibilităţii moderne. Îl citesc cu bucurie pe Whitman, pe Traian T. Coşovei, pe Borges, Saramago, Murakami, Camus, Faulkner, Bruckner sau Bulgakov ( într-o înşiruire aiuritoare şi de-a valma). Dar descoperirea oricărei noi păduri, oricât de încântătoare ar fi, mă va trimite mereu cu gândul la nucul din fundul curţii, din casa copilăriei. Şi cu asta am spus tot ce era de spus.
Am încercat să desluşesc rostul acelei propuneri, trecând peste prostia năucitoare şi bigotismul evident. De ce ar trebui canonizat Eminescu? De ce ar fi nevoie de aşa ceva? Am întâlnit deseori asemenea manifestări ciudat, născute dintr-un fanatism periculos sau dintr-o devoţiune scăpată din curtea raţiunii. Eminescu e mort de 121 de ani. Opera sa e încheiată. Nu mai poate adăuga nimic. Şi aici intervin fanaticii, care cred că ridicând o statuie în plus, inventând un nou fetiş ori canonizându-l pe poet pot spori cu ceva măreţia lui. Ceea ce e o prostie.
Eminescu trebuie citit, nu adorat cu habotnicie. Nu de canonizare are nevoie Eminescu, ci de citire şi recitire. Argumentaţia cu care iniţiatorii propunerii încearcă să îşi susţină ideea este pur şi simplu imbecilă.
„Mihai Eminescu se trage dintr-o familie ortodoxă, căminarul Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, provenea dintr-o familie de ţărani români-ortodocşi din nordul Moldovei şi Raluca Eminovici, mama poetului, născută Jurascu, era ortodoxă”
„Mihai Eminescu a scris multe poezii cu temă religioasă şi a introdus în literatură noastră limba literară, care şi-a găsit sălaş şi în Biserica Ortodoxă Română. În întreaga operă a poetului descoperim fibra morală şi religioasă a neamului nostru, iar poetul naţional a devenit simbolul spiritualităţii româneşti în sânul căreia se află ca stâlp al românismului Biserica Ortodoxă Română”
Argumentaţia e rău confecţionată. Stupidă. „Eu nu cred nici în Iehova/ Nici în Buddha Sakya-Muni”. Doar ignoranţa şi habotnicia pot naşte asemenea prostii. Nu pe calendarul atârnat de babe habotnice deasupra aragazului din bucătărie e locul lui Eminescu.
O religie se întemeiază pe habotnicie, ignoranţă şi superstiţie. O cultură pe operele celor trăitori în acea cultură. Noi am reuşit să facem un ghiveci din amândouă. În ultimii ani am văzut exprimată tot mai des dorinţa de demitizare a lui Eminescu. Demers oarecum corect. Nu de mituri şi ridicole fetişuri are nevoie cultura naţională.
Am citit articole în care era scrutată viaţa lui Eminescu, măsurându-se concentraţia de sfinţenie de acolo, pentru a se vedea dacă se potriveşte cu tâmpita propunere a celor de la „Liga Scriitorilor”. Ceea ce e la fel de greşit. Am auzit comparaţii între Eminescu şi Nichita, în care se susţinea superioritatea lui Nichita argumentată prin „o mai mare modernitate a limbajului”!!! Nici mai mult nici mai puţin! Altă prostie ! Iar Picasso e mai modern decât Da Vinci, nu? Tot astfel cum Burj Al Arab e mai modern decât domul din Milano. Îi înţeleg şi pe cei care, sastisiţi de perfuziile cu aceleaşi stihuri livrate didactic în manualele de literatură, în anii de şcoală, devin alergici la poet. Mai ales după ce aceleaşi versuri sunt mereu însoţite de stupide şi căznite comentarii ale unor profesoare plictisite şi îngheţate în rutină. La fel de sastisiţi ne putem declara şi de „2+2= 4” impus cu anasâna, tot pe băncile şcolii. Dar asta nu ne împiedică să revenim la operaţia cu pricina ori de câte ori e nevoie.
Ca să închei: nu de canonizare are nevoie Eminescu. Ci de citire. Şi recitire.
S-o dori crearea unui precedent.
Sau poate romanul are nevoie de mai multe zile de trandaveala .
Ca poezie are destula pe taraf si etno.
Dixit!
