AcasăCapitalismul proletarReforma în educaţie

Reforma în educaţie

Dacă vorbim despre proiectul lui Băsescu de reformă în educaţie înseamnă că trăim într-o realitate paralelă, în care Kim Jong-il este un neobosit militant pentru libertatea de exprimare, George W. Bush multiplu laureat al premiului Nobel pentru fizică, Emil Boc pivot la Chicago Bulls şi Elena Udrea o cucernică şi sfioasă călugăriţă la mânăstirea Tanacu.

Traian Băsescu are dreptate: învăţământul românesc este cel mai de căcat din UE. La fel cum sistemul de sănătate e cel mai de rahat. Tot aşa cum economia românească e cea mai de hândel din aceeaşi UE. În aceeaşi măsură în care infrastructura din transporturi e cea mai de caca, tot din UE. Şi putem continua enumerarea asta până mâine. La toate astea trebuie adăugată o minimă precizare: el este preşedintele ţării în care se întâmplă toate astea. Şi suntem în al şaselea an de când el e buricul suprem al patriei, ocupat cu pogorârea trăitului bine printre ornitorinci. Iar dacă e să ne rezumăm la învăţământ mai spunem doar că are dreptate. Avem un învăţământ de tot căcatul. E sistemul de educaţie în care Boc e profesor universitar, Elena Udrea conferenţiar şi EBA absolventă de cursuri de masterat.

Dacă există, de ceva vreme, o problemă a învăţământului românesc asta se cheamă: reforma! De 20 de ani am tot reformat un sistem, care de bine, de rău, funcţiona, până s-a ales praful. Nu a existat ministru care să nu vină să-şi exerseze propriile fantezii pe un sistem şi aşa chinuit. Toţi miniştrii care au trecut pe la educaţie au simţit nevoia să-şi lase dâra prin praful care s-a ales de învăţământul românesc. Ba încă şi vreo câţiva premieri, niscaiva ONG-uri şi acum Băsescu – om cu multă şcoală şi mare respect pentru buchea cărţii. Iar toate pseudo-reformele astea s-au dus într-o singura direcţie: scăderea permanentă a exigenţei. Aşa se face că acum aserţiunea băsesciană că şcoala românească produce tâmpiţi tinde tot mai mult să devină realitate.

Încercăm să maimuţărim, de douăzeci de ani, modelul american. În educaţie, în sănătate sau în economie. Rezultatul e ghiveciul care se vede. Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din SUA s-a învârtit tocmai în jurul acestor două subiecte cheie: educaţia şi sănătatea. Pentru că sistemul american de educaţie, ca şi cel de sănătate, are probleme. Şi dacă la ei sistemul e pe butuci asta nu înseamnă că nu-l putem noi importa ca tâmpiţii, la pachet cu avioanele trimise la casare.

Politizarea sistemului, investiţia în termopane şi permanenta scădere a exigenţei a transformat învăţământul nostru în ceea ce se vede. Tocmai de aceea nu avem cum saluta un proiect care îşi propune exact: investiţia în termopane, politizarea şi scăderea exigenţei. Nu am pretenţia că sunt un priceput, nu am soluţii miraculoase, dar cred că sistemul are nevoie, în primul rând, de stabilitate. Mai cred că învăţământul trebuie să fie un sistem în care să aibă loc educaţia şi formarea tinerilor, dar şi un intransigent filtru cu ajutorul căruia să se poată selecta elitele. Mai trebuie să admitem că, la noi, învăţământul privat este un eşec. O spun cu neplăcere: învăţământul privat este calea mai uşoară de acces la o diplomă, de cele mai multe ori fără acoperire.

Vom discuta, zilele astea, şi proiectul de lege, luându-l la purecat. Deocamdată repet: exigenţa, asta e cheia. Trebuie ca diploma universitară să înceteze să fie o fiţă, diplomele de master sau doctoratele să înceteze să fie zorzoane pe care şi le atârnă toţi sferto-docţii. Diploma trebuie să redevină un certificat de calitate! Greu de obţinut şi tocmai de aceea preţios. În rest… termopane-termopaneeeee!

Şi dacă tot vorbim despre învăţământ, daţi o raită pe aici şi vedeţi şi materialul video din josul paginii. Că merită. Cam aia e treaba.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Olimpul cere prosti.
    N-ai sa-l vezi pe pivotul coi acceptand capete mai rotunde decat bila lui reformatoare, nici pe zeus lipsit de sustinatori.
    Cultivand prostia, ne asiguram domnia.- cred ca asta e principiul dupa care se ghideaza micimile lor.

  2. Chiar aseara am citit un material interesant despre scoala romaneasca ; apartine unui profesor de la Universitatea de vest din Timisoara – Manifest impotriva genialitatii – http://turambarr.blogspot.com/2010/03/manifest-impotriva-genialitatii.html
    Poate ca pare contrar parerii lui Mordechai, dar cred ca are idei valoroase.
    Singura mea tangenta cu invatamantul o am prin intermediul celor doi copii studenti ai mei. Pot doar sa va spun ca cel mare a renuntat dupa 2 ani la Politehnica ( automatizari si calculatoare ) si a inceput Universitatea ( informatica ) intrucat i se parea ca facea o multime de materii inutile… Asta e problema cand vezi ca la altii sistemul de invatamant e mult mai permisiv si mai practic.
    Eu nu sunt de acord ( dar n-am ce-i face), intrucat consider ca ceea ce am acumulat in scoala gen, liceu si facultate mi- au fost de folos mie , ca persoana , atat in profesie ( mai putin , ca s-au schimbat multe intre timp), dar mai ales in ceea ce numim cultura generala.

    • Nici măcar nu sunt în dezacord cu ce spune omul ăla. Ştiu mesajul lui, am citit la Turambar.
      Dezacordul apare abia când renunţăm la ceea ce numeşte el „mitologia genialităţii” pentru a face loc ubicuuităţii mediocrităţii. Şi dacă mi se dă de ales am să cultiv mereu genialitatea. Mediocritatea se auto-promovează cu spor.

  3. Oare despre ce le preda Nutzica studentilor ei? La cat de curioasa sunt, doar varsta ma impiedica sa nu ma inscriu la un masterat la care presteaza conferentiara…

  4. Din pacate seara asta nu am vreme sa las un comentariu pertinent pe tema, daca prietenul Mordechai imi ingaduie, am sa fac comentariul miine… si, cu ingaduinta lui Mordechai, va fi un comentariu un pic mai lung, avind in vedere ca am o legatura strinsa cu domeniul….

  5. eu nu am inteles de la inceput ce avea atat de rau sistemul dinainte de 89 ca sa-l reformeze cu atata patos toti, adica toti cei care, intr-un fel sau altul erau produsul acelui sistem. asta poate fi un indicator despre ce parere proasta avem, aiurea in tramvai, daca ma intrebati pe mine, despre noi. cateva ajustari mergeau facute (in afara de primenirea manualelor, sine qua non). dar nu o reforma. dar daca, totusi, era musai o reforma, era simplu sa se intoarca (ca in toate domeniile, de altfel) la situatia dinainte de comunism. ala invatamant, tata! aia absolventi! au ales cea mai prosta varianta, ca intotdeauna, distrugerea, cred eu, programatica, chiar daca uneltele ei nu au realizat asta!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...