Mişu vrea plapumă.
A fost la supermarket. N-a găsit. A întrebat la raion. Acolo o puştoaică simpatică i-a arătat o pilotă. Era la ofertă. Dar Mişu vrea plapumă. I-a arătat fata o altă pilotă. Din materiale revoluţionare, cu o umplutură din nu ştiu ce chestie teribilă. Nu l-a convins.
Fata a mai făcut o încercare. O pilotă nemaipomenită, cântăreşte doar câteva sute de grame şi e perfectă atât vara cât şi iarna datorită… Nu l-a convins pe Mişu. El o ţine una şi bună: plapumă. Nu l-au convins nici seturile de pat pictate cu nave spaţiale, nici pilotele colorate autumnal, nici măcar pilota revoluţionară cu însemnele omului paianjen. E căpos. Şi depăşit de realităţi. Şi o ţine pe a lui. Vrea plapumă.
A căutat pe internet. Google nu l-a ajutat. A luat la rând croitoriile din oraş. Nici nu mai erau aşa de multe. Ăia l-au privit ca pe un căpiat. Ei se ocupă de chestii serioase. Fac ţoale care imită perfect ţoalele de firmă. A întrebat în stânga şi dreapta. În cele din urmă a aflat de un nene care i-ar putea coase o plapumă. S-a dus acasă la om. Nu l-a găsit. Era la serviciu. Lucra la fabrică. Unde făcea pilote.
Aşa că Mişu, scârbit, s-a întors la supermarket. Şi a cumpărat o pilotă. Colorată în violet. Ştie el de ce. A mers la casă. A început să înşire marfa pe banda rulantă: pilota, socata fabricată de cei de la coca-cola, salamul de Sibiu fabricat în Ungaria, două cutii cu ciorbă de burtă, plăcinta congelată, tradiţională, made in Bulgaria, două borcane cu zacuscă, tot bulgăreşti şi un parizer polonez. A plătit şi a plecat. Admiţând că globalizarea are certe avantaje. Dacă făceau turcii ăia sau măcar bulgarii şi o plapumă…
Daca afli vreodata ca Misu si-a gasit plapuma, da de stire.
Stii ce e mai greu ?
Nu trecerea de la o etapa la alta, nu adaptarea e grea ci pastrarea meseriilor vechi.
De vina sunt doar…neologismele.
Plapumari din toate satele, uniti-va !
și banii unde erau fabricați?
Eu ştiu pe cineva cu care Mişu se poate lua de mână. O bunică ce a ţinut morţiş să-i dea cadou de nuntă, nepoatei, o plapumă. Nici un argument nu a convins-o că alte produse similare ar putea fi dorite. „Plapuma e plapumă!” a ţinut-o pe a ei.
Şi de multe ori acea bunică are lacrimi în ochi şi spune că „tineretul ăsta nu ştie ce e bun şi ce nu !De la cine să înveţe?”
Multe a învăţat ea de acasă şi maica ei nici nu ştia carte!
Povestea are o morală, chiar mai multe: globalizarea are avantaje dar şi dezavantaje; înţelepciunea nu este direct proporţională cu progresul tehnologic, …
ei na,la cre io mai fi trebuind plapoma, ca iote veni primavara….unii se cauta de tichie ,pare mai palpitant ,nu?
spedy/01/03/2010
Poate o să facă cei de la Coca-Cola, după ce-o să depăşească dificultatea tehnologică de-a o lipi de sticlă, în cadrul unei promoţii…
Eu ma intreb ce-o sa zica Misu, cand se va duce sa-si cumpere un ziar, si o sa-l aseze domnisorica de la chiosc pe scaun, sa le citeasca online. 🙂
Nimic nu mai este ca odinioară… Ăia, de drept comun, nu mai au loc la Jilava, la Rahova ori aiurea, acum fac stagii în ministere, agenţii, primării sau mai bine, în Parlament…
Nimic nu mai e ca altă dată…
De, statul este în curs de modernizare…
O plapuma se face foarte usor daca ai lana, fata si dos de plapuma si stii sa tii un ac in mana… Cosea plapumi si bunica desi la scoala a renuntat cand a ajuns la tabla impartirii. Cred ca ideea e ca am putea face ca mici mestesugari multe maruntisuri de care unii ar avea nevoie dar noi preferam sa ne plangem ca suntem someri si sa cumparam placinta bulgareasca. In Bulgaria totusi micul intreprinzator nu plateste taxe ca fraierul roman.