AcasăOy-oy!Jocurile olimpice de-a dura

Jocurile olimpice de-a dura

De câteva zile mă apucă dimineaţa cu ochii în televizor, din cauza olimpiadei de iarnă de la Vancouver. Una din ediţiile cele mai prost organizate, în opinia mea, dar poate greşesc, lasându-mă influenţat şi de inepţiile comentatorilor noştri sportivi. Azi dimineaţă mă holbam la finala olimpică de snowboard, într-o probă numită half-pipe. Am înţeles că snowboard-ul cu jumătatea lui de ţeavă a devenit sport olimpic. Bun aşa.

Acum, o spun din capul locului, nu mă pricep de nicio culoare la chestia numită snowboard. Habar nu am cum a ajuns ăsta sport olimpic. Dar lucrurile au stat aşa: în finală participau 12 sportivi cu nădragii în vine – se pare că ăsta e echipamentul standard pentru disciplina asta. Din ăştia 12, 8 au căzut în cur. Iar ăştia 12 ( cu cei 8 căzuţi în cur cu tot) se cheamă că erau crema sportului cu pricina. Ce îmi scapă mie aici? Cum a ajuns sportul ăsta disciplină olimpică? Recunosc, e spectaculos de privit, dar 3/4 din participanţi cad în cur şi asta e finala olimpică?

Şi mai interesant era când comentatorul de pe Eurosport prezenta palmaresul sportivilor:

– Pulică Frânaru a avut o entorsă de gradul trei, multiple fracturi de coaste, anul trecut a suferit o comoţie…

– Iamiongură Sosugi a avut o fractură de tibie şi una de ligament, în urmă cu doi ani a suferit o intervenţie chirurgicală datorată unei rupturi de…

-Kuri Pulinainen a avut parte de o fractură craniană, dar şi de multiple fracturi ale coastelor. În urma rupturii de tibie de anul trecut…

… şi tot aşa.

Deci, până la urmă, căzutul în cur face parte din probă? Iar punctele sunt acordate de un juriu acordat din medici specialişti?

Ca să fiu cinstit, mi-a plăcut americanul ăla cu morcov în păr care a câştigat. Ştiţi de ce a câştigat? Că n-a picat în cur. Cred. Dar chiar mi-a plăcut. V-am zis că nu mă pricep.

P.S. Ăsta era articolul cu numărul 2000 pe blogul ăsta. Mare şmecherie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. n-o fi mare branza ca e numarul 200, dar e un superarticol, si o sa constati ca nu spun asta des, nu ca ar conta. n-am apucat sa vad sportul ala, dar mie nici nu curlingul nu mi-e rusine. desi merita sa fie sport olimpic numai pentru nume. Si, in orice caz, sport national, asta cert. Ce oina…

    • Sportu’ la care faci matale referire (ptiu!), merita promovat între disciplinele olimpice: s-a practicat şi încă se practică, cu mari succese dar în condiţii grele (de multe ori, pe uscat!), în politică (ne explica mai ieri prof. Van Geele), în administraţie (sport de masă) şi acolo unde proliferează tot felul de paraziţi…

  2. Chiar este o şmecherie, mare! La cât mai multe (articole)!
    Despre Olimpiadă, ce aş putea comenta? Aia din antichitate nu avea ediţie de iarnă, nici Pierre de Coubertin nu a avut străfulgerarea asta de geniu, să inventeze/adapteze una şi pentru iarnă… Dar, dacă totuşi s-a întămplat, nu crezi că ar trebui să vedem că şi ai au faliţi? Într-un club, pretins a fi select, al loser-ilor lor…
    Poate aşa o arăta progresul: să expui în stare de funcţionare, epavele recondiţionate de ortopezi -în cazul de faţă-, nu cred că a contat animalul care a urcat pe podium, ci mai degrabă, echipele medicale -de toate specialităţile- aflate în background-ul lor…
    Poate că ăia doi (ebanezu’ şi tomberon jr.), care spun că vor să modernizeze ţara, sunt atinşi tot de morbu’ ăsta şi vor să zboare din succesuri în succesuri, către marile progresuri…
    Mai nasol este dacă supoziţiile astea nu se confirmă, atunci trebuie renunţat la ortopedie, impunându-se o vizită urgentă la psihiatrie…

  3. Vezi domnia ta ca, din cauza asta, nu pricepeam eu de ce pareau astia un pic nesanatosi.Pen`ca asa si sunt.Si unde mai pui ca ,de ce este mai zarghit de aia palmaresu-i mai impresionant.Bine ca nu se organizeaza si la noi probe deastea ca nu ne scapa un premiu la cati smintiti se-nghesuie sa-si rupa gatul.
    Cat priveste bilantul,la mai multe c-ai de unde…

    spedy/18/02/2010

  4. 2000? Mie îmi par puţine… 🙂
    Felicitări şi cât mai multe…

    Despre olimpiadă nu pot să spun dacă e bine sau prost organizată dar pot să spun că mie îmi place. Îmi place ce văd şi, e adevărat, nu întotdeauna ce aud. Imaginile sunt superbe. Atât natura cât şi sportivii, în lupta lor pentru victorie în probele sporturilor de iarnă.
    De ce snowboard-ul a devenit sport olimpic? M-am întrebat şi eu, nevăzând o legătură cu sportul. Probabil pentru spectacol şi, în cele din urmă, tot pentru bani. Pentru banii pe care îi produce. Banul, acest rău omniprezent…

    Şi încă ceva: acest al 2000-lea post nu dezminte specialitatea casei! Savoare… puţin spus!

  5. Niste mizantropi , da-i dracu ‘ ! Ce sa-ti spun half-pipe proba olimpica ! Cand ne dadeam noi cu copaia lu’ bunicuuuuu… ei se faceau ca ninge ,daca patentam treaba …era sport national de iarna !
    p.s. La mai multe ! E’ mare smecherie .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...