AcasăRabbi ziceŢigarea de după

Ţigarea de după

Proasta organizare a congresului PSD a dat aglomeraţiei de ieri o notă de pitoresc care a făcut-o mult mai interesantă pentru privitor. Nu a existat dezbatere, reforma stângii nu a existat ca subiect. Dezbaterea nu şi-a găsit loc acolo. Doctrina sau programele nu interesau pe nimeni. Tot şeptelul pesedist ambuteiat la Romexpo avea un singur obiectiv: alegerea noului preşedinte. Aşa că lucrurile au curs, cum spuneam, într-o notă de pitoresc: candidaţii şi-au pus marfa pe tarabă, Pandele s-a răfuit cu Vanghelie, Mitrea şi Mazăre şi-au anunţat susţinerea pentru Ponta, Diaconescu şi-a dat cu stângul în dreptul. Iar ţigăncile au descântat orice pâlpâire de mov- demers prudent, dar inutil câtă vreme congresul avea loc sâmbăta şi nu în fatidica zi de joi.

Rezultatul a stat sub semnul incertitudinii până la numărarea ultimelor voturi. ( Asta mi-a dat fericita ocazie de a verifica funcţionarea radio-şanţului. Şi spre marea mea încântare… a funcţionat!) În fine, târziu în noapte, Ponta a fost proclamat câştigător, la o foarte mică diferenţă.  Ce ar fi de spus? Situaţia e comică: cel care a candidat din partea PSD la alegerile pentru Preşedinţia României a fost învins de către cel care i-a condus campania! Pesdiştii au un umor nebun, trebuie recunoscut!

Ar trebui să fie un motiv de preocupare, pentru pesedişti, faptul că rezultatul a fost incert până la numărarea ultimelor voturi. Asta spune ceva despre starea din interioriul partidului şi despre autoritatea liderilor săi, recte a noului preşedinte. De fapt cred că Ponta va avea dificultăţi serioase în a-şi impune autoritatea. Scorul strâns obţinut nu-i oferă o teribilă legitimitate, iar aglomeraţia din spatele său( socru, soţie, Năstase etc) i-ar putea crea dificultăţi serioase. De altfel e greu să îţi impui autoritatea în faţa hipopotamilor din partid câtă vreme ei ţi se adresează cu „Băi, Victore!” iar el e silit să le răspundă cu „Da, domnu’ Cutare”.

Schimbarea lui Geoană e un câştig pentru PSD. Câştig care va fi repede anulat dacă, previzibil, aceiaşi Vanghelie, Oprişan, Mazăre sau Dragnea vor fi şi pe mai departe piua-întâi în partid. Şi mai ales dacă Ponta nu va reuşi extrem de rapid să îşi formuleze şi consolideze autoritatea, iar cu această autoritate să impună rapid reformele de care PSD are mare nevoie. Mă tem că lucrurile nu vor sta deloc aşa şi Ponta se va lăsa antrenat în eternele sforării şi jocuri de putere care au măcinat dintotdeauna PSD.

Ce va fi om vedea. Cei euforici, după schimbarea lui Geoană, vor depăşi foarte repede această stare. Iar cei enervaţi de întâmplarea de ieri lucrează deja. O ultimă observaţie aş mai face: multă lume părea ieri preocupată de soarta lui Viorel Hrebenciuc, după alegerile de ieri. Ceea ce e o prostie. PSD-ul nu îşi poate îngădui să se lipsească de Hrebenciuc. Pentru că nu prea are ce pune în loc. Şi încă ceva: Ponta ar face bine să îşi fixeze în minte că nu „marile sale merite” l-au adus în fruntea PSD, ci sprijinul lui Ion Iliescu. Şi al lui Adrian Năstase. Şi, într-o bună măsură, inepţia fără limite a lui Geoană.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Taica, nu cred ca Ponta va avea sange sa taie in stanga (si-n dreapta lui), lucru necesar daca vrea o reforma, cat de cat rezonabila. Problema este ca toate aceste taieturi ar costa partidul o hemoragie cumplita, echivalenta cu decesul, pe sistemul „operatia a reusit, pacientul a murit”.
    Va incerca ceea ce a incercat si G.Oana. Sa tie partidul unit, intru bunastarea si propasirea neamului pesedist (de frunte). Cu aceiasi oameni, aceleasi tentinde (tu-i in dintzi!) si aceeasi colcaiala si viermuiala ca pana acum.
    Oricum, distractia continua. A se vedea abandonul corabiei de catre oarece sobolani oportunisti. Or fi mirosit ei ceva, ceva.

