AcasăRabbi ziceCongres la PNL

Congres la PNL

Doar un tembel nu poate observa că acest congres al liberalilor este cu totul altceva decât congresul PSD. Vom vorbi mai mult despre asta luni. Totuşi trebuie remarcat că organizarea e mult mai bună, atmosfera mai civilizată, iar întreaga manifestare respiră un aer de civilizaţie. Există totuşi o senzatie de deja vu. Ca şi la congresul PSD şi aici suflă o briză portocalie, încărcată de sulfuroase miesme. Om vedea după dacă şi de aici se pleacă spre ţara marilor fripturi, a lăzilor cu caşcaval şi a puşcăriaşilor cetăţeni de onoare.

Nu am priceput rostul candidaturii lui Orban. Despre Cataramă nu are sens să discutăm. Cataramă nu există ca om politic. Dacă am privi un partid politic ca pe un organism, Cataramă ar fi sfincterul. Ceea ce fiziologiceşte nu e lipsit de importanţă, dar e cu siguranţă de nescos la vitrină. Spuneam că nu înţeleg care e rostul candidaturii lui Orban. Pentru că ştie că şansele sale nu există. Pentru că introduce o tensiune şi o anume beligeranţă de care liberalii nu aveau nicio nevoie. E evident că prezenţa noii doamne Antonescu naşte o anume iritare pentru mulţi liberali, dar nu îmi imaginez că asta ar fi motivaţia lui Orban.

Antonescu, pe de altă parte, este acuzat că e mult mai preocupat de propria construcţie de imagine şi moşirea propriei popularităţi decât de administrarea afacerilor PNL. Ceea ce este în bună măsură corect, dar nu neapărat un lucru rău. Pentru că, ne place sau nu, astăzi partidul trage liderul. PDL înseamnă Traian Băsescu. Felul în care e rânduit PDL, pendularea sa doctrinară ( deşi mi se pare o prostie să vorbeşti despre doctrină la pedelici), ori pseudo-personalităţile din rândul său nu interesează pe nimeni. PDL există, respiră şi expiră (duhori greu suportabile) doar pentru că îl are deasupra pe Traian Băsescu. Aşa că şi pentru PNL poate fi un câştig dacă are în frunte un lider respectat şi care se bucură de o reală popularitate.

Atât deocamdată. În rest… WTF? Ieşire din prim plan a lui Tăriceanu mi se pare o mare pierdere.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. De acord cu tine. Organizarea congresului si tot ce implica aceasta e total diferit fata de ceea ce s-a intamplat la psd. Ceea ce m-a bucurat e ca lipseau cu desavarsire puloverele de deasupra camasilor. 🙂 Mi-a placut executia, in direct si la maxima audienta, lui Catarama! A fost excelenta (pentru unul ca mine 🙂 )! N-am urmarit discursul lui Tariceanu din motive de „plecat de-acasa”. Mie personal acest personaj imi displace din momentul in care a inceput sa faca sluj la basel pentru a intra la guvernare. Probabil din cauza de santaj. Dar tot nu-mi place. Pana atunci parca mi-era simpatic la cat rezistase la incasari. Antonescu pare pe picioarele lui. Imi place, deocamdata, acest baiat. Promite mult. Sa vedem cat o sa-l tina. Orban e oportunistul tipic. Daca nu poate sa obtina ceva, macar scandal sa faca. Parerea mea.
    Cat despre plecari or fi multe si de aici. Au asteptat doar votul de azi ca sa-si poata justifica public plecarea.

  2. Rezultatul final al congresului va fi un element secundar in viitor. Problema cea mai grea a partidului este si va ramane atitudinea unor filiale, care si-au pierdut potentialul prin acapararea lor de catre „fosti” din celelalte partide, in special PD.
    Daca ar sta cineva sa faca o analiza atenta a rezultatelor in alegeri, din 1996 pana in prezent, ar constata care este dinamica portocalizarii judetelor traditional peneliste, prin infiltrari la varful acestor filiale.
    Judetul meu a devenit portocaliu si va ramane asa, din cauza acestui lucru.
    Problema mare a lui Crin Antonescu va fi cu liderii acestor filiale, strans legati in afaceri, cu „lumea buna pedelista”.
    Toata aceasta increngatura nu face altceva decat sa mimeze activitatea de partid, printr-un non-combat bine camuflat, exact in timpul campaniilor electorale.
    Eu sunt sceptic. Sper din tot sufletul sa ma insel.
    Deocamdata atat.

  3. Sunt liberal si sa iti zic drept, eu sunt de partea lui Antonescu. Schimbarea lui in acest moment nu ar fi de bun augur pentru partid. Continuitatea ar fi un semn de stabilitate pentru noi si la alegerile prezidentiale si parlamentare viitoare PNL ar putea invinge.

  4. Tăriceanu a păşit dincolo de linia subţire dintre „autoritate” şi „aroganţă”. Ceea ce l-a făcut nepopular. Sterling-ul l-a făcut, probabil, şi şantajabil….
    Aşa că…rămîne cu Bentley-ul 🙂

  5. Un moft… alegerea lui Crin! Va trece, ca orice moft, la prima incercare …loteria urnelor.
    Si-a asumat, in plus, si riscul votului pe lista, pentru a-si alege echipa.
    In conditiile in care PSD si-a improspatat conducerea… e greu pentru liberali sa obtina un scor electoral mai bun decat cel de la prezidentiale.
    Crin ..bun de gura, comod la… munca!
    Avantaj pe termen mediu pentru Tariceanu!

