AcasăRabbi ziceŞi caseta? Şi caseta?...

Şi caseta? Şi caseta? Cât e, doamnă, caseta?

N-am avut niciun şoc ascultând înregistrarea cu Marean. Nu mi-a pulsat vena a indignare. N-am fost scandalizat, ultragiat, nici măcar uimit. Dacă  există o mică surpriză asta vine din faptul că Marean e ceva mai puţin agramat când vorbeşte slobod şi pre graiul său. În rest care să fie surpriza? Că mareanu’ înjură cu spume la bot? Mare şmecherie. Eu pot înjura muuult mai porcos. Că mareanu’ are pentru Geoană fix atâta preţuire câtă am eu pentru Loredana Groza? Nici asta nu e nicio surpriză.

Ciutacu are dreptate: mult mai interesant este că există o astfel de înregistrare. Sau nici măcar asta nu mai e o mare surpriză. Trăim in Securistan şi deja începem să ne obişnuim cu „înregistrările” astea apărute mereu la momentul oportun. Că sunt pixeli albaştri, că-s jurnalişti la ciorbă cu peştele lu’ curva de ANI, că e Geoană luând lovele, că e mareanu’ dând din guşă (deh!). Hlizim, comentăm, dar deja începem să ne obişnuim cu fenomenul, socotindu-l parte a noii normalităţi.

În fine, aşa arată astăzi PSD. Un partid în care prim planul e luat de personaje ca Mazăre, Vanghelie, Geoană, Oprişan şi alte curiozităţi ale zoologiei. Un partid în care Ion Iliescu nu-şi mai găseşte locul, Năstase nici atât, iar oameni de bun simţ şi înzestraţi cu certe competenţe, ca Dan Mircea Popescu, Răzvan Theodorescu sau Adrian Severin nu mai au nici măcar un rol decorativ. Un partid care nu mai are nimic în comun cu social-democraţia, dar în care mediocrităţile zgomotoase şi agramaţii tupeişţi fac legea.

E greu de spus dacă Geoană va reuşi să obţină un nou mandat la congres, dar dacă asta se va întâmpla totuşi, atunci ce va putea însemna victoria lui Geoană?  Ce aşteptări pot avea pesediştii de la un lider astfel ales şi de astfel de personaje susţinut? E cert că în PSD s-au produs crevase adânci, care vor duce în cele din urmă la spargerea formaţiunii.

Pot anticipa de pe acum că momentul cheie al congresului va fi reprezentat de discursul lui Ion Iliescu. Care discurs poate fi prilejul multor limpeziri. Şi poate da semnalul pentru regruparea stângii într-o nouă formaţiune. Sau doar încă un discurs indignat  în care sunt condamnate practici şi apucături supărătoare.

PSD cu Geoană începe să semene tot mai mult cu PDL. Seamănă tot mai mult cu o gaşcă, o aglomerare de sferto-docţi şi şmenari adunaţi laolaltă de dorul de ciolan. Conduşi formal de un mediocru pe care nimeni nu-l respectă cu adevărat. Diferenţa majoră dintre pedelici şi pesedei este aceea că la pedelici mai există şi un Traian Băsescu, mână forte şi naş autoritar al famigliei. La PSD există doar Vanghelie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. În acest moment, unica diferenţă dintre PSD şi PDL este aceea că unii se află la guvernare în timp ce ceilalţi, se situează într-o opoziţie fără speranţă. Ar mai fi una -fără nicio semnificaţie pentru ei-: în PSD mai sunt, încă, oameni de autentică valoare…

  2. Parerea mea este ca daca Geoana va redeveni presedinte, PSD-ul se va sparge, formandu-se un nou partid, cu adevarat social-democrat, cu oameni de calitate, dar din pacate, ambele cu slaba reprezentativitate in randul alegatorilor social- democrati.

  3. Mordechai, o să zici că-s paranoic, dar nu ştiu de ce am senzaţia că toată treaba asta e fabricată, la înţelegere cu prostănacul, ca să încerce să scape de eticheta de „garantat de Vanghelie”…

    • A treia voce care speră la spargerea PSD şi naşterea unui nou partid. Şi mă refer doar la comentariile de aici. Chestia e că mulţi dintre cei care ar putea porni demersul ăla sunt sensibili la dosare şi greu se pot lipsi de protecţia, fie ea şi simbolică, pe care încă le- o ofera apartenenţa la gaşcă.

  4. chiar?caseta e in ton cu clima(ticul).
    mai interesant sunau ‘esplicatziile’.
    leprele.cine sunt aceste majestatzi?
    au leprele si neveste?e,aici e pericolul.deci se inmultzesc…
    lepra este o ‘boala’ grava.este contagioasa rau.se raspandeste carata de…hm,vant’u.
    nu e bine.mai ales acum cand riscam pierderea i.cantacuzino…
    pericol mare ne paste…
    si vine de la cap.unde si pestele se incapatzineaza sa se imputa.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...