Acasănea stereNea Stere şi Mahmud

Nea Stere şi Mahmud

Nea Stere e echidistant. Are jachetă roşie de fâş, de la PSD. Şapcă portocalie de la PDL. Şi tenişi gri, de la jeg. Nea Mătreaţă are doar pufoaica şi fesul. Ambele apolitice, dar încărcate de expresie şi metafizică informulabilă. Sunt acolo unde le e locul: pe banca din faţa blocului. Nea Mătreaţă negociază cu capul care are un balans interesant, ca al începătorilor la Need For Speed, care se lasă când într-o parte, când în alta, la fiecare curbă. Nea Stere explorează după materie galbenă în puţul de la Roşia Nazală. Şi adună biluţe gigea pe care le lansează, cu un bobârnac, spre bocancii lui nea Mătreaţă. Îşi trec sticla pe tăcute.

-Mai Zdere, ce bizda mazii, mai!

Tresar amândoi. E Mahmud. Patronul de la şaormărie. Mahmud e un nume nepronunţabil pentru nea Stere. Aşa că, de multă vreme, l-a pricopsit pe şaormez cu un nume creştinesc, mai uşor de pronunţat şi mult mai uşor de reţinut:

-Ce-i Vasilică, tată?

– Mai, agolo unde ai zudat tu cu magar asta de matreza nu ze mai dezghide jeamu’ mai.

Nea Mătreaţă sare, lovit în orgoliu profesional.

-Bă, Vasile! Cine îţi mai lucra ţie pe banii ăia?

-Laza mai, ca nu de bani e borba. Nu za dezghide jeamu’ mai. Ce fac eu?

Nea Mătreaţă mai modelează o biluţă, se uită chiorâş la Mahmud, repede o flegmă cu personalitate pe asfalt, se uită iar chiorâş la Mahmud, scoate şapca, îşi aranjează şuviţa unică precum cota de impozitare a venitului, iar se uită chiorâş, râgâie şi apoi abia grăieşte cu glas pătruns de semnificaţie:

-Turcule, nu te-a băgat nimeni în pizda mă-tii azi?

– Nu-z turc, mai. Sirian, ejti nebun?

– Ca Haissam, hai sictir!

– Nu zici la mine zigtir ji de bizda la mama ca ma abuga dragii, mai.

– Da’ să-mi bag pula-n nara ta e voie?

– Aia se boate!

Nea Stere şi prietenul lui head and shoulders hlizesc. Nea Stere îi dă un cot plin de înţelesuri tovarăşului său de mahmureli.

-Mă Vasilică! Ai vrut grilaj la geamuri?

– Ai vrut, ma!

– Ca să nu intre hoţii, nu?

– Bai, da, ma! Ca a zpart gasa de batru ori, ma. Şi ale dragu hoţi vura numa delefoane ji galgulator. Ajdia hoţi e toţi electronijde mai!

– Bine, Vasile. Acu’ fii atent. Bă…

Mahmud face ochii mari. E conştient că una din marile taine ale universului i se va dezvălui. Dârdâie din toate încheieturile de frig. Nea Mătreaţă îl vede, i se face milă şi îi întinde sticla. Şaormistul refuză. Nea Mătreaţă se enerevază:

-Turcule, dacă mănânci caltaboşi poţi să bei şi ţuică.

-Bei, mă. Da’ nu banaramă de azda de la Zdere, că bomitezi o lună şi doare la gap.

Stere + Mătreaţă iar hlizesc contemplând inferioritatea rasială evidentă a mahmudului neînvăţat cu tescovina veritabilă.

-Vasile! urmează nea Stere. Deci ai vrut să nu mai intre hoţii, că stai la parter.

– Da, mai. La barter.

– Păi dacă puneai grilajul pe dinafară, se prindeau ăia şi găseau altă metodă. Aşa… l-ai pus în casă, pe dinăuntru. Când sparg ăia geamul dau de grilaj, se prind că eşti parşiv, se descurajează şi nu-ţi mai sparg casa, bă!

Mahmud e năuc. Raţionamentul sterian e zăpăcificant.

– Ai priceput, turcule? De-aia ţi-am sudat grilajul pe dinăuntru.

– Mai Zdere, banarama. Tu ai zudat pe dinaundru ca afara era vrig, mai.

– Nu fi prost, mă. Acum nu e frig?

– Ba e!

– Şi nu stăm afară?

– Bine, ma Zdere. Cum zigi tu. Da’ uite ca acum a zpart geamul iar hoţii, ma.

– Asta n-ai ce-i face.

– Şi eu ce fac, mai? Iar dai jos ala grilaj ca sa boţi dezghide geam za schimbi jam?

– Iar, mă. Ţi-am zis că te ajutăm de câte ori e nevoie.

– Hai, ma, adunci sa ajuţi dai jos jamul sa schimbam.

– Venim mă. Da’ gratis?

– Dai doi milion ma. Şi şaorma.

– Bine, mă. Du-te că venim.

Pleacă Mahmud. Necăjit. Înjurând pe limba lui. Hodorogii mei hlizesc. Nea Stere către nea Mătreaţă:

– Vezi, băi alcoolistule?

– Îhî!

– Altădată să m-asculţi când zic cumva. Dacă-i puneam grilajul pe dinafară, ca la oameni…ce căcat făceam?

– Îhî!

– Şi când îl vezi pe ăla mic al lu’ Mandela să-i dai cinci lei, cum i-am promis. Şi săptămâna asta să-i lase geamu’ în pace lu’ Vasilică. Abia săptămâna viitoare îl mai operăm.

Au golit sticla. Se ridică amândoi. Şi pleacă. Au treabă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. Pragmatic, bre, nea Stere ăsta, da’să nu-i zici, că sigur crede că-l înjuri. Da’ la Dezvoltare poţi să-i spui c’ar fi bun de ministru, cu gândirea lui în perspectivă. Nu, nici de perspectivă să nu-i zici.

  2. Am citit cu intarziere, dar mi-ai facut o noapte superba. Am ras isteric si cu lacrimile curgandu-mi siroaie, ca atunci cand eram copil si vedeam filme cu Stan si Bran. Si comentariile sunt de tot hazul.
    Hai „Hag sameah” ca e ultima zi de Pesach !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...