Exact.
dupa 1 ianuarie Sf Vasile, 6 Boboteaza, 7 Sfantul Ioan … cade f bine pe 15 Mihai Eminescu … eu zic sa avem liber pana atunci! 😀
Ccel mai frumos si convingator articol al lui Moshe & Mordechai! Felicitari!
cel mai prost din curtea şcolii era prezent la ora de română. profa, Eminescu. „e sfânt pentru poporul român şi ar trebui să ne închinăm lui” şi o ţine tot aşa o bucată bună. repetentul, la un moment dat, nu mai suportă, se ridică în picioare şi, vădit atins de încercarea sistemului de a impune copiilor un pattern de gândire, întreabă cu emfază: „doam’ profesoară, da’ cine-i Eminescu? Dumnezo?”
pe aceeaşi temă, apropo de demitizare. se întâmpla acum doi ani, dimineaţa devreme, 15 ianuarie, pe tramvai. doi elevi cocalari. unul asculta minimal şi alte cele de pe mobil, împărtăşind tuturor. la un moment dat, caută o „piesă” cu înfrigurare. memoria îmi joacă feste, era ori „Luceafărul cu prostii”, ori „Scrisoarea a-III-a porno”. din perspectivă post-modernă, actul (corelat cu data) era de un nihilism pe cât de proaspăt, pe atât de atroce. ca şi performance mi s-a părut închegat, însă mă îndoiesc de capacitatea autorului (elevul de 13-14 ani) de a prinde implicaţiile execuţei publice pe care tocmai o săvârşise.
Eminescu a fost ateu, chit ca are si citeva versuri mai religioase. Cui prodest? Eu zic ca nea Bashina cauta motive sa se dea bine la moldoveni.
Ca l-au canonizat pe Stefan cel Mare am reusit sa accept…omul din credinta pura a ridicat un numar impresionant de biserici si manastiri. Dar Mihai Eminescu, spirit liber, pe langa faptul ca nu respecta „crede si nu cerceta” a fost un revolutionar, a sprijinit invatamantul laic, scrierea cu litere latine si CUNOASTEREA.
Oare peste un an il vor propune spre canonizare pe Alexandru Ioan Cuza?!?!
Sau pe Traian Basescu?!?!
Oare cine de cine isi bate joc?
„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.”
(Glossa, M. Eminescu)
Faptul in sine este de o stupizenie fara margini.
Habar nu am cum va fi fost Eminescu omul ,nu am deunde sti de credea sau nu intr-un fel si nici nu -s prea interesat de ce sau cate suferinte i-au marcat existenta.Am a-l cunoaste insa din ce a scris,poezie sau proza,din maiestria impletirii cuvintelor si din ravna creatiei neegalata inca la noi,din deslusirea unor intelesuri noi, in graiul strabun, a cunoasterii timpului care i-a marcat existenta ,pe care,multi dintre cei ce se straduie sai ridice statui sau sa i le darame pe cele existente,nu le incap nici astazi in mintea lor ingusta…De ceva vreme asistam la un soi de vendeta indreptata impotriva a tot ce este act de cultura,demers istoric sau de orice fel si este infaptuit ,parca in ciuda curentului general ,pe aste meleaguri.Nu am eu caderea sa judec ce-i drept sau altminteri dar,daca nu se reuseste desfiintarea prin prostie,ignoranta,fanatism,
trebuie innecata in ridicol.
spedy/07/02/2010
Corect Rabbi! Eminescu trebuie citit si canonizat! Citisem mai daunezi pe unele bloguri cum ca el nu ar fi avut o viata tocmai exemplara pentru a deveni sfant dar Stefan cel Mare a avut? Avea tiitoare si copii imprastiati prin mai toate satele Moldovei si uite, ne inchinam la el! La Eminescu nu trebuie sa ne inchinam ca la un sfant ci ca la o mare valoare a poporului si a limbii noastre. In plus, se uita ca o parte din scurta sa viata, Eminescu a fost un ateu convins!
ideea de a-l canoniza pe Eminescu este inca o dovada a faptului ca biserica incearca sa-si insuseasca tot ceea ce e bun.prin urmare, aceasta nu ar fi in reperele mele decat o alta campanie religioasa, in care biserica spune ca Eminescu era de fapt un geniu pentru ca era luminat de credinta sa si deci el era in primul rand un Sfant, care stia sa scrie pentru ca era credincios si cumva d-zeu il recompensa
sunt sigura ca daca Basescu ar fi un presedinte bun, biserica ar propune canonizarea lui, dovedind astfel ca esti bun in ceva doar daca esti si credincios.
Am cautat Liga Scriitorilor din România. Ar trebui probabil sa se numeasca Liga Scriitorilor din România Pe Care Nu Ii Citeste Nimeni sau Liga Scriitorilor din România care isi tiparesc cartile pe banii lor. samd.