AcasăCapitalismul proletarMişu din Cumpăna

Mişu din Cumpăna

În ultimele zile am dat peste bannerul; ăstora mi-a ieşit în cale pe mai multe site-uri.  Mi-am zis că, dacă oamenii dau atâtea parale pentru reclamă, nu strică să dau un click să văd ce negustorie învârt ei. Şi a meritat din plin. Pentru că aşa am aflat despre Mişu din Cumpăna.

Îl cheamă Mişu, e din Cumpăna, are un frate care lucrează la un call center ( acolo în Cumpăna), iar el îşi împarte timpul între şcoală (Cumpăna) şi job ( Cumpăna). Şi are un of: a cheltuit mii de lei ( sau euro, nu e clar) pe tot felul de rahaturi şi încă nu are „imaginea aia definită şi răpitoare”. Ceea ce, în Cumpăna, reprezintă un mare handicap.  Norocul lui Mişu a fost că, pe când se afla el cu un prieten la un restaurant din localitate (Cumpăna), halind un burger, a descoperit un tip cu „aspect praduabil”. Şi praduabilul ăsta i-a deschis calea spre Sfântul Graal. Nu vreau să vă răpesc plăcerea de a descoperi singuri istoria lui Mişu din Cumpăna şi a aspectului său praduabil.

Evident, imbecilitatea asta e o reclamă de sorginte hamburghereză care încearcă să vândă unor decerebraţi niscaiva chimicale numai bune de vârât în metabolism. Limbajul cretin de telemarketing devine de un comic monumental atunci când capătă traducere şi adaptare la „piaţa românească”. Toate stereotipurile idioate ale genului sunt deja încărcate de umor involuntar, dar atunci când muţi prostia asta la Cumpăna efectul e grotesc. Nu ştiu cât de cretin e publicul american vizat de o asemenea construcţie publicitară, dar sunt înclinat să cred că la Cumpăna oamenii se lasă mai greu convinşi de o asemenea idioţenie.

Şi dacă tot mergeţi să vedeţi imbecilitatea… nu rataţi „comentariile”. Finis coronat opus.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. „Wow, mă bucur să văd că şi tu ai aflat de Acai Max. M-am umplut de muşchi cu aceleaşi chestii!”
    Si eu, de ras. Mi s-au umflat muschii gatului. 🙂

  2. Am mers si eu ceva la sala, in reprize, si stiu cat de cat ce se intampla pe acolo.
    Norocul meu a fost ca „antrenorul”, sau mai bine zis proprietarul salii de forta unde am fost prima data era un tip de moda veche, pe la vreo 35 de ani sa zic, si ne-a invatat sa lucram frumos si corect, cu exercitii de baza. Tin minte ca facea misto de toate aparatele astea ultramoderne si de singura chestie de genul din sala lui spunea ca era acolo pentru fetitele care mai veneau la fitness.
    Tot „antrenorul”, nea Romica, ne-a povestit cat de daunatoare pentru organism sunt prostiile alea de steroizi si asa zisele suplimente nutritive.

    Foarte comic a fost cazul unui tip, cam de o varsta cu mine, care venea la sala sa impresioneze fetele si baga tot soiul de tampenii in el. Tipul era zvelt pe atunci. L-am revazut intamplator dupa vreo 3 saptamani, timp in care el se lasase de sala. Avea ditamai burta!! Nu mi-a venit sa cred ca se putuse ingrasa in halul ala dar asa i-a trebuit.

    In fine, ca sa nu mai lungesc mult comentariul, am constatat cu suprindere vara trecuta, cand am mers iar la sala timp de vreo trei luni ca aproape toti cei care merg acum consuma „suplimente”. Un tiganus care ma vazuse ca am o oarecare experienta m-a intrebat ce iau… nu ii venea sa creada cand a aflat ca mai sunt si oameni care fac exercitii in mod natural.

    Toata smecheria este sa dormi bine si sa mananci bine (lucruri sanatoase). Nu numai ca iti intaresti organismul dar te simti si tu bine. Nu o sa ii inteleg niciodata pe indivizii care iau steroizi si alte substante similare. Un corp atletic trebuie sa spuna ca esti o persoana care face miscare si are grija de fizicul lui, nu un fost slabanog/rotofei al carui corp musteste de chimicale.

  3. „-Îmi măreşte performanţele atletice şi forţa
    -Pompează cu tonele mai mult sânge în muşchii tăi mărind venele şi capilarele
    -Trimite nutrienţi la muşchii tăi pentru a ajuta construirea masei solide mai repede…”
    Trecând peste exprimarea uşor agramată, reuşesc să deduc că urmează să facem – cum, numai Hollywood-ul ştie, probabil – un fel de corp comun. Adică „pompează tonele de sânge în muşchii” MEI „mărind capilarele şi venele”, iar TU urmează să te alegi cu „performanţele atletice şi forţa”.
    Nu, mersi, nu ţi-ai găsit fraierul. Mai încearcă. =))

  4. E din Cazasu bre (langa Braila). Daca femeile mintoase isi planteaza silicoane de ce nu si-ar planta si mintosii ceva muschi? Ca de neuroni n-au nevoie…

  5. Rabi, spune-i tipului as lua si eu chestii d-alea daca as sti ca vindeca prostata si dispar ridurile, ca de muschi…am destui in untura, inca de la Craciun!

  6. Bre, am ras de-am crapat! E chiar haios tipu’ asta! 🙂 Vorba lu’ @matusalem: mi s-au umflat muschii gatului! A, sa nu uit: comentariile sunt bestiale! 🙂 Unde l-ai gasit frate pe asta?

  7. Conectântu-mă din Arad, tipul s-a mutat brusc la Vladimirescu…
    Textul se vede că e tradus automat, de un software programat de vreun analfabet din chitila…
    Mă uitai şi la poze…. fix asta ne lipsea, cocalari cu muşchi…
    Şi mă gândeam, oare nu există vreo substanţă din asta fabuloasă pentru un „enhancement” de creier pentru astfel de dobitoci?
    Mi s-au întărit şi mie muşchii gâtului, ca la Matusalem…
    Prefer să rămân la hamburgheri, pentru un aspect graduabil plăcut de Bud Spencer 🙂 decât să iau substanţe care să mă ţină lipit de căcăstoare până-mi elimin şi sufletul cu o diaree de te ustură curul….

  8. Mie imi apare ca e din Bucuresti! Hoppa, a facut omul muschi si s-a mutat la oras :)))).

    Oricum, sunt impanzite toate site-urile de reclamele astea stupide, trebuia sa apara si versiunea in romaneste mai devreme sau mai tarziu, nu? Si asteptati-va sa vedeti si mai multe idiotii de genul in viitor.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...