Fear factor

Mai ţineţi minte? Întâi a fost Y2K. O întreagă isterie. O demenţă fără margini, născută dintr-o profeţită apocalipsă de biblie altoită cu tehnică digitală, capitalism veros şi ignoranţă în cantităţi colosale. Frica! Frica a generat atunci, ca întotdeauna, profituri considerabile pentru câţiva isteţi care au ştiut cum să hrănească frica prostească a gloatei.

A urmat 11 septembrie. Eveniment încă nelămurit. Şi naşterea unei noi ameninţări. Reţeta e aceeaşi: ignoranţă, manipularea informaţiei, inventarea şi alimentarea fricii. S-a inventat ameninţarea nucleară irakiană. A urmat invadarea Irakului. Halliburton, Bechtel, Blackwater etc. etc. etc. au stors din nou sume enorme din toată povestea asta. Frica asta a funcţionat perfect şi ca pretext pentru limitarea libertăţilor care deveniseră stânjenitoare. Big Brother e acolo şi veghează. Iar turma speriată e gata să accepte.

Iar reţeta a funcţionat. Şi a fost repetată. Febra aviară. O nouă isterie, extrem de lucrativă pentru câteva companii farmaceutice.

Apoi criza! Înfiorătoarea criză. Şi ameninţarea cu o recesiune fără pereche. Lăcomia, corupţia şi hoţia au dus pe buza prăpastie câţiva din marii prădători ai finanţelor mondiale. Şi atunci a fost din nou inventată frica. De recesiune, de pierderea locurilor de muncă, de haosul, nu e aşa, iminent. Şi turma a fost din nou gata să plătească sute de miliarde cu care să-i răsplătească pe cei din cauza cărora şi-au pierdut tocmai casele, locurile de muncă… În SUA congresmenilor li s-a oferit o alegere: votarea legii prin care se acorda un ajutor de 700 de miliarde pentru marii pradători sau legea marţială. Frica a funcţionat.

Mai recent am avut isteria febrei porcine. Eram ameninţaţi acum câteva luni cu zeci de mii de morţi datoraţi cumplitei epidemii, aici în România. Moartea unui actor a fost pusă ( în mod fals) pe seama epidemiei şi totul era gata. Mii de zăluzi speriaţi stăteau cu silele la coadă la vaccinat. În Franţa, Germania sau Belgia oamenii începeau să reacţioneze altfel. Apar voci care vorbesc deschis despre noua escrocherie. Tardiv. Schema a funcţionat. Profitul e rezonabil. Dar e un semnal. Ornitorincii reacţionează mai greu la frică. E nevoie de ameninţări mai consistente. Ce ar putea urma? Orice, conceptul cheie e „maximizarea profitului”.

Şi dacă aveţi vreme şi stomac de fier, treceţi şi pe aici. Veţi afla un cuvânt nou. „Plutonomie”. Aici şi aici.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Domnule,atat cat inteleg eu engleza,atat cat inteleg eu din ideile prezentate acolo si cum procep,la nivelul unui neuron solitar si anemic,parca este o noua forma de razboi economic ,in care ,sunt exploatate temerile cele mai mari ale speciei umane.Unii baieti instruiti si cu multi para ,scormonesc pana si in spaimele si temerile ancestrale ,creind feedbeck economic ,care nu urmareste decat maximizarea unor profituri si asa mari dar ,repartizate la foarte putini beneficiari,respectiv aia nominalizati in articolul indicat.Daca-i asa,cineva se joaca tare mult cu focul ,pentru ca s-ar putea intampla foarte
    repede sa patim ca-n istoria cu ciobanul care striga intr-una”lupu ba,lupu ba „,pana lumea s-a plictisit si cand l-a mancat lupul n-a mai sarit nimeni sa-l apere nici pe el nici turma.Raul produs in felul asta este ca o celula canceroasa in corpul sanatos.Chiar daca privim lucrurile si dintr.o astfel de perspectiva ingusta,faptul in sine este de o perversitate extraordinara de care,indeobste ,sunt capabile doar „elitele”.

    spedy/22/02/2010

    • Turma manevrabila se tot reinnoieste. Apar alte generatzii numai bune de manevrat. Retzeta nu-si va pierde din valoare. Show-ul se va relua, ciclic, la nesfarsit. Banii se vor inmultzii iarasi si iarasi si …

  2. În primă instană, eram tentat să concluzionez că vor supravieţui numai curajoşii…
    Mă tem că situaţia este mult mai complicată – românul are o vorbă: să te ferească Dumnezeu de lovitura celui care o aplică din frică!
    Cel puţin până acum, controlul maselor nu s-a dovedit a fi infailibil în timp şi spaţiu… Dacă frica va fi folosită ca mijloc, este foarte posibil ca ea să anime masele ce-l vor nimici pe cel ce o induce…
    Ca să ne putem proteja, trebuie să înţelegem. Ca să înţelegem, trebuie să învăţăm. Ca să învăţăm (nu neapărat din experienţa proprie), ne trebuiesc dascăli şi şcoli. Astea au fost ultimele instituţii, ce rămăseseră „nemodernizate” în România…

  3. În sfârşit, a apărut un cuvânt care defineşte capitalismul cu bază exclusiv speculativă, bazat pe furt, înşelăciune şi în general, pe ceea ce noi socotim a fi ilegal, imoral şi ilegitim, tipic ţărilor enumerate (US, UK, Canada): plutonomie.
    Capitalismul bazat pe muncă, seriozitate şi bun-simţ (categoria ţătilor Scandinave, Germaniei şi Franţei, fără Italia, cum spun gânditorii falimenta… faimoasei CitiGroup), se va numi Geeknomy?
    Filosofia asta i-a dus din succesuri în succesuri, către marile progresuri.
    E normal, trebuie să aibă şi ei bolnavii lor, nasol este că au renunţat la etnobotanice, considerându-le light. Dar cel mai nasol este că, probabil, mai sunt exemplare în libertate…

  4. Mi-e frică să comentez… dar amintesc aici butada lui Mark Twain, care spunea că „minciunile sunt de trei feluri: obişnuite, gogonate şi statistica” şi un panseu al lui Winston Churchill: „Atunci când politicienii sunt puşi în faţa adoptării unor decizii majore, statisticienii se află întotdeauna în culise“.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...