Rechinu îmi pasează o leapşă unsă cu pastă de principii. Adică ar trebui să enunţ alea zece principii care mi-au pompat oxihemoglobină prin organism. La afacerea cu lepşe treaba e aşa: o iei de la unu’ şi o dai la alţii. Şi creşte asta ca banii la Caritas. Cum să nu te ia cu tremurici gândind câţi români, câte prinţipuri. Naţie de principiali! De unde, bre, de unde?
N-o mai lungesc ca pe ciorba de cantină şi trec la înşirarea de prinţipuri.
1) Cel mai bine e să ungi felia de pâine, cu unt, pe ambele părţi. În felul ăsta nu mai stai la mâna lu’ Murphy.
2) Nu există prieteni. Există doar tovarăşi de şpriţ. Şi nimeni nu poa’ să bea tot timpul.
3) Numărul de buze e întotdeauna mai mare decât numărul de buci.
4)Nivelul de cultură al unei naţii nu e dat de numărul de cărţi noi apărute, ci de numărul de cărţi vechi citite.
5) Există multe cuvinte care descriu starea de beligeranţă ( ăsta e primul dintre ele!): război, conflict, conflagraţie, ciocnire de trupe, luptă etc. Pentru „pace” nu există sinonime.
6) Nimic nu este îndeajuns de complicat pentru ca prostul să nu aibă o părere.
7) Micul dejun vegetarian e esenţial pentru o sănătate de fier. De aia îmi încep ziua cu tutun şi cafea.
8 ) Orgasmul e doar semnul că trebuie să te opreşti din futut.
9) Principiile sunt ca ciomagul. Nu contează doar dimensiunea lor, mai contează şi cine le mânuieşte, cât de groasă e ţeasta de care le izbeşti etc.
10) Dacă observi că tot mai multă lume se uită după tine pe stradă, înainte de a te bucura că ai devenit celebru, verifică dacă nu cumva eşti descheiat la prohab.
Şi acum dau leapşa asta unor amici, cu sau fără blog. Aşa că Arsulici, Matusalem şi Adrian SM … să vă aud.