AcasăRabbi ziceTrei ziarişti

Trei ziarişti

Un comentator mă întreabă care ar fi primii trei ziarişti, de la noi, în opinia mea? Nu răspund întrebării. Din mai multe motive:

1) Sunt mult prea subiectiv, când vine vorba despre acest subiect.

2) Nu sunt lămurit dacă ne referim doar la presa scrisă sau ar trebui să luăm în calcul şi audio-vizualul.

3) E aici o oarecare confuzie a criteriilor. Nu ştiu ce ar trebui să notez: calitatea condeiului? onestitatea? calitatea analizei? etc.

Dar vă propun vouă aceeaşi întrebare. Numiţi voi trei ziarişti care vă plac ( scris sau audio-vizual). Dacă se poate cu argumente.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. 1)oana dobre-de la tv mai mult.nu am citit prea multe articole scrise de ea. mi se pare ca e impartiala si directa. tin minte cand a fost invitata la ciutacu in emisiune in timpul campaniei.era acolo crin antonescu(pe care ciutacu a zis ca il sustine).cand l-a luat la intrebari oana,saracu crin,nu stia ce l-a lovit :)) si la fel a fost si fata de cei din psd si pdl.parerea mea
    2)lelia munteanu- pentru ca are umor.scrie niste editoriale geniale
    3)cristian sutu sau ciutacu(nu ma pot decide.3 e cam greu.nu stiu pe cine sa exclud)- pentru ca sunt un om rau si imi place sa vad cum se sterge pe jos cu politicienii:))cand merita,desigur(da’ cam tot timpu merita)
    asta e parerea mea subiectiva.parerea mea care este.si o intrebare: mordechaiu presteaza la ceva ziar/revista?ca eu cunosc doar blogul

  2. Tolontan – pentru ca face bine ce face; nu doar pentru investigatiile cu MTS (desi le consider foarte importante), ci si pentru cum scrie comentariu sportiv.

    CTP – e departe de ce a fost, dar de dragul vremurilor vechi… oricum, au fost ani de zile in care omul a prins exact tonul just dupa parerea mea, iar pentru asta sunt dispus sa-i dau credit pana la pensie.

    Cristoiu – nu atat ca mi-ar placea ca ziarist, ci pentru versatilitate si puterea de a se reinventa, pe care n-am vazut-0 la nimeni altcineva din generatia lui.

  3. M-am mai gândit la ziarişti. Şi l-aş menţiona, în context, şi pe Darie Novăceanu.

    Dar oare ce înseamnă ziarist bun?
    2 întrebări:
    1.Woodward şi Bernstein ar mai fi fost atât de cunoscuţi dacă în urma anchetei lor jurnalistice nu zbura Nixon?
    2.Woodward şi Bernstein ar mai fi avut acelaşi succes şi efect dacă scriau azi, aici, cu surse din interior, despre Băsescu? Mă îndoiesc…
    (şi sunt un zevzec pentru că l-am comparat pe Băsescu cu … Nixon)

    • In mod sigur.
      Daca ar fi existat, l-as fi numit printre ei pe Rabbi. De ce credeti?
      Pentru ca asa vreau eu, pentru ca il citesc cu interes si placere.
      Pentru ca nu evita sa spuna lucrurilor pe nume si te implica. Bine dar sunt atatia care fac lucrul asta?
      Si ce daca? Ca el nu le spune nimeni.
      Si zau rabbi ca nu-mi place sa pup dosuri. Chiar n-as avea niciun interes. Pe felia domniei tale esti cel mai bun. E o simpla parere, dar atat de sincera…

  4. M-aş gîndi la mai multe categorii.
    Vechea gardă, care m-a fermecat în adolescenţă:
    1. Şerban Orăscu – l-am ascultat cu înfiorare la Europa Liberă – în adolescenţă, hrănindu-mi spiritul în formare, într-o mistică atmosferă de clandestinitate
    2. Cristian Ţopescu – un profesionist desăvîrşit, un patriot şi un magician capabil să însufleţească o naţiune
    3. Cristian Tudor Popescu – un înţelept sever – ca un profesor de geometrie

  5. Tînăra gardă:
    1. Iosif Buble – un reporter inteligent – cu potenţial pentru succes de amploare şi în cariera de realizator de televiziune
    2. Victor Ciutacu – un realizator tv carismatic – cu potenţialităţi pentru o carieră politică
    3.Miruna Munteanu – o frumoasă şi o deşteaptă – cu un stil aristocratic, de patriciană cultă

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...