Tabula Traiana

Dacă vizitezi pagina de web a preşedinţiei ai să remarci în colţul din dreapta, sus, o chestie ceţoasă, cu pixelii (veche problemă a actualului preşedinte) atârnând aiurea. Chestia aia bizară ar trebui să fie drapelul naţional fluturând în vânt. Aia ar trebui să fie; ce a ieşit e doar o mâzgăleală pe care puradeii de la cercul de informatică pentru clasele I-IV, de la şcoala generală din Pârţuleşti nu ar scoate-o în lume. Întreaga construcţie a website-ului administraţiei prezidenţiale e neprietenoasă şi probă a unui evident amatorism. E făcută ca să fie făcută. Dar nu despre asta vreau să vorbesc.

Există pe această pagină un loc dedicat „Bunurilor primite cu titlu gratuit în cadrul unor acţiuni de protocol”. Dacă cercetezi pe acolo, de exemplu, lista acestor bunuri primite în 2009, poţi descoperi lucruri interesante.

Dacă preşedintele e selectiv, reţinând pentru sine doar puţine dintre bunurile primite în cadrul acestor „acţiuni de protocol”, preferând să cedeze cele mai multe dintre aceste bunuri către patrimoniul instituţiei, domnul Iulian Fota, mult mai strângător, bagă tot la rucsăcel.

Mai descoperim acolo că pe la „acţiunile de protocol” consilierii primesc laptopuri cadou. Cum valoarea depăşeşte cu mult cei 200 de € prevăzuţi de Legea 251/2004, jucăria trebuia declarată. Şi trece în patrimoniul instituţiei. Dar pun pariu că ştiu cine are pe birou jucărica respectivă. A cărei valoare depăşea binişor la momentul respectiv suma declarată de 500 €, dar asta e altă discuţie. Şi cum din lista furnizată de Cotroceni nu se poate afla cine este cel care a făcut acest cadou, n-are sens să ne aventurăm în comentarii tendenţioase.  Totuşi de ce nu apar în listă şi numele celor  care fac astfel de cadouri preşedintelui sau celor din administraţia prezidenţială? Cred că asta este o informaţie de interes public. Mai ales când e vorba de cadouri ca laptopul cu pricina.

Depăşim si faza asta. Am fost curios care au fost acele bunuri, din acea listă, pe care preşedintele a ales să le păstreze pentru sine şi să nu le cedeze patrimoniului instituţiei. Ei bine, este vorba de trei astfel de cadouri. Poziţiile 10, 35 şi 76.

La poziţia 76 avem asta:

Asta e de păstrat! Un tablou cu Băsescu şi Berdâmuhamedov călare e de colecţie. Îl înţeleg pe Băsescu, n-avea cum rezista emoţiei artistice produse de minunăţia ceea.

La poziţia 35 avem tot artă:

Nimic surprinzător.  Băsescu n-o avea el colecţia lui Năstase, dar se străduieşte. Mai nişte sirene, mai una cu el călărind lângă Gurbangulî turkmenul, mai un tablou luat vara, la mare, uite aşa se face pinacoteca.

Dar abia ceea ce se află la poziţia 10 ne aduce într-un firesc sănătos şi previzibil. Iaca:

Aia e! Acum mai vii de acasă. Scule de pileală, carevasăzică, pentru micul lăcătuş. Chiar nu mă miră deloc. Arta era rezolvată, trebuia trecut la chestiile alea pragmatice. N-am înţeles de ce trebuiesc ţinute cele şase persoane în casetă de prezentare, dar la virgule toţi suntem zgârciţi.

Cum spuneam, în listă nu primeşti nicio informaţie despre cei care au făcut acele daruri. Dar pot deduce că, de exemplu, un fanion cu „însemnele casei regale Cioabă” sigur nu e de la Angela Merkel. Nici placheta „de material plastic, pe suport de lemn, dedicată meciului FC Vaslui- AEK Atena”  nu cred că e de la Obama. Nici „tabloul TABULA TRAIANA.Pictură în cuţit cu semnătura autorului CM” nu cred că e de la Putin, că nu corespund iniţialele. Şi uitându-te pe la mizeriile de protocol de acolo îţi cam dai seama cu cine se cadoriseşte Băsescu. Şi cine îl bagă în seamă. Şi cam asta spune ceva şi despre politica noastră extremă.

Dar astea sunt meschinării şi răutăceli de ale noastre. Bine că are omu’ „pahare confecţionate din metal alb, eloxat decorat cu motive azere” că altfel se strica la burtă de la glojdeală.