AcasăUncategorizedBilete pe frigider

Bilete pe frigider

Azi n-am prea mare tragere de inimă la scris. Dar ceva chef de vorbă aş avea. Aşa că aici putem vorbi despre orice. Despre absolut orice aveţi voi chef. Ce filme aţi mai văzut, ce greve v-au mai blocat în trafic, ce articole deştepte aţi mai citit pe bloguri. Alegeţi voi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. N-am chef de nimic. Vreau doar sa stau cu burta la soare, sa ma uit la cerul albastru si sa nu ma gandesc. Si daca n-o fi soare, tot asa. Ma uit la nori.
    Sa ai parte de un Paste linistit !

  2. Hm…. sint la muncă și n-am chef…. Mi-ar plăcea să fiu la mare, cu o domnișoară, să beau o cafea și să maninc o piza pe faleză la Vraja Mării….
    Să stau degeaba, să citesc, să dorm….

  3. Despre faptul că B.O.R. nu are un departament de cercetare istorică / dogmatică etc. aşa cum are Vaticanul, pentru a căuta să împace ortodoxismul cu ştiinţa (doo chestii care NU se exclud!).
    Ştiinţă, care îi fură adepţii.

  4. Ziua bună! Dacă tot m-a băgat Fănel în seamă, să mă bag și eu 🙂 Numai ce m-am întors de afară, am coborât să iau un pachet de țigări și un iaurt și mă simt ca după un viol. Întotdeauna mi-a plăcut agresiunea și violența creștin-ortodoxă a românilor care uită de criză, mai bagă un credit ca să se omoare prin magazine pentru potol, să umple mațul. Am văzut două demente care se trăgeau de haine pentru ultimul cozonac din raft. WTF??? Oare o să ne treacă vreodată scuza cu „am suferit de foame în comunism, de-aia cumpărăm munți de haleală” sau pur și simplu ăștia suntem, niște îmbuibați cu cârnați, ceafă de porc sau pulpă de miel, după sezon?

  5. Buna ziua.
    Am reusit ieri sa fug dintr-un Bucuresti ostil. Acum privesc soarele si numar norii, exact cum vrea @matusalem 🙂 . E cald la munte. Mi-e inca lene, totusi, sa interpretez operatiunile de gradinarit care, de obicei, imi starnesc serotonina.

    Altfel, m-am lasat de fumat (definitiv) acum cinci ani si am scapat de dependenta cu ajutorul filmelor. Nu sunt ca meciurile de fotbal (sau de rugby 🙂 ); in cinematograf rezisti doua ore fara tutun. Pe urma, restul e tacere 🙂 . Iti vine usor si acasa, cand mai vezi vreo doua. Si scapi. Merita incercat.
    Doua filme interesante cu Woody Harelsson, din 2009: „The Messenge” si „Defendor”.
    Cel mai recent este insa „Balibo”, un film ce nu trebuie ratat:
    http://www.youtube.com/watch?v=Q_F8m_-iPz4

    Paste luminos tuturor!

  6. Mey ce film am vazut eu e foarte interesant. Sa vil povestesc. Cica era unu care fuma mult. Da tigara dupa tigara. Siavea o nevasta frumoasa care nu fuma. Bine ca din cand in cand tragea si ea una da vorbesc asa in general vorbind. Si la un moment dat asta sia pierdut memoria si nu mai stia pe unde sa lase mucurile de tigare ca navea memorie ca sio pierduse. Memoria. Si cand a ajuns acasa de la lucru cam uitat sa spun ca era dirijor de orchestra la o facultate mai mica din provincie ca sa vezi ca nula dus capu sa ajunga in Capitala. Casai si la ei aia mai destepti ajungen Capitala aia care nui duce capu la o facultate mai mican provincie. Sau se scrie cu P mare ca si Capitala? Adica Capitala se scrie cu C mare ca e un nume de capitala da ce vreau sa spun e ca si provincia se scrie tot cu litera mare ca nu e un nume cas mai multe. Orase sate ceare ei acolo la ei in Provincie. In fine sa nu divazgam. Deci asta vine acasa de la lucru si vede o gramada de chistoace si se supara tare ca cine lea lasat pe unde lea lasat ca el numai tinea minte ca el lea lasat ca sia pierdut memoria. Si asa sa suparat cavut atac de cord. Sia murit. Si cand la vazut sotia asa tare sa suparat ca si ia a avut atac de cord sia murit. Si atunci vine vecinu care am uitat sava spun ca era amantu la sotie si ce scene sexy dam uitat sa va spun asta. Si asta cand ii vede pe amandoi morti na facut atac de cord ca de fapt lui nui pasa de ei nici de el da chiar si nici de ea. Si sia aprins o tigara si a lasat mucu pe unde nici nu ti vine sa crezi. Si astai tot. Ia spus In dormitor. Da nam inteles dece ca mai toata actiunea se petrecea mai mult in sufragerie. Bine mai putin scenele alea sexy de caream uitat sa vile povestesc. Super tare.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...