Pe vremea când eram eu mai june, foarte june chiar, iarna avea loc un fenomen numit „iarnă”. Fenomenul ăsta se manifesta în felul următor: era frig şi ningea. Şi când se petrecea chestia asta ne vedeam de treabă plus bătăi cu bulgări de zăpadă şi oameni confecţionaţi din aceeaşi zăpadă. Şi ningea câte o săptămână, dar asta nu ne stresa peste măsură. Dimpotrivă. Socoteam noi că iarna astfel de fenomene sunt fireşti.
Acum lucrurile s-au mai schimbat. Iarna nu mai ninge. Iarna, se întâmplă mai rar şi durează mai puţin, dar acum, iarna, se întâmplă un alt fenomen, numit „cod galben”. Culoarea zăpezii nu s-a schimbat, dar codul e galben. Mă întreb dacă şi acum mai stau copiii la gura sobei, dacă privesc pe geam ce cod galben frumos e. Şi dacă cer voie părinţilor:
-Mamăăă, pot să ies şi eu afară să mă joc cu Neluţu? Vrem să facem un om de cod galben cu nas de morcov de la Carrefour.
Şi mi-am dat seama că iarna asta n-am văzut niciun om de zăpadă cod galben.
Iar cerne codul galben.
Vizibilitate, naspa.
Candva, mai sorbeam picaturile turturilor.
Acum, sfatul meu e : „don”t eat the yellow snow”
Mamăăă, pot să ies şi eu afară să mă joc cu Neluţu?
Au zis astia la televizor ca e cod galben de ninsoare!
Pot?
Dap, iar cand eram mici, pe vremea asta pica ultima zapada ,” zapada mieilor”, nu catamai omatu’. Dar asta a fost cu ceva ani in urma.
Interesant este că inventatorilor de aviară, porcină, pandemiilor de tot felul, meteoritului care urmează să ne turtească şi a altor sfârşituri ale Lumii, nu le-a mai ieşit „încălzirea globală”, de data asta…
Tot ei ori subalternii lor, au inventat şi codurile aastea, colorate în culori calde. Care-i rostul lor? În principal, activitatea prin care s-a consacrat Pilat din Pont – adică, spălatul pe mâini -. E Cod Roşu, stai acolo unde te-a prins iar noi vom deszăpezi, când vor vrea muşchii noştri, că o facem pe banii tăi, asta-i altă poveste…
Comuniştii nu au fost atât de inventivi – de-asta au şi dispărut, de săracu’ Darwin… -, ei scoteau toţi ornitorincii, cu lopeţi, cu făraşe, fiecare, cu ce avea sau găsea, urcau zăpada în camioane şi o scoteau din oraşe. Uite-aşa, în câteva ore, localităţile erau frecventabile iar rutele dintre ele – apărate de parazăpezi – deveneau practicabile, tot într-un interval de timp, rezonabil…
Acum parazăpezile, împreună cu ţevile din aluminiu, ale instalaţiilor de irigaţii, au devenit garduri sau acoperişuri ale „particularilor”…
Deszăpezirea se face pe sume colosale – comparabile cu cele ale construrii respectivei artere de circulaţie! -, atunci când şi mai ales, cum vor şmecherii care „s-au lipit” la contractele cu pricina.
În rest, e cod colorat, aşa că mucles!
Zăpezile de altădată sunt taaare departe…
E mai complicat. Schimbarea climatică e un fenomen ceva mai complex.
Pentru mine, ar trebui să fie şi convingător…
Simplu. Intri în garaj. Închizi uşa. Laşi motorul pornit o oră. Apoi respiri acolo.
Numa’ ca nici solutia asta nu mai tine mult. Va spun eu (pe bune !) ca in 10 ani toate masinile vor fi electrice, iar fraierii care for avea hibrizi vor fi in rand cu cei care azi au Dacie din ’80.
Bizar va fi ca masinile vor avea termopane (din nou nu glumesc) si vor fi facute mai mult din plastic (dar o sa-i spuna „polimer” sau „compozit” ca sa nu se prinda tot berbecu’ ca are masina din peturi reciclate.