Nişte scule

Mi-am pierdut ceva vreme urmărind prezentarea noului iPad al celor de la Apple. Nu aveam mari aşteptări aşa că nu mă pot considera decepţionat. Nu-mi place sluţirea limbii prin abuz de englezisme, dar de data asta am să apelez la ele pentru a explica ce am priceput eu din prezentarea lui Steve Jobs.

iPad se dorea a fi un tool, a fost prezentat ca un device şi e de fapt doar un gadget. Gata! Am zis! Nimic din ce am văzut acolo nu m-a dat pe spate.  Marea realizare nu e altceva decât un iPod ceva mai mare. Ceva mai mult hardware şi un ecran semnificativ mai mare, în rest nimic din ce nu am mai văzut. Nici măcar repoziţionarea imaginii în funcţie de poziţia în care e ţinut iPad-ul nu e o mare grozăvie.  Şi trebuie să o spun: Steve Jobs e un tip mişto şi plin de lovele, dar habar nu are cum să livreze o prezentare. A spus de câteva zeci de ori „amazing”, dar n-am văzut acolo nimic atât de uimitor.

Dependenţii de gadget-uri se vor declara probabil încântaţi de noua trăznaie a celor de la Apple, dar nu cred că noua creaţie a flăcăilor lui Jobs va rupe gura târgului. Probabil în mai puţin de un an oricum vor veni cu un nou sistem de operare, deci alţi bani, altă prezentare, altă distracţie. Excesiva gadgetizare a echipamentelor e un truc de marketing care încântă o anume categorie de utilizatori, care ajută la individualizarea produsului, dar care nu aduce nimic semnificativ utilizatorului. Cinstit vorbind, câţi dintre voi folosesc măcar 75% din facilităţile grozăviei de telefon mobil din dotare?

Mult mai interesant, apropos de eveniment, mi se pare ce a spus Arhi. Şi apropos de asta. Mi se pare interesant şi ce spune prietenul Constantin Gheorghe legat de twitter. De o lună şi ceva folosesc twitterul şi nu am nici măcar vagi urme de entuziasm. Asta se vede şi din prezenţa mea tot mai scăzută acolo. Am fost tentat să cred că Twitter e o platformă de micro-blogging ( şi m-am întrebat cui foloseşte încă o simplificare a expresiei într-o epocă în care tehnologia comunicării devine tot mai performantă iar comunicarea tot mai rudimentară!). Am descoperit că e mai degrabă o formă primitivă de socializare.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Hai, frate, că ai fost mişto când te-ai declarat „client” twitter… :)))) N-am uitat „declaraţia”… Partea bună e că poţi să-ţi urmăresc ciripelile direct de pe blog, fără să am cont… 😉
    Cât despre device, mi-ar place să am un asemenea tool, dacă l-aş putea folosi şi la altceva, decât să mă dau mare că am un astfel de gadget… :))))

  2. Prietene, Steve Jobs scoate bani din răşini, cum ar spune Badea. Se cheamă, cum scria un tip de la NYT, economia elitismului. Am avut un iPod Touch. I-am făcut o „bucurie” cu el lui frate-miu. Au interfaţa aia tâmpită, iTunes, pe care eu o urăsc. Nu spun că tot ce au făcut e aiurea. De exemplu rulez şi navigatorul lor, Safari. Dar nu despre asta e vorba, ci despre un mod de a te adresa cumpărătorului, prostindu-l în faţă. Pentru că nu e cu nimic revoluţionar. Nici ca funcţii, nici ca estetică. O vor lua-o scurt în mână, mai ales că-i foarte scumpă. Cea cu 3 G ajunge pe la 900 de dolari. Păi cu banii ăştia îţi iei un notebook pricopsit, chiar de la ei!
    O să râzi, dar chiar mi-aş dori un Kindle, de la Amazon, pentru că o carte, la ei, în format electronic, e circa 10 dolari. Chiar mai ieftin decât ce găseşti prin librăriile noastre. Mi-aş comanda-o, nici nu-i scumpă, pe la 300 de dolari, dar fiind din SUA, sunt nişte taxe vamale, sau cam aşa ceva, de te ruinează. Aşa că aştept să fâl-fâl vreun amic peste marea baltă.
    Şi să ştii că şi eu am crezut că ciripeaua este o platformă de micro-blogging. Ceea ce n-ar fi fost rău. Te disciplinează scrisul ăsta în limită de semne. Se pare că nu-i aşa. Şi oricum pot posta pe blog de pe telefon. Aşa că, pa! ciripeaua.

    • Nu e o noutate: sunt upgradeofobic. Şi am un nărav, n-am chef să îi las pe ăştia să-şi testeze trăznăile pe banii mei. Aşa că, de regulă, aştept până ce produsul începe să semene cu ceva pe care te poţi baza.
      În privinţa tuitărelii, am găsit pe acolo câţiva oameni interesanţi. E singurul motiv pentru care mai zac pe acolo.

  3. Taica, asta este motto-ul unui prieten, pe blogul lui: „Într-o lume plină de mijloace de comunicare , ne izolăm atît de bine.”
    Si are perfecta dreptate. Cu cat mai multa tehnologie si mai moderna, cu atat mai multa izolare !

  4. 100% de acord cu cele scrise in legatura cu jucaria respectiva.
    Insa nu sunt de acord cu afirmatia ca Jobs nu stie sa faca o prezentare..e unul din zeii in materie, despre care s-au scris cel putin 2 carti….zecile de amazing-uri sunt spuse pentru a atrage curiosii (marketing toata ziua).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...