  2. Victor Ponta va trebui în primul rând să scape de imaginea de „surogat de Năstase”, având în vedere că s-a „sacrificat” candidând după ce A.N. a anunțat că se retrage. (mă rog, sunt convins că nu s-a aruncat în luptă de capul lui, ci a fost împins de la spate de A.N).
    Dacă va reuși să evite greșeli majore, are șanse să se impună. Totuși are imaginea mai puțin erodată ca alți „grei” pesediști.
    Sunt curios dacă va reuși o clarificare doctrinară a PSD, căci singurele docrine emanate acum sunt acelea de fost partid comunist, fost partid mafiot, și grupare de găști și baroni.
    Victor are misiunea foarte grea de a încerca să revitalizeze stânga în cadrul PSD.
    Nici un om zdravăn la minte nu va dori eliminarea lui Hrebe, însă acesta va trebui să stea mult mai în umbră, altfel face praf bruma de imagine a lui Ponta. Liviu Dragnea va continua să aibă un prim rol, chiar din dorința noului președinte. În schimb Vanghelie și Oprișan ar trebui să fie urgent marginalizați sau excluși, căci au făcut mult rău de imagine PSD. Să vedem însă dacă „noul” PSD își permite financiar să renunțe la cei doi, doar pentru beneficii de imagine, căci imaginea nu ține de foame.
    Interesant e că Micky le Bakshish (Micky Șpagă, pentru prieteni) a preferat să părăsească corabia PSD (vrăjitoarele au avut succes :D) și să se alăture fostului „șef al mafiei personale a lui A.N.”, Oprea, probabil pentru a reconstitui gruparea mafiotă sub oblăduirea lui Băse….
    Oare Micky a ascultat îndemnul din discursul lui Ponta, acolo unde zicea de trimiterea corupției în Modrogan? 🙂 😀

    • Faptul că Vanghelie și Oprișan au fost aleși vice nu împiedică o eventuală asanare a partidului prin excluderea lor…
      Oricum, au fost și ei aleși de „popor” cum a fost ales și dictachiorul (păstrând proporțiile), după chipul și asemănarea unora din electori…
      Interesant mi se pare scorul cu care a fost aleasă vice Abramburica….

  3. Bai oameni buni. Noi ce dezbatem aici ?
    Se tot vorbeste de o stanga moderna, care sa se adreseze unei mase de oameni pe specificul ei.
    Care stanga ? Care masa de oameni ?
    Turmei de la noi ? Avem noi o masa de tarani si clasa muncitoare caruia sa se adreseze un partid de stanga, modern?
    Cu ce mijloace si cat costa mijloacele, cu care te adresezi aceste mase de oameni ?
    In mana cui se afla aceste mijloace media si financiare, si ce interese are aceasta mana ?
    De aici rezulta si masa asta amorfa, colcaiala din PSD, vanghelii si oprisanii, iliescii si geoanii, dragnii si mitrenii s.a.m.d.
    Si acum, injuratzi-ma. Asta astept.

  4. Faptul ca nu s-a dezbatut nimic s-a vazut si din diferenta foarte mica dintre cei doi. Un congres extraordinar intru alegerea unei conduceri presune, de obicei, o dare de seama a conducerii vechi. Ceva de genul: de ce dracu te-ai dus la Vantu? Daca n-ai raspuns la confruntare iecsplica tu acum asta! 🙂 Apoi, ceva de genul: cum dracu ai facut de-ai pierdut alegerile in conditiile in care trebuia sa le castigi?! Cand am vazut ca nimic din toate astea nu se intampla am avut convingerea ca prostanacu’ a reusit sa prosteasca inca o data fix 1621 de tembeli. Bine, totusi, ca nu i-a mai iesit.

