AcasăRabbi ziceVanghelistica

Vanghelistica

Pe măsură ce se apropie congresul PSD, se aude tot mai greu zvon de sudalmă şi tibii rupte dinspre Scufiţa Roşie. La viitorul congres e limpede că marea mardeală se va da între Geoană şi Năstase. Şi poreclele lor. Şi găştile lor. Acum suntem abia la faza „aranjatul găştilor”, „mişculatul voturilor”. Indiferent de rezultat, acest partid va rămâne pe tobogan. Şi mă tem că nu mai poate fi salvat.

Se  vorbeşte despre nevoia de reformă a PSD.  Amărâţii ăştia l-au mai reformat o dată în 2005 şi de atunci au luat-o în barbă regulat şi cu ambiţie. Din nefericire acest partid ocupă ceea ce ar trebui să fie zona de stânga a politicii româneşti. Ce au comun cu stânga Mazăre, Geoană sau Vanghelie?

Nu cred că alegerile din PSD pot schimba ceva. Pentru că niciuna dintre tabere nu este interesată de reformă, de identitate doctrinară sau de curăţenie. Ci de promovarea propriilor interese. În PSD există încă oameni cu autentice convingeri de stânga, intelectuali valoroşi şi oameni simţiţi care înţeleg şi altfel politica. Şi tocmai pentru că sunt astfel nu vor reuşi niciodată să ajungă în zona de decizie a partidului.

Fie că alegerile vor fi câştigate de Geoană, fie că vor fi câştigate de către Năstase acest partid are nevoie urgentă de devanghelizare! Urgentă! Nu sunt tentat deloc să fac o analiză a şanselor candidaţilor la acest congres şi nici să încerc să anticipez eventualele evoluţii din PSD , după acest congres. Ar fi un demers ridicol şi total lipsit de sens.

PSD trebuie să se decidă dacă mai reprezintă sau nu stânga. Sau dacă e doar furtunul prin care câteva găşti de guşaţi semidocţi sug mustul din butoi. Pentru că nu îmi imaginez că poate exista un om de stânga sănătos la cap care să se simtă reprezentat de Vanghelie. De Geoană. De Mazăre, primar al unui oraş aflat într-un hal de nedescris, dar căruia i se rupe în paişpe, samba să trăiască.  Sau chiar Năstase. Năstase s-a reprezentat întotdeauna doar pe sine. Şi nu se va schimba acum. Pentru un politician este bine. Pentru partidul său poate fi util. Pentru boii care îi votează nu!

Spun din nou ce am tot spus: sunt un om mai degrabă de stânga, aşa că nu am cu cine vota în ţara asta.

P.S. Dacă există vreun partid politic serios care vrea să câştige primăria Constanţei în 2012, să mă caute. Le explic cum se procedează. De la identificarea candidatului, până la număratul voturilor şi alte daravele. Am zis „gratis”? Exclus!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Ei, acuma ce sa zic, stralucitorilor. Roata cruda a istoriei s-a cam intors si face tzac tzac tzac pe valorile voastre. Nici aia care simtzeau in lichidele corporale de dreapta in sange nu aveau cu cine sa voteze in anii ’90, cand nimic nu creshtea sub umbra marelui nuc electoral Iliescu. Acuma e un piculetz pe dos.

    Strangetz din dintzi shi ashteptatzi shi voi inca un pic. 5 – 10 ani. Shi pe urma poate roata morii se-nvarteshte istoria prinde peshte stanga se revigoreshte. Pana atunci insa, curaj Zoe! Fii barbata! Right times ahead. Time is left only for crying… 🙂 :p

  2. Comentariu la PS: toate partidele sunt serioase, te rog frumos! Si le stiu ei prea bine pe toate, sunt autosuficienti, candidatii se aleg pe criteriul „e un baiat bun, e cu noi de la infiintarea partidului”, consilierii (externi) se aleg pe niste criterii absurde si nimeni nu analizeaza adaptarea „metodelor” propuse la specificul Constantei si nici unii nu au nici o realizare, zbatere, dorinta reala de a castiga. Vom vedea iar elefanti, afise cu mazare (boabe) in diverse ipostaze, frectii la picior de lemn.

  3. Nastase a zis ca el nu mai are nici o ambitie personala. Eu una il cred, vreau sa il cred si sper sa nu ma insel.
    Oricum daca Geoana iese din nou presedintele PSD eu una nu mai ies la vot si eu fac parte din electoratul dur PSD.
    Geoana nu ma reprezinta si nu pot sa ies la vot pentru un om in care nu cred si care nu imi place.
    Geoana prin prostiile lui este principalul vinovat pentru ce traim noi acum.

  4. Ca să fie de stânga, PSD-ul ar trebui să fie în primul rând, partid politic sau o mişcare civică. Deocamdată este doar o bandă, având drept luminos model, „frăţiorul” P.D.L….

  5. Te citesc prima data. Textul e miezos. Si…ce expresii plasticeee…savuroase: „Amărâţii ăştia l-au mai reformat o dată în 2005 şi de atunci au luat-o în barbă regulat şi cu ambiţie”…PSD= „furtunul prin care câteva găşti de guşaţi semidocţi sug mustul din butoi”. 🙂
    Am sa revin 😉

  6. Dracu stie, ca sefii opozitiei, in loc sa sara de gatii lu’ Bocu’ si-al guvernului lui de papitzoi, se cearta si se lupta pe scaune prin partidele lor.
    Cica vor da o lege prin care, pensionarii vor avea voie sa traverseze pe rosu! Care nu vor, vor fi obligati!

  7. cred ca le va creste iarba la pragul usii din fatza…
    hehehe.
    asta se petrece cand devii nepracticabil.
    dar,nu sunt singurii,asta ca alinare.
    toata stanga europeana este in acelasi shit.
    au amortzit din cauza pozitziei incomode stanga-fura-drept.
    este totusi o posibila renastere,in europa.la noi…hm,nu stiu.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...