AcasăLeptopuluStanUn experiment care ar...

Un experiment care ar trebui să vă cutremure

Pentru cei care nu cunosc experimentul Milgram original, din anii ’60, am să vă spun că atunci doar 65% dintre participanţi au mers până la 450 de volţi ( 26 din 40). Astăzi 9 din 12. Adică 75%.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BcvSNg0HZwk&feature=channel]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IzTuz0mNlwU]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CmFCoo-cU3Y&feature=channel]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. E mai complicat. Suntem animale sociale, deci respectam ierarhia sociala. Obedienta fata de autoritate este o manifestare inerenta a acestui fapt, care de fapt mentine coeziunea sociala.

    Faptul ca ai observat o crestere a nivelului de obedineta nu este semnificativ din punct de vedere statistic. Cred ca in conditii identice natura umana profunda (asa cum este revelata de experiment) este aceeasi.

    Lipsa de obedienta nu este neaparat o caracteristica pozitiva. Rebeli au existat intotdeauna si am cunoscut cu totii sociopati care se manifestau (inclusiv prin) prin sfidarea autoritatii.

    Dupa parerea mea, toti cei care fumeaza au raspuns prin obedienta sociala la un moment dat. Desigur, asta nu ii face superiori pe nefumatori (iar exemplul nici macar nu este foarte relevant, dar explica un obicei absurd)

    Cei care isi folosesc ratiunea si se impotrivesc autoritatii atunci cand aceasta deraiaza sunt foarte putini si de multe ori nu fac altceva decat sa fie obedienti fata de o alta ierarhie.

    Desigur, ar mai fi multe de spus …

  2. Off topic

    Uraaa! Gata fraţilor! Ne-am scos! Avem Preşedinte Academician. Este coleg de Academie cu patru câştigători ai premilui Nobel, cu o mulţime de academicieni ai Academiei României. A sărit direct din groapa inculturii crase în vârful intelighenţiei române.
    Să fii membru de onoare al Academii Oamenilor de Ştiinţă din România nu este puţin lucru. Sunt acolo prof. universitar dr. Ecaterina Andronescu, medicul dr. Irinel Popescu, istoricul dr. Ioan Scurtu, generalul dr. Eugen Bădălan, scriitorul Dinu Săraru, academicianul Răzvan Theodorescu, IPS Teodosie, academicianul Mihai Drăgănescu şi cum spuneam, patru premianţi Nobel. Probabil că prof.univ.dr.Virgil Cândea, preşedintele AOSR şi-a pierdut uzul raţiunii. Oare până unde a pătruns nemernicia? Cât de josnici şi fripturişti pot deveni unii oameni.

    PS: Un singur votant entuziast pro din AOSR nu m-a surprins. Mizerabilul Ion Cristoiu.

  3. Cine lanseaza si cine finanteaza un astfel de program de cercetare? Scopul fiind fericirea umanitatii, desigur. Unele sunt chiar guvernamentale. Viitorul este stralucitor. Preocuparea intelectualului cercetator

  4. nu am cutremurat.
    pt ca in anii astia violenta a crescut.
    obedienta? da. este din ce in ce mai mare.
    si, ii prefer pe sociopatii care sfidau autoritatea in locul unei multimi de oi placide manate la pasune sau la iernat dupa vointa unui cioban.

    asadar ma asteptam la o asemenea reactie. Ba chiar ma mira faptul ca nu a fpst un procent de 100%

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...