AcasăRabbi ziceFilme cu bloggeri

Filme cu bloggeri

În general mă calcă pe nervi faza asta: hai să scriem pe blog despre cum e să scrii pe blog. Sau hai să facem un blog ca să scriem despre cum e să ai blog. Sau hai să fiu blogger ca să scriu despre bloggeri. Sau… hai că aţi prins faza.

Dar pâna la urmă de ce să nu vorbesc oleacă şi despre prietenii bloggeri? Adică de ce ar merita Boc să vorbesc despre el mai mult decât Crivăţ? Evident, despre Andrei aş avea cu toooootul alte lucruri de spus decât despre lilipuţan. Şi uite aşa mi-a venit o idee cum nu se poate mai tâmpită. Ce ar fi să îmi imaginez că fac un film cu bloggeri? Ideea e destul de tâmpită ca să nu o las baltă. Aşa că am început să fac castingu’. Dacă tot bat câmpii, măcar să o iau dungă pe arătură. Aşa că Hollywood, păzea că te scot din criză.

Şi uite aşa se naşte încă o leapşă tembelă, că ducea blogosfera lipsă de prostii. Da’ chiar mă amuză ideea. După îndelungă chibzuială şi abţiguiala aferentă am decis distribuţia. Şi e după cum urmează ( Vaga asemănare fizică a fost un element de care am ţinut seama, dar cred că mai degrabă datele de personalitate au primat. Mă rog, e cum e!):

Arhi. Pe Arhi nu poa’ să-l joace decât Danny Aiello. Deşi… naiba să mă ia dacă nu l-aş altoi pe Aiello cu Jeff Bridges ca să se potrivească pe rolul ăsta.

Constantin Gheorghe. Pe prietenul Constantin Gheorghe nu l-ar fi putut juca decât Brando. Sau regretatul George Constantin. Dar sunt amândoi plecaţi dintre noi… Aşa că aş face o combinaţie dintre Charles Durning şi Sean Connery.

Cabral. Aici lucrurile sunt cum nu se poate mai simple. Denzel Washington. Deşi… şi aici, parcă aş lua ceva şi din Bruce Willis. Ceva bun.Aiuritor, nu?

Chinezu. John Tuturro. Musai. Şi ceva din Tom Hanks cu accent moroşan.

Ciutacu. După ce l-am văzut pe Jack Nicholson în Hoffa… e clar. Dar şi de data asta aş pune şi ceva din Edward Norton. Cine îl cunoaşte pe Victor înţelege de ce.

Vlad Petreanu. Când e vorba de Vlad alegerea e al naibii de complicată. La prima strigare aş spune Mathew McCounaghey. Dar n-aş zice ba nici la un Russel Crowe ( care a mai jucat şi în alte filme, nu doar în „Gladiatorul”). Şi până la urmă cred că nu. Hugh Laurie. Categoric! Indiscutabil!

Turambar. În fine, nu aveam cum să-l omit tocmai pe cinefilul Turambar. Pentru care aş pune la muncă un franţuz. Jean Reno. Cu doi stropi de Depardieu.

Gata. Cum vedeţi, nu m-am putut opri la un singur nume la niciunul dintre bloggeri. N-are holiudu’ actori pe măsura noastră, dă-i dracu’! Distribuţie avem, scenariul se scrie zilnic.

Leapşa asta merge către: Lucia, Mana şi Simona. Şi către oricine vrea să o mai ia. Cei pomeniţi mai sus sunt poftiţi din oficiu să o preia.

Na!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

25 Comments

  1. Prietene, nu m-am imaginat în ipostaza asta. Şi mi-ai atins o coardă sensibilă. L-am iubit pe George Constantin, un actor uriaş, pe nedrept uitat acum. Iar Brando, da, dar nu cel din „Naşul”. Poate cel din „Un tramvai numit dorinţă”. Sau din „ultimul tango la Paris”.

  2. lol. si eu care fac tot posibilul sa-mi iasa un jean gabin cat de cat decent in comportament, si nu stiu cum naiba fac ca tot ca istericu ala din la vita e bella ma comport. sau hai, sa fiu mai lejer cu propria-mi persoana: un soi de alberto sordi, asha…

    🙂 :p

  3. Hm., greu… Pentru forța și inteligența textelor, combinate cu umor, aș merge spre regretatul Ron Silver (astfel cum a interpretat în serialele West Wing – rolul Bruno Gianelli, și Chicago Hope – rolul Tommy Wilmette)
    Pentru aceleași motive, m-aș gândi și la Mandy Patinkin…

  4. Nuuu! In nici un caz. In rolul lui Mordechai, Donald Pleasance.

    Ia, hai sa va vaz: catz dintre voi stralucitorilor stiti cine e Donald Pleasance fara sa datz fugutza la Google?

    Tz tz tz. Ce oameni. Ce cinefili de tinichea. Huooo! La cinemateca cu voi! La lopata! La zapada. La cursurile de recalificare telectualo-estetica.

    :p

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...