Agora

Filmul mi-a stat de ceva vreme la îndemână, dar am ezitat să-l văd până acum. Întâlnirile anterioare cu Amenabar nu au fost dintre cele mai comode. „Abre los ojos” tulbură la nivel celular, iar „Mar adentro” naşte atâtea întrebări şi atât de puţine răspunsuri- lucru deloc confortabil, recunosc. Şi peste toate, lucrul cel mai incomod, în întâlnirea cu Amenabar, este că te constrânge să accepţi lucruri care îţi displac, să admiţi ipoteze care nu ţi-s pe plac.

În cele din urmă am văzut filmul. Am vrut să scriu despre el, apoi am renunţat. Mi s-au întâmplat exact cele despre care spuneam în paragraful anterior, dar nu vreau să intru în detalii. Citisem anterior şi opinia lui Ovidiu, pe care nu sunt convins, acum, că o împărtăşesc. Doar în premiză, pentru că da, filmul nu li se adresează proştilor. Şi nu sunt de acord cu Ovidiu pentru că nicio clipă nu am căutat substanţa ideologică a filmului. Nici nu cred că m-ar fi interesat. Ca un îndrăgostit de poveste ce mă aflu am găsit acolo ceva. Altceva. Cu mult mai de preţ. N-am ce face, propriul subiectivism îmi e tovarăş statornic.

Nu am să povestesc filmul şi nici nu am să-l analizez. M-ar interesa… chiar m-ar interesa să ştiu dacă printre cititorii blogului a văzut cineva filmul. Şi aş vrea să citesc nişte opinii. Ale mele contează mai puţin de data aceasta.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. L-am vazut acum o sapt, poate 2 … e un film lung si parca nu se termina cum trebuie!

    Mi-a placut ca vinovati pentru incendierea bibliotecii din Alexandria au fost crestinii! (sau nu era biblioteca!?)

    Episcopul crestin era intruchiparea raului si vroia sa domine intregul oras nu numai spiritual ci si administrativ! Asta m-as fi asteptat sa fie in partea apuseana a imperiului roman … cred ca s-ar fi putut intampla asa si s-a intamplat in multe regiuni, doar ca pare usor necredibila perioada!

    Cand se intampla actiunea? Mi-a scapat, dar dupa ce se vede, clar dupa 325 cand crestinismul a devenit religie toleranta in imperiul roman, altfel de ce armata romana nu intervenea!?

    Inca o chestie pe care n-am inteles-o e de ce nu a venit o autoritate bisericeasca mai inalta pentru a rezolva `problemele` din Alexandria! Banuiesc ca nu era de capul lui episcopul ala si asculta de cineva!

    Si ca un ultim lucru acum, ca e dimineata si altele nu-mi amintesc, crestinii care promovau dragostea aproapelui si pana in acea perioada erau mii de martiri care alegeau moartea, omorau cu pietre!? Practica des intalnita la evrei si blamata de crestinii din biserica primara, dar cu toate astea crestini erau puratori de pietre si sabii!

    Usor tras de par filmul, dar cred ca au fost si zone unde cei saraci au imbratisat crestinismul doar de dragul echitatii si au savrasit crime impotriva celor bogati!

    Finalul a fost bizar rau! Tipa de ce a vrut sa se omoare plecand fara oaste? Guvernatorul roman plange? Un oras cu armata mai mica decat erau brutari in agora (piata)? Nici un crestin nu era iertator, nu intorcea obrazul!? Chiar toti erau scarbiti de filosofie si se comportau precum niste animale!? De unde ura dintre crestini si evrei!? Hristos era evreu cu bine a zis unul dintre rabini ….

    Dupa 2 ore am fost trist … unde-i sfarsitul frumos tipic american? Unde-i invatatura pe care trebuia sa o trag eu ca simplu cinefil!?

  2. Vazut, placut, plecat ravasit…
    „Democratia este acel mod de organizare sociala in care toata lumea primeste ce merita majoritatea” Sau mai succint: prostia in forma acuta doare

  3. Da, l-am văzut acum câteva săptămâni. Mie mi se pare trist. E un film care te aduce cu picioarele pe pământ. Istoria civilizațiilor – hmmm, asta sună mai frumos decât în realitate. Sau în filmul ăsta.

    Next step ? Oare globalizarea produce aceleași efecte valorilor pe care le lasă în urmă?

  4. Deşi nu mai era nevoie, se re-reconfirmă: istoria este scrisă NUMAI de către învingători… Cei ce doresc să cunoască cealaltă faţă a adevărului, trebuie să lase comoditatea de-o parte şi să bată cărări pe care nu se-ncumetă oricine…
    Mai actual ca niciodată, putem concluziona: „Vae victis!”

  5. Filmul e destul de bine conceput… La inceput credeam ca e o ieftineala. Pe parcurs m-am convins ca merita vazut pana la capat.

    E un film ce iti aduce intr-un fel aminte de propriile dezamagiri si framantari, insa intr-un mod excesiv de dramatic.

    Bineinteles, ca in orice film e vorba de dragoste, tradare, putere nemeritata. Un lucru pe care l-am remarcat e schimbarea la fata al lui Orestes, care dintr-un baiat (de bani gata) devine un om intelept, integru si guvernator, schimbare in bine ce rar mai apare in ultimele filme.

    Merita vazut!

  6. Agora, filmul are destule nuante.
    Hypatia a fost in primul rand un matematician apoi un filozof si astronom iar mai apoi profesor, ceea ce in vremurile alea era ceva. A iubit mai mult stiinta decat orice altceva.

    Actiunea se petrece intr-o lume in care se punea pret pe religie » Crede si nu cerceta».
    Lupta dintre crestini si evrei nu e ceva nou.
    Sf Chiril a facut ce a stiut mai bine, sa isi consolideze pozitia pe baza credintei.

    Mie una mi-a placut filmul, povestea lui este reala, este parte din istoria noastra.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...