AcasăRabbi ziceJustiţia vede?

Justiţia vede?

Ieri am decis că nu vom privi cu indiferenţă întâmplarea de la Craiova. Un bătrân este omorât în bătaie, pe trecerea de pietoni, de un gunoi, de un scelerat. După ce am scris despre asta reacţiile au fost de tot felul. Unii cred că jegul ăla de bani gata ar fi trebuit tocat cu ranga, alţii şi-au vărsat scârba şi revolta pe justiţia noastră. În ce mă priveşte îmi doresc să trăiesc într-un stat de drept. Nici mai mult, nici mai puţin. Iar în cazul lui Pavel Rentea asta trebuie să se intâmple: să fie impusă legea.

Cum justiţia noastră are răul nărav de a-şi mai trage pânza de pe un ochi şi de a cântări şi arginţii cu balanţa din dotare am decis ca, de această dată, să nu ne mulţumim cu suduiala plină de năduf. Şi să urmărim felul în care justiţia lucrează în acest caz. Ce putem face concret?

– să ne asigurăm că familia lui Pavel Rentea este reprezentată în instanţă aşa cum se cuvine;

– să urmărim procesul şi să ne asigurăm că acesta se desfăşoară corect;

– să fim prezenţi în sala de judecată pentru a atrage atenţia că acest caz este monitorizat;

– să scriem despre asta.

Şi cam atât. Cu alte cuvinte putem face ceea ce trebuie să facă societatea civilă într-un stat de drept. Pentru că societatea civilă suntem noi. Iar statul de drept îl avem aşa cum îl merităm.

Tragedia de la Craiova e doar una din întâmplările urâte care se petrec tot mai des în ţara asta. Şi este, într-un mod trist şi revoltător, simptomatică pentru ceea ce se întâmplă cu societatea românească. A devenit un loc comun să spunem că trăim într-o junglă, un loc în care ceea ce ne-ar putea transforma în oameni nu mai preţuieşte nimic. Violenţa a devenit forma esenţială de interacţiune în societatea noastră. Respectul pentru cel de alături, solidaritatea cu semenii şi întreg sistemul de valori pe care îndeobşte îl numim „bun-simţ” nu mai înseamnă nimic. Ne-am transformat în hidoase animale de pradă, gata să ucidă pentru un dram de mai bine- atât de relativ şi perisabil. Impotenţa sau ticăloşia instituţiilor statului le privim cu resemnare, ca pe o fatalitate. Şi socotim natural ca, în lipsa răspunsului adecvat al acestora, să ne impunem singuri peticul nostru de adevăr. Cu ciomagul.

Demersul de faţă nu e doar un strigăt în chemarea dreptăţii pentru Pavel Rentea. Ci şi afirmarea nevoii de normalitate, a nevoii de reîntoarcere într-o societate a oamenilor. O societate a oamenilor în care animalele nu-şi au locul. O societate în care ticăloşia, corupţia, domnia banului, nesimţirea nu mai au ce căuta.

Avem şi bannerul promis de ieri. Mulţumită lui Ciupico. Cei care doresc să-l preia şi să se alăture demersului nostru au aici codul:

imaginea si linkul

[url=http://moshemordechai.wordpress.com/2010/04/06/sa-vedem-2/] [img]http://i65.servimg.com/u/f65/14/95/12/25/baner_10.jpg[/img] [/url]

codul de la imagine (  care include si imaginea si linkul)

[code][url=<a href="../2010/04/06/sa-vedem-2/" target="_blank">http://moshemordechai.wordpress.com/2010/04/06/sa-vedem-2/</a>] [img]<a href="http://i65.servimg.com/u/f65/14/95/12/25/baner_10.jpg%5B/img%5D" target="_blank">http://i65.servimg.com/u/f65/14/95/12/25/baner_10.jpg[/img]</a> [/url][/code]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

40 Comments

  1. La mine este on deja. Dar vezi ca am modificat codul (s-ar putea sa nu merga la toti, asa ca mai trebuie verificat de cel care l-a facut, sau afisarea lui este defectuoasa). Succes!

