Plapuma

Mişu vrea plapumă.

A fost la supermarket. N-a găsit. A întrebat la raion. Acolo o puştoaică simpatică i-a arătat o pilotă. Era la ofertă. Dar Mişu vrea plapumă. I-a arătat fata o altă pilotă. Din materiale revoluţionare, cu o umplutură din nu ştiu ce chestie teribilă. Nu l-a convins.

Fata a mai făcut o încercare. O pilotă nemaipomenită, cântăreşte doar câteva sute de grame şi e perfectă atât vara cât şi iarna datorită… Nu l-a convins pe Mişu. El o ţine una şi bună: plapumă. Nu l-au convins nici seturile de pat pictate cu nave spaţiale, nici pilotele colorate autumnal, nici măcar pilota revoluţionară cu însemnele omului paianjen. E căpos. Şi depăşit de realităţi. Şi o ţine pe a lui. Vrea plapumă.

A căutat pe internet. Google nu l-a ajutat. A luat la rând croitoriile din oraş. Nici nu mai erau aşa de multe. Ăia l-au privit ca pe un căpiat. Ei se ocupă de chestii serioase. Fac ţoale care imită perfect ţoalele de firmă. A întrebat în stânga şi dreapta. În cele din urmă a aflat de un nene care i-ar putea coase o plapumă. S-a dus acasă la om. Nu l-a găsit. Era la serviciu. Lucra la fabrică. Unde făcea pilote.

Aşa că Mişu, scârbit, s-a întors la supermarket. Şi a cumpărat o pilotă. Colorată în violet. Ştie el de ce.  A mers la casă. A început să înşire marfa pe banda rulantă: pilota, socata fabricată de cei de la coca-cola, salamul de Sibiu fabricat în Ungaria, două cutii cu ciorbă de burtă, plăcinta congelată, tradiţională, made in Bulgaria, două borcane cu zacuscă, tot bulgăreşti şi un parizer polonez. A plătit şi a plecat. Admiţând că globalizarea are certe avantaje. Dacă făceau turcii ăia sau măcar bulgarii şi o plapumă…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Daca afli vreodata ca Misu si-a gasit plapuma, da de stire.

    Stii ce e mai greu ?
    Nu trecerea de la o etapa la alta, nu adaptarea e grea ci pastrarea meseriilor vechi.
    De vina sunt doar…neologismele.
    Plapumari din toate satele, uniti-va !

  2. Eu ştiu pe cineva cu care Mişu se poate lua de mână. O bunică ce a ţinut morţiş să-i dea cadou de nuntă, nepoatei, o plapumă. Nici un argument nu a convins-o că alte produse similare ar putea fi dorite. „Plapuma e plapumă!” a ţinut-o pe a ei.
    Şi de multe ori acea bunică are lacrimi în ochi şi spune că „tineretul ăsta nu ştie ce e bun şi ce nu !De la cine să înveţe?”
    Multe a învăţat ea de acasă şi maica ei nici nu ştia carte!
    Povestea are o morală, chiar mai multe: globalizarea are avantaje dar şi dezavantaje; înţelepciunea nu este direct proporţională cu progresul tehnologic, …

  3. Eu ma intreb ce-o sa zica Misu, cand se va duce sa-si cumpere un ziar, si o sa-l aseze domnisorica de la chiosc pe scaun, sa le citeasca online. 🙂

  4. Nimic nu mai este ca odinioară… Ăia, de drept comun, nu mai au loc la Jilava, la Rahova ori aiurea, acum fac stagii în ministere, agenţii, primării sau mai bine, în Parlament…
    Nimic nu mai e ca altă dată…
    De, statul este în curs de modernizare…

  5. O plapuma se face foarte usor daca ai lana, fata si dos de plapuma si stii sa tii un ac in mana… Cosea plapumi si bunica desi la scoala a renuntat cand a ajuns la tabla impartirii. Cred ca ideea e ca am putea face ca mici mestesugari multe maruntisuri de care unii ar avea nevoie dar noi preferam sa ne plangem ca suntem someri si sa cumparam placinta bulgareasca. In Bulgaria totusi micul intreprinzator nu plateste taxe ca fraierul roman.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...