  5. Nu sunt din interiorul fenomenului, acesta nici nu face parte din lista hobby-urilor mele aşa că, n-ar trebui să mă pronunţ (dar câteodată, mă suspectez a avea „deviaţii” de stânga)…
    Pentru că n-am de lucru şi la ora asta, am glicemia în limite normale, mă bag şi eu în seamă:
    În ceea ce priveşte organizarea, eu am înţeles două lucruri:
    a. Nu a fost importantă calitatea organizării, pe responsabili cred că-i interesa mai mult rezultatul votului şi nu condiţiile în care se va exercita… În plus, cu cât organizarea era mai proastă iar confuzia era mai mare, cu atât -cred- că se putea manipula votul mai uşor; asta a facilitat întrucâtva şi dezinformarea cu listele care, se pare, că au circulat printre electori, cu intenţia clară de a-i influenţa (cel puţin, pe cei care era de aşteptat să-i controleze, adică, şefii delegaţiilor)…;
    b. alegerea locului -în opinia mea- a avut mai multe valenţe: superstiţiile legate de „locaţiile norocoase” sau mai degrabă, cele „cu ghinion”, motiv pentru care, bănuiesc că nu s-a optat pentru confortul oferit de Palatul Parlamentului şi s-a ales un pavilion, relativ încălzit, greu de securizat, localizat la dracu-n praznic. Uite-aşa au apărut, fel şi fel de nepoftiţi, printre care şi de-acum celebrele „vrăjitoare” – trimise şi ele, cu un scop evident propagandistic… Eu am crezut că mai văd ceva, ce aduce a sărăcie, cam lucie… Alegerea conducerii celui care se pretinde a fi cel mai mare partid din România, sau mă rog, ceva pe-aproape, nu este o întâlnire conjuncturală, a câtorva membri, la o cârciumă, cum bine le atrăgea atenţia patriarhul lor… Evenimentul trebuia să le readea în primul rând membrilor şi apoi, simpatizanţilor, încrederea că PSD este un partid puternic sub toate aspectele, inclusiv sub cel financiar. Nu mă tenta să văd risipă, ci decenţă. Cum dracu’ te simţi (dacă e cazul să te mai şi simţi) ca organizator, atunci când un jurnalist, venit să-şi facă meseria, îţi reproşează frigul din incintă?! Cum te simţi, în aceeaşi ipostază, de organizator, când vezi că sunt candidaţi care au investit în propria promovare, aproape cât ai investit tu, în întreaga organizare?! Evenimentul nu a fost unul cu însemnătate privată, el a fost văzut de întreaga ţară… Pentru cei „răi” -radicalii de stânga-, poate a dat bine – de, vremuri de criză! Pentru ceilalţi, eu cred că a însemnat improvizaţie enervantă şi cârpeli meschine.
    Eventualele clarificări doctrinare cred că erau inoportune, din mai multe raţiuni: asemenea discuţii sunt productive atunci când se fac cu mintea limpede, după dezbateri exploratorii, în organizaţiile locale, apoi, când reprezentanţii celor din teritoriu, se constituie într-un grup cât de cât omogen (pentru că şi-aşa, cursul discuţiilor îi va diviza în diverse curente şi -hai să fim preţioşi- şcoli de gândire). Clarificarea doctrinară, fără materializarea ei în doctrina oficială a partidului, în statut, în stabilirea unor obiective concrete şi chiar în organizarea partidului, nu are niciun rost… La aşa ceva, cred că trebuie să ne aşteptăm la următorul congres, adică mai la toamnă, dacă îmi amintesc eu bine, cum s-a pus acum problema: nouă conducere cu mandat clar, limitat până la congresul ordinar…
    Cât despre candidaţi, cred că ei au fost de două ori pragmatici. Odată, au vrut să tranşeze toată tărăşenia într-un singur tur de scrutin, fără a suprasolicita delegaţii aiurea şi astfel, să se încadreze şi în termenul pentru care a fost închiriată hala cu pricina. În al doilea rând, era evident, că fiecare în parte, nu are nicio şansă…
    Mitrea şi Mazăre au demonstrat din nou că sunt buni la calcule, în afara faptului că au sprijinit pe cel ales de Năstase, au o legătură extrem de solidă cu acesta din urmă: ura sinceră ce i-o nutresc ebanezului. Despre dl. Diaconescu ce să spun? O fi d-lui. o lumină a diplomaţiei dâmboviţene dar, ca politician băştinaş, este un demn prieten al lui Geoană (spune-mi cu cine te-nsoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti).
    Faptul că suspansul a persistat până la încheierea numărătorii voturilor, mă face să cred că „nu au putut ei fura, cât au votat ăilalţi”.
    În ceea ce priveşte legitimitatea celui ales, dacă facem abstracţie de bulibaşa a toată România -nevotat dar ales, chiar de două ori-, mă gândesc că greul pentru Ponta de-abia acum începe: el va trebui să şi-o cucerească (ori s-o demonstreze). Dacă de mâine, cei care îl tutuiesc, îi vor respecta necondiţionat deciziile şi nu vor fi tentaţi să facă înţelegeri oculte cu cei din alte tabere, situaţia va fi chiar acceptabilă. Faptul că Ponta a fost şeful campaniei lui Geoană, nu-l face -în opinia mea- pe primul, deplin responsabil de eşecul lamentabil şi iraţional al celui de-al doilea. Chiar dacă Ponta l-ar fi „pilotat” zi şi noapte, în timpul campaniei, tot nu ar fi putut şterge din memoria colectivă , „reuşitele” anterioare ale lui Mircică.
    Despre ce şi cum va fi, nu am curaj să mă pronunţ… Cred -sincer- că în toate situaţiile, operează o imuabilă lege a compensaţiei şi văzând comportamentul bandei ebanezului, presupun că stagiul de purgatoriu al infatuaţilor, aroganţilor şi al micilor dumnezei din PSD se apropie de final. Restul depinde numai de ei.
    Îmi cer scuze pentru postul kilometric, dar era singura posibilitate ca „să-mi scot şi eu pârleala” pentru o noapte nedormită şi vizionarea fragmentată a transmisiunlior de la Olimpiadă.

