AcasăRabbi ziceDemisiile de la Adevărul

Demisiile de la Adevărul

Demisiile de la Adevărul au generat ceva discuţii, au stârnit oleacă de vâlvă. M-am cam ferit să discut despre problemele presei şi ale presarilor. Pentru că aici lucrurile sunt clare: printul trage să moară. Motivele sunt multe şi ar merita, poate, o discuţie mai complexă, dar asta e felia lui Comănescu. Şi o face el mult mai bine.

Dacă e să vorbim despre demisiile de la Adevărul avem de împărţit discuţia în două părţi:

a) demisionarii

Demisia unora precum Cartianu sau Ciocăzanu e un câştig pentru orice ziar de unde ăştia pleacă. Tipul ăsta de „jurnalişti” reprezintă unul din motivele pentru care presa scrisă e în hândel. Îngălaţi, dar versatili; prostălăi, dar zgomotoşi; gata să pupe în cur exact ce au înjurat ieri dacă noul stăpân le cere asta, iar bănuţii sunt frumoşi. Personal am fost întotdeauna uimit de ascensiunea unui personaj precum Cartianu. Un dobitoc care stropeşte când vorbeşte. Şi scrie precum vorbeşte. Dar pe care – din motive care scapă înţelegerii- patronii din presă se grăbeau mereu să-l aducă în oastea lor de strânsură.

Despre Corneţeanu n-am ce scrie. Personajul îmi e puţin cunoscut, iar informaţiile pe care le am despre el ţin de zona obscură a presei şi mai puţin de cea vizibilă.

Una peste alta plecările celor doi n-ar trebui să fie nicio pagubă. Adevărul nu-l mai citesc de multă vreme. Nici în print, nici on-line. Pentru că ziarul e un ghiveci, o adunare de texte aruncate de-a valma. Pentru că simpla colectare de texte, semnate de unii „cu nume”, şi înghesuirea lor pe hârtie nu mă seduce nicicum.

În lupta cu televiziunea şi online-ul ziarele în forma lor tipărită, nu se mai pot baza pe informaţie. E o bătălie pierdută, vor fi mereu în urma evenimentelor, atât televiziunile cât şi online-ul putând oferi informaţia în timp real. Lucru pe care printul nu are cum îl face. Dar un ziar îşi poate contrui o poziţie solidă bazându-se pe opinie, anchetă şi reportaj. Şi cine naiba ar da bani ca să aibă acces la opinia lui Cartianu?

b) patronatul

Dinu Patriciu e patron de presă. Pentru că a vrut şi a putut. Dar nu se mulţumeşte să fie doar patron. Dacă are gazetă de ce să nu fie şi editorialist? De ce să nu fie şi redactor-şef, şi cap-limpede, şi manager de gazetă? Pentru că vrea şi ( crede el) poate.

Am stat de mai multe ori de vorbă cu el şi mi-a lăsat o bună impresie. Va trebui, totuşi, să înţeleagă că presa e o afacere de un tip mai aparte. Care trebuie lăsată să fie condusă de cei care se pricep. Cu toţii mâncăm şaorma, mulţi putem deveni patroni de şaormărie, dar puţini chiar ştim cum se taie carnea de pe butuc. La fel şi în presă. Iar analogia cu şaormăria nici nu o socotesc deplasată.

Dacă Dinu Patriciu şi-a tras trust de presă doar pentru a avea „oglindă oglinjoară cine e cel mai gigea din ţară?” atunci e pe drumul cel bun. Dacă însă îşi propune să construiască nişte gazete serioase, pe care să le citească şi altcineva, în afară de el şi amici, atunci va trebui să îşi amintească ce dihanie păroasă e chestia asta numită „credibilitate”. Şi mai ales va trebui să găsească pe cineva care să-i amintească periodic că nu se pricepe la toate. Şi că o gazetă trebuie condusă de cineva priceput în facerea de gazete. Ştiu că liberalii au născocit ideea că un contabil poate fi bun ministru al sănătăţii şi managerii de vid pot fi buni directori de spitale, dar ideea unui şef de tutungerie promovat director de gazetă e un pic, dar doar un pic, cam riscantă. Chiar dacă, in spe, Imre chiar e un tip agreabil, un om de bun simţ şi un manager priceput în ale afacerilor. Alt fel de afaceri.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Mă gândeam – ieri – care ar fi sclipiciul acestui circuleț de presă și nu vedeam decât penibilitate.
    Acum descopăr că se poate și zâmbi pe tema asta…
    Ce vesel ar fi, dacă n-ar fi atât de trist (vorba unui măscărici0.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....