Acum vreo doi ani întreaga naţie era lovită de dambla. Un zugrav de-al nostru, pripăşit prin Spania, zbiera arii din opere la nu ştiu ce concurs televizat în Căpşunezia. Prilej de isterie naţională ! Tot şeptelul devenise pasionat de operă şi adorator de Costel Busuioc. Nimic de zis, flăcăul făcuse un fel de ispravă acolo, dar de aici până la damblaua care lovise poporul ornitorinc… încă drum mare.
Finala concursului la care participa zugravul gurist a băgat naţia în fibrilaţie. Apoi iute-iute s-au găsit unii să-i scoată un disc flăcăiaşului şi să-l plimbe prin ţară ca pe ciomagul lui Petrache Lupu. Fain, frumos. Toate manichiurizdele deveniseră consumatoare de operă lejeră. Zavragii petreceau ore întregi în dezbateri aiurea: Busuioc sau Pavarotti? Maneliştii îşi trăgeau în playlist o bucată de Verdi cu aromă de busuioc, între un Guţă şi două felii de salam. Ediţii speciale pe televiziuni. Gazetele pline de poze cu marele Busuioc.
Pe urmă lucrurile s-au domolit. Băiatul ăla a început să creadă că el chiar ar fi un fel de Pavarotti cu bidinea. S-a luptat o vreme cu notorietatea subită şi până la urmă s-a lăsat biruit.
Acum nu mai ştie nici dracu’ de el. Şi nimeni nu mai dă doi bani pe el. Pensulă şi bidinea- meseria e brăţară de aur. Flăcăul cânta. Nu rău, dar nici grozav. Şi a avut momentul lui de glorie tâmpă. Azi îşi mai aminteşte cineva de el?
Ar mai fi ceva de spus. În aceeaşi perioadă pe maestrul Dan Iordăchescu îl dădeau afară din casă. De maestrul Nicolae Herlea puţini îşi mai amintesc. Iar la Opera Română nu a fost nicio clipă mare încăierare pe bilete.
Toată isprava asta îmi aminteşte de replica lui Dinică din „Filantropica”: „mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte de pomană”. Busuioc spunea o poveste. Partea legată de cântat era facultativă, secundară, până la urmă irelevantă.
Istoria lui Busuioc e cumva pilduitoare pentru ce ni se întâmplă in ultimii ani. Câtă energie cheltuim în promovarea imposturii frumos împachetate, uitând valorile autentice. Cât preţ a căpătat prostia poleită şi cât de puţin preţuieşte munca şi talentul autentic.