  6. mie mi s-au părut interesante două lucruri : disperarea de pe figura lui Geoană, atunci când invita la „unitate !” şi încăpăţânarea de a-l numi pe, deja decisul preşedinte al partidului : „Victoreeee !”
    oricum… colorate alegeri ! 🙂 ..

  7. CANTECUL DE LEBADA AL DEMOGRAFIEI NATIONALE
    ( Trecerea dureroasa si putin lenta de la folclor la manea )
    Pe tot globul traditia cerea ca oamenii bogati sa faca multi copii. Astazi creiatorii valorilor, cei care sau afirmat in societate nu mai fac copii. Clasele sociale mai joase fac o gramada de copii punand in pericol caracterul genetic al societatii. Efectul este general si vizibil.Tarile desvoltate din vest au creiat enorme avantaje pentru familile cu multi copii. Asfel sa ajuns la o industrie de cresterea a copiilor. In USA nasterea unui copil anunta cumpararea……unui nou frigider sau televizor color. Efectul politicii democratice de stanga este evident pe continentul european unde populatia araba va deveni majoritara iar in USA populatia alba nu mai este majoritara.
    Nici unde sitiatia este mai vizibila ca in Romania. In timp ce un roman face un copil, tiganii fac 8. Am facut un film despre tigani , Sunt fascinat de tigani si am
    fost todeauna interesat de cultura lor autentica. Cei cu satra sunt probabili ultimii oameni liberi! Vorbesc cu totul de altceva. Se gasesc fata doua culturi diferite iar una din cauza exploziei demografice este pe cale de disparitie. Romanii au obiceiul sa inchida ochii sperand ca lucturile se vor aranja de la sine sau cineva din afara va face ceva pentru ei. De data aceasta cand vor deschide ochii …..va fi prea tarziu. Acest blog de exceptie ar putea gazdui o discutie despre acest fenomen socio- demografic, definitiv cel mai important in evolutia viitoare a societatii romanesti.
    Robert Horvath DEVA Cineast New York http://devanewyork.blogspot.com/
    http://devanewyork.blogspot.com/

  8. Nenea Mordechai , io cred asa : nenea Cristi avea fesul pe ochi , si era numar ascuns ; iar nenea ala Vanghelie care a scapat ultima urna , nici la seral nu prindea tot …

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...