  6. În opinia mea – pe care o exprim fără intenţia de a o promova -, congresul PNL nu poate semăna cu cel al PSD-ului, chiar dacă ele se desfăşoară în aceeaşi perioadă şi, cumva, au o raţiune similară…
    Spun asta pentru că există o diferenţă radicală între ceea ce defineşte masa membrilor PNL de cea a celor din PSD. Nu vă grăbiţi! Nu sunt membru PNL, în cel mai bun caz, mă consider un simpatizant critic… Revenind la enunţul ce poate stârni dezacordul multora, fac o serie de afirmaţii, fără pretenţia de a fi judecăţi de valoare dar, în măsură să fundamenteze logic, punctul meu de vedere:
    PNL nu a fost şi nu cred că va fi vreodată un partid de masă – el nu se va putea impune vreodată prin mărimea numărului susţinătorilor necondiţionaţi, ci mai degrabă, prin ideile ce-i vor seduce pe mulţi…
    Accesul în rândul membrilor PNL nu a fost facil şi a exclus persoanele cu notorietate în structurile defunctului PCR.
    PNL nu a guvernat foarte mult, pentru a atrage numărul mare de oportunişti, deveniţi de bon ton în asemenea conjuncturi.
    Asta nu înseamnă că toţi sunt coborâţi din icoanele de la Catedrala Mitropolitană, dimpotrivă, unii figurează în iconostasul de la mănăstirea Secu’… 😉 Profilul d-lui. Cataramă, este unul dintre elementele care-mi îmi evocă această ultimă aserţiune… Nu m-ar mira ca acest domn, cu educaţie, maniere, faţă şi trecut de tovarăş, să conducă exodul acoperiţilor-compromişi din PNL, spre pământul făgăduinţei, unde sălăşuiesc, cu impresia că şi stăpânesc, independenţii…
    Repet afirmaţia făcută şi în cazul fenomenului similar, petrecut în PSD: pe termen scurt, partidul s-ar putea să resimtă oarece slăbiciune dar, pe termen lung, dezinsecţia, deratizarea şi ecologizarea asta, are efectul unei clisme binefăcătoare (că tot discutam de Cataramă).
    Important este ca prin acţiunile unite ale opoziţiei, desfăşurate nu numai în Parlament, exclusiv de politicieni, să se contracareze majoritatea – de data asta, legitimă şi neconjuncturală, în concepţia ebaneză – pe cale de a se contura, într-o teribilă maşină de vot portocalie.
    Despre trubadurul-mandolinist – Orban, cred că dacă nu este „iepurele” lui Antonescu, ar trebui să păstreze o distanţă, sanitară, faţă de primăria lui Oprescu, loc unde gazele cu rezonanţă onomastică prezidenţială, sunt colorate în portocaliu şi iluminate violet… 🙂
    Nu este o bucurie că, Antonescu, nu are la ora asta, un contracandidat, cu care să desfăşoare o competiţie bazată exclusiv pe idei şi proiecte, o parte din vină, îi aparţine…

  7. Ionut: depinde cine si cum defineste dusmanul 🙂

    Daca dusmanul e ala care nu va mai candida in 2014 … poate ca nu-i nevoie de un partid intreg impotriva „dusmanului”.

    Mie spre exemplu mi se pare ca „cvasirealesul” a ajutat mai mult „dusmanul”decat pe „contracandidatul dusmanului” la alegerile recente. Si ca oricum el n-a contat in disputa. Si ca e putin probabil sa aiba in viata asta contre reale mai puternice decat a avut Tariceanu impotriva omului respectiv.

  8. Sunt liberala si acum un an i-am dat votul lui Antonescu pentru ca asa am crezut ca e spre binele partidului. Ceva realizari au fost in acest an. Nu sunt de acord cu votul pe liste pentru ca PNL-ul nu e un SRL sau SA unde seful poate impune o ” lista”. Exista oameni de valoare , gen Tariceanu , care merita sa fie in conducerea partidului .
    Nici amenintarea ” ori trec modificarile statului, ori nu mai candidez” nu este o atitudine democratica!
    Vom trai si vom vedea.

  9. Atmosfera de la Congresul PNL impune respect. Mult mai mult respect decat impune atmosfera din Parlament. Iar afara doar „babele” isi fac de cap. Parca nici n-am fi in Romania. Speranta moare ultima…

  10. departe de mine a-i canta osanale lui antonescu, dar chiar catarama, oameni buni?
    de unde si pana cand alternativa tip mitrea din pnl a scos iar capul din smoala?

    pe de alta parte, este foarte adevarat ca, de cand sforaria l-a imbrancit pe Ponta mai la deal, nu mai este antonescu singurul viabil candidat pentru 2014.

    asta daca scapam de glont si sigur-sigur nu schimba base constitutia si nu mai candideaza….

  11. O părere personală, legată de schimbarea statutului și votul pe listă: Crin a tras cu tunul după muște. Nu risca nimic cu alegerile în sistemul vechi, individual, mult mai apropiat de valorile partidului. În schimb, a reușit să faulteze oameni care nu meritau asta.

    Iar votul pe listă, introdus de PSD inițial, a avut efecte dezastuoase peste tot pe unde a fost introdus: a fracționat partide sau a scos din joc oameni valoroși. A creat dihonii. Păcat că lucrurile se văd atât de diferit de la prezidiu…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...