Eruditu’

Poate s-a apucat de pictura, si s-a jucat putin cu culorile, dupa ce a fumat niste marar etno si a luat o gura de vizichi.
Da-l in spume…

Daca tot ii place asa de tare movul de ce nu se vopseste mov la chelie?

Să se fi speriat de efecte?… Boc, zic.

acum,nu ca l-ar absolvi cu ceva de vina de a se afla unde nu-i este locul dar,sa mai zica cineva ca nu avea dreptate mirgeoana atunci cand reclama atacul violet….ingrijorator este faptul ca,derapajul asta se produce la cel mai inalt nivel si cred ca am umplut stegul de cacao…aferim bre…diagonala ce culoare are?

spedy/13/02/2010

Faine coperţi… Oare din alea îi citea Ebei la culcare? Sau între coperţi îşi tine ascunse sticluţele plate de Jack?

..pai so fi gandit el .. ca rosu +albastru =mov!!

Sindromul bibliotecii este calsic în societatea noastră: dacă în vremea Răposatului, biblioteca avea două valenţe – una era aceea pur practică, de izolator termic, furnizat cu dărnicie pe piaţa lipsită de libertate (problema rezolvându-se în epoca contempoarnă, prin placarea exterioară cu plăci de polistiren -termosistem-) a II-a fiind chiar o formă a foamei de cunoaştere, de evadare din universul cu limite bine păzite… După moartea constructorului „Iepocii de Aur” cărţile au dobândit noi valenţe: materie primă pentru cornete sau, în cel mai fericit caz, mijloc de tezaurizare pentru snobi iar în subsidiar (fraierii consecvenţi -asemeni boului- urmăreau ediţiile editate în Moldova de peste Prut, pe hârtie de ziar cu ortografia antedemocratică – î din i şi nu â din a, „sînt”, în loc de „sunt” şi alte subtilităţi ale Academiei-, dar la preţuri pământene), tot cu dorul cunoaşterii.
Pe măsură ce societatea multilateral-dezvolatată a lu’ nea’ Nelu a luat avânt iar frizerii şi chelnerii au dobândit -doar era domocraţie, ce pana lor! iar ţara era condusă chiar de un fost director al „Editurii Tehnice”, deci, om cult în cap!- dreptul de a înfiinţa universităţi şi academii în care admiterea se făcea pe bază de interviu („Cum te numeşti?”,”În ce an suntem?” şi eventual, „Cine e preşedintele României?”), cărţile au devenit şi obiecte proprii dismulării (erau pretabile ascunderii sticlelor de tărie ori parailor daţi ca şpagă pentru promovarea examenelor ori ţinute – contrar sfatului medicului- aproape, ca sursă de documentare, cu ţigări de diverse clase sau cu trascăul, devenit clasic. Mai nou, în ele se disimulează şi camere video miniaturale, spre imortalizarea unei Birchall sau altei anonime, care prestează un oral, pentru o notă de trecere…
Cărţile şi bibliotecile, numai ceea ce par, nu sunt!
Ceea ce credem că vedem noi în poză, ne provoacă un reflex pavlovian, pe care nu îl putem tempera decât prin duritatea experienţei: mobilă ornamentată cu sculpturi realizate manual, lucrări legate în coperţi nobile… Mmm, e cam ciudat ca în societatea în care EBa, Boc, Cotoi, Ridzi, Videanu, Udrea, Preda, Oltean şi alţii de teapa lor fac regulile jocului, să apară asemenea imagini obscene… SRI, SIE, SPP, STS, 0962 au investigat fenomenul? Este mijlocul prin care pulimea se poate trezi. Este calea prin care, cei fără altă speranţă -decât tinereţea- pot evada din universul creat şi stăpânit de iubitorii -ori creatorii- de EBe, Roberte, Elene, Emili, Adrieani şi se pot stabili pe alte meleaguri, unde sănătatea mentală – certificată cu acte-n regulă, fără posibilitate de mangleală- guvernează cu mână de fier…
Atâta timp cât un bacalaureat tomnatic, ca Prigoană Sr. -tatăl lighioanei care voia să modernizeze România, în sectorul 1 mai deunăzi- emite pe loc, fără mustrări şi fără urmă de jenă, în emisiunea lui Moise Guran, o mulţime de minciuni -pozând în doct-, care să-i acopere pe moment, hoţiile ordinare, ce-l au drept coautor pe faimosul Livache, primar destoinic al ebanianului, sprijinit temeinic de universitarul -că penal nu mai este-, Sile Pietroi -agent electoral, atunci când e nevoie-, obligându-i gazda, să revină cu precizări în proxima emisiune -pentru a nu se face de cacao-, aflăm pe ce tărâm trăim: ŢARA ÎN CARE IMPOSIBILUL ESTE POSIBIL! Asta este o formă superioară a „ţării tuturor posibilităţilor”, pe care o îngropăm în ridicol, dovedindu-le mâncătorilor de hamburgheri cât de lipsiţi de imaginaţie şi de nesimţire, sunt.
Dacă ai fi în faţa „bijuteriei” din poză, ai trăi şocul genistului: dacă la extragerea unui volum, va izbucni, într-o cascadă de watt-i, o manea? Ori dacă, între coperţile pline de promisiuni, vei descoperi o cutie cu havane sau o sticlă cu „o tărie” mai acătării?
Aşa că, în opinia mea, imaginea -dacă a fost surprinsă în ţărişoară- este dintr-o locaţie ce trebuie cercetată de îndată -punând în pericol siguranţa statului tâlharilor, bazaţi pe ignoranţă- sau a fost surprinsă într-un muzeu, care stă să se prăbuşească ori în cabinetul măgarului, unde în alea „fără soţ” găseşte -ca din întâmplare- câte-o amintire de la prietenul său: Chivas iar în celelalte se află câte-un „întăritor” de limbă, amintire de la Nuţi…

