Acasănea stereNea Stere debranşat

Nea Stere debranşat

Sună la interfon. Ar trebui să poţi seta şi aici soneria într-un fel anume. Să sune într-un fel aparte când mă caută nea Stere. Ca acum.

– Vecinuuu’, hai dă-te jos pân’ la mine, că îngheţi acişilea.  Fug în casă. Să nu mă faci să cobor iară.

Telefonul costă bani. Eu stau la etajul 4, nea Stere la etajul 1. Aşa că soluţia cea mai eficientă, din punct de vedere sterian, e sa coboare la parter şi să mă sune pe interfon. Iar eu ascult şi mă supun. E cel mai bine. Cobor.

În pragul uşii încremenesc. Priveliştea e copleşitoare.Tulburătoare. Nea Stere e în indispensabili. O pereche de indispensabili care a văzut istoria întâmplându-se; cu nişte genunchi bine marcaţi şi elasticul, evident, obosit. E încălţat în nişte bocanci fără şireturi, are bluza de pijama şi fesul pe cap.

-Hai, vecinu’, că a venit şi Mătreaţă.

Intru. Îl salut pe nea Mătreaţă care meştereşte la caloriferul lui nea Stere.

– Auzi, vecinu’! Fii atent! Am aflat, bre, cum îl cheamă pe ăsta nou care s-a mutat la etaju’ doi. Ăsta de şi-a scris pe uşă Paul C.

– Ei, foarte bine.

– Păi, tot nu ştii cum îl cheamă, bre!

-Hai, spune, nea Stere!

– Ce limbă !

– A cui?

– Nu, vecinu’! nea Stere se topeşte de râs. Nea Mătreaţă a scapat şi el cheia din mână. Râd amândoi ca nişte apucaţi.

Dau să plec. Nea Stere mă apucă de mânecă. Îşi şterge lacrimile de râs şi îşi adună suflul.

– Nu,vecinu’. Aşă îl cheamă. Celimbă. Paul Celimbă. Şi după ce s-a mutat la noi… hihihi… sărăcuţul… s-a hotărât să scrie pe uşa doar Paul C. hehehehe!

– E alegerea lui, nea Stere.

– Păi, nu, vecinu’, că nu ştii de ce! Păi n-ai văzut că stă faţă în faţă cu alde Păsărică? Hehehehe!

– Celimbă la Păsărică! zbiară şi nea Mătreaţă râzând ca un căpiat.

-De asta m-aţi chemat?

– Nu, vecinu’. Avem o problemă.Deci eu sunt debranşat de la căldură, da? Eşti martor?

– Păi văd că umblă nea Mătreaţă la calorifer. De asta e oprită căldura pe coloană.

– De asta! Nu-i fac eu cerere lu’ abuzivu’ ăla de Fofolea. Eşti martor?

-Mă rog, să zicem.

– Bun! Acum valea vecinu’, că la restu’ nu tre’ să mai fii martor!

Fără vreun protocol, nea Stere mă apucă de braţ şi mă duce spre uşă. Ies. În urma mea îl aud strigând:

-Mătreaţă, bagă dracu’ ăla la loc că am îngheţat ca un căcat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Nu cumva prin primăvară, în timpul campaniei pentru Europarlamentare, nea’ Stere a cam lipsit de pe la domiciliu? Sunt convins că da! Pregătea spectacolele patronate de Ridzi&co. 😉

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...