AcasăRabbi ziceFilme cu bloggeri

Filme cu bloggeri

În general mă calcă pe nervi faza asta: hai să scriem pe blog despre cum e să scrii pe blog. Sau hai să facem un blog ca să scriem despre cum e să ai blog. Sau hai să fiu blogger ca să scriu despre bloggeri. Sau… hai că aţi prins faza.

Dar pâna la urmă de ce să nu vorbesc oleacă şi despre prietenii bloggeri? Adică de ce ar merita Boc să vorbesc despre el mai mult decât Crivăţ? Evident, despre Andrei aş avea cu toooootul alte lucruri de spus decât despre lilipuţan. Şi uite aşa mi-a venit o idee cum nu se poate mai tâmpită. Ce ar fi să îmi imaginez că fac un film cu bloggeri? Ideea e destul de tâmpită ca să nu o las baltă. Aşa că am început să fac castingu’. Dacă tot bat câmpii, măcar să o iau dungă pe arătură. Aşa că Hollywood, păzea că te scot din criză.

Şi uite aşa se naşte încă o leapşă tembelă, că ducea blogosfera lipsă de prostii. Da’ chiar mă amuză ideea. După îndelungă chibzuială şi abţiguiala aferentă am decis distribuţia. Şi e după cum urmează ( Vaga asemănare fizică a fost un element de care am ţinut seama, dar cred că mai degrabă datele de personalitate au primat. Mă rog, e cum e!):

Arhi. Pe Arhi nu poa’ să-l joace decât Danny Aiello. Deşi… naiba să mă ia dacă nu l-aş altoi pe Aiello cu Jeff Bridges ca să se potrivească pe rolul ăsta.

Constantin Gheorghe. Pe prietenul Constantin Gheorghe nu l-ar fi putut juca decât Brando. Sau regretatul George Constantin. Dar sunt amândoi plecaţi dintre noi… Aşa că aş face o combinaţie dintre Charles Durning şi Sean Connery.

Cabral. Aici lucrurile sunt cum nu se poate mai simple. Denzel Washington. Deşi… şi aici, parcă aş lua ceva şi din Bruce Willis. Ceva bun.Aiuritor, nu?

Chinezu. John Tuturro. Musai. Şi ceva din Tom Hanks cu accent moroşan.

Ciutacu. După ce l-am văzut pe Jack Nicholson în Hoffa… e clar. Dar şi de data asta aş pune şi ceva din Edward Norton. Cine îl cunoaşte pe Victor înţelege de ce.

Vlad Petreanu. Când e vorba de Vlad alegerea e al naibii de complicată. La prima strigare aş spune Mathew McCounaghey. Dar n-aş zice ba nici la un Russel Crowe ( care a mai jucat şi în alte filme, nu doar în „Gladiatorul”). Şi până la urmă cred că nu. Hugh Laurie. Categoric! Indiscutabil!

Turambar. În fine, nu aveam cum să-l omit tocmai pe cinefilul Turambar. Pentru care aş pune la muncă un franţuz. Jean Reno. Cu doi stropi de Depardieu.

Gata. Cum vedeţi, nu m-am putut opri la un singur nume la niciunul dintre bloggeri. N-are holiudu’ actori pe măsura noastră, dă-i dracu’! Distribuţie avem, scenariul se scrie zilnic.

Leapşa asta merge către: Lucia, Mana şi Simona. Şi către oricine vrea să o mai ia. Cei pomeniţi mai sus sunt poftiţi din oficiu să o preia.

Na!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

25 Comments

  1. Prietene, nu m-am imaginat în ipostaza asta. Şi mi-ai atins o coardă sensibilă. L-am iubit pe George Constantin, un actor uriaş, pe nedrept uitat acum. Iar Brando, da, dar nu cel din „Naşul”. Poate cel din „Un tramvai numit dorinţă”. Sau din „ultimul tango la Paris”.

  2. lol. si eu care fac tot posibilul sa-mi iasa un jean gabin cat de cat decent in comportament, si nu stiu cum naiba fac ca tot ca istericu ala din la vita e bella ma comport. sau hai, sa fiu mai lejer cu propria-mi persoana: un soi de alberto sordi, asha…

    🙂 :p

  3. Hm., greu… Pentru forța și inteligența textelor, combinate cu umor, aș merge spre regretatul Ron Silver (astfel cum a interpretat în serialele West Wing – rolul Bruno Gianelli, și Chicago Hope – rolul Tommy Wilmette)
    Pentru aceleași motive, m-aș gândi și la Mandy Patinkin…

  4. Nuuu! In nici un caz. In rolul lui Mordechai, Donald Pleasance.

    Ia, hai sa va vaz: catz dintre voi stralucitorilor stiti cine e Donald Pleasance fara sa datz fugutza la Google?

    Tz tz tz. Ce oameni. Ce cinefili de tinichea. Huooo! La cinemateca cu voi! La lopata! La zapada. La cursurile de recalificare telectualo-estetica.

    :p

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...