Mordechai te saluta UNGURU.Noah zice ca ,,Carte multa nu se cere ,matroz sa fii dar sa ai putere!:):):) noah rectificam ,,putere sa ai dar matrozu sa fii,nu sa cere multa carte„se cere sa privesti chioru ,ca si dupa o bauta :))))))))).Mordechai te saluta UNGURU.

Nuuuu !… E un trucaj ordinar… Rusine Dinu Patriciu… 🙂

yep.
un prieten a mostenit multe cartzi.din lipsa de spatziu,a vrut sa le valorifice.da un anuntz la ziar…si pana aici,totul okay.acuma incepe tragedia:
este sunat de un potentzial,client.
care intreaba:cat e metru?
metru?
pai,da.a luat nevasta o biblioteca noua,si trebe so „aranjam-umplem”.
ma bucur ca presedintele romaniei tzine cu ecipa poli-timisoara.

cartzile au devenit decor ptr…hm,pentru cei bogatzi.
ptr saracii,in schimb,un lux nepermis de scump…
cineva zice:daca dumnezeu ar fii corect,atunci ar da un decret ca dupa moarte,fiecare sa-si care averile adunate pe pamant,in spinare.
si traiesc cu sperantza ca poli sa dea in judecata presedintzia,ptr recuperarea culorii…

Daca tot vrem sa le dam o zmetie, propun una usturatoare: sa nu le mai pomenim DELOC numele. Lui sa-i spunem PRESEDINTELE IN EXERCITIU ori, daca textul e mai peiorativ, VODĂ. Ei – ministrul in exercitiu de la turism sau NUP-a 😉
Sigur o sa-i usture !

Sau NUPţica 🙂

Sutu nu ia in considerare un lucru. Daca vom cauta pe goagal, vom observa ca toti dictatorii, imbecili si inculti, incepand cu Stalin (doar teolog!) aveau obsesia de a lasa posterioritatii fotografii, in fata bibliotecii.

http://catavencu.ro/misterul_violetului_din_stema_presedintelui-12597.html

Cred ca si eu as avea nevoie de un metru treijcinci de carti, cu copertile eventual rosu sau mov, sa se placa cu covoru’ de pe jos si cu carpeta din perete, aia cu rapirea gagicii aleia de catre uratii aia cu turbanile pa bibilici. Stii pe careva care vinde?

Va dau o informatie in premiera, pe care astia tinerei si cu suzeta in gura in 89 nu au de unde s-o stie, dar e misto si se poate proba (de parca ar mai conta). Editia aia albastra cu spectacolul, face parte din seria imensa de carti primite de la fratii italieni la revolutie, de unde mi-am pus si eu o gramada de carti la o parte, macar ca eu le citesc, nu le pun in poze. N-am luat-o si pe aia, tocmai pentru acest motiv, ca nu cunosc italiana cat sa pot citi pe bune, si pentru ca subiectul nu ma intereseaza, sincer. Dar faptul ramane. Nu stiu cine le-a proptit acolo, dar va spun sigur ca nu sunt cumparate, sunt luate din muntii de carti de la revolutie!

Ce schimbare radicala de la manelele din campanie la cultura intruchipata