  2. De acord cu tot ce-ai scris! Numa’ ca la noi, in justitie, mori cu dreptatea in mina daca cel cu care te judeci e „cu bani”. Io-s patit! Am pierdut un proces cu patronul autocarelor ce duce rumini la capsuni in Spania si face export cu infractori colorati. Aveam dreptate dar s-au gasit unii care sa „dovedeasca” contrariul. Cistig pe dreptul muncii, se muta cauza la „civil” ,probele mele nu mai sint valabile si …pierd! Asa-i la noi! O hotarire definitiva si irevocabila a unei instante nu poate fi pusa in executare fara o taxa de 2 lei si un timbru de 15 bani pentru legalizare!
    Mori incet! Io-s inginer si nu prea inteleg chichite de avocat si de aia ma numar printre aia :”Unii cred că jegul ăla de bani gata ar fi trebuit tocat cu ranga”, ca nu am rabdare sa astept sa se incline balanta oarbei aleia, mai ales stiind ca probabilitatea sa se incline in directie gresita e foarte mare!
    Ideal ar fi sa fie cum zici tu! …Dar da-mi voie sa ma indoiesc!
    Banzai!

      • Asa-i nene!
        Io ajut cum pot. Adica ma bazez pe bunul simt si ma chinui sa nu calc legea, cu toate ca unii ar zice ca-s prost pe chestia asta.
        Totusi vad negru in fata ochilor cind bag de sama nesimtire, tupeu, menelisti, cocalari, dive,…. Si atunci fac ca toate visele si injur dupa literele alfabetului ,de la A la Z (pe cuvint ca pot!) fara sa ma opresc!
        L-au arestat pe ala (i-ati vast mecla?) pentru 29 de zile da’ pe motiv de ultraj si tulburarea ordinii publice. Pentru lovituri cauzatoare de moarte…mai cerceteaza.
        Banzai!

  3. Cu subiectul asta am inceput emisiunea de ieri: justitie e oarba, asa e, insa la romani e si nebuna si asculta de ‘voci’. Cum poti sa 1. cercetezi o persoana care bate alta persoana, in libertate, pentru ca ‘nu prezinta pericol public’?! si 2. ultraj contra bunelor moravuri?! Hai sa fim seriosi…

  4. Este foarte importanta aceasta initiativa dar nula fel de importanta ca un afis care la pus unu pe perete co reclama la Cola. La Cola mey nu te joci. Asa ca lasatio balta ca sunt si lucruri mai importante pe lume decat casia luato unu bataie. Uite de exemplu eu am sa pun pe blog la mine o poza cu pasta mea de dinti. Va astept.

  5. Am vazut zilele trecute pe „Discovery” un documentar despre infractorii din America,despre penitenciarele de acolo si despre ce pot si au voie sa faca politistii pentru a-i prinde.
    Si am mai vazut si stirea de la noi,cu imagini cu tot,in care vedeam cu totii cum o sleahta de infractori isi faceau mendrele,iar politia si jandarmii aflati langa ei,nu puteau face nimic.Pentru ca asa spune legea si degeaba au uniforma si pistol,ca tot sub papucul infractorilor stau.
    Mi-as dori sa fie si la noi asemenea legi,in care politia sa aiba destula putere cat sa se impuna in fata infractorilor si sa fie respectata.
    Pun si eu bannerul.

  6. Presa a vazut si a luat atitudine. Antena 3 a dedicat emisiunea de ieri seara acestui subiect. E doar un exemplu care a determinat Justitia sa-l aresteze pentru 29 de zile. In continuare mingea e in terenul ei. Ea paseaza, ea dribleaza, ea da cu capul. Bestia nu poate sa scape. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample.
    Condamnarea la moarte ar trebui sa revina.

  7. „Un bătrân este omorât în bătaie, pe trecerea de pietoni, de un gunoi, de un scelerat.”
    Nu că mi-ar plăcea să fiu Gică Contra, dar afirmaţia asta nu elimină din start prezumţia de nevinovăţie? Şi, nu, nu ţin partea nimănui, cine vrea să înţeleagă, înţelege foarte bine ce spun, doar că nu se mai potriveşte cu ce zici un pic mai încolo:
    „În ce mă priveşte îmi doresc să trăiesc într-un stat de drept. Nici mai mult, nici mai puţin.”
    Adică, hai să nu ne căcăm pe noi, nu e echidistanţă, e revanşă. Nu că ar fi ceva rău în asta…

  8. Mordechai, am o bună prietenă care nu are blog, dar vrea să se implice… Ea propunea si o alta abordare: Sa trimitem cit mai multe scrisori la parchet, si apoi la instanta. Un text eventual prestabilit, comun. Cu numarul dosarului mentionat pe ele,sa ajunga la dosar. Sa fie un fel de presiune populara… Ce parere ai?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...