AcasăRabbi ziceNişte nădragi

Nişte nădragi

Deci aveam nevoie de nădragi. Ca un împătimit fan al lu’ maestru’ domnu’ Jack Cristoiu era musai să încep textul cu „Deci”. Deci am pus deci.

Cum ziceam, aveam nevoie de nădragi. La mine prin nădragi se înţelege jeanşi. Blugi, bre. Altceva nu port. Nici la înmormântări. Poate când m-or chema să-mi dea premiul Nobel pentru fumat o să îmi pun nişte izmene de om serios. Deci.

Nu sufăr eu de fiţe, da’ mi-am obişnuit curul cu Levi’s. Aşa că hai să le dau  nişte bani pe o pereche de blugărăi. Primul popas îl fac la prăvălia Levi’s de la Carrefour. Înăuntru tot felul de trăznăi: tricouri de cârpă, curele pentru manelişti şi jeanşi naşpa. Văd, pe o măsuţă, o pereche de pantaloni care ar semăna vag cu ce mi-aş dori eu. Nici nu apuc să întind mâna spre ei că se înfiinţează lângă mine o grăsună care demonstra că acneea nu îţi ia din personalitate:

– Nu atingeţi! Modelele sunt aceleaşi cu cele expuse în vitrină!

E înţepată, iritată, cu sămânţă de scandal. Deduc că nefutută. Privind-o mai atent înţeleg şi de ce. Cum am prostul obicei de a proba izmenele înainte de a le cumpără, înţeleg că am nimerit la muzeul blugilor şi plec. N-avea rost să mă răţoiesc la custodele muzeului, nu?

O iau spre mall. Că există şi acolo un fel de prăvălie Levi’s. Aici sunt două păsărici. Una blondă stă călare pe computer şi chătuieşte rumegând la gumă. Hlizeşte. Ailaltă stă aplecată peste umărul ei şi chicoteşte şi ea.

– Asta e poza lui, tu? E drăguţ.

Aici nu e muzeu. Nu par să le stânjenesc. Ăla chiar o fi drăguţ. Dacă o fi poza lui. Trec prin nădragi. Chestii bizare, dar cu căutare la junimea bambuistă, presupun. Nădragi cu jeg de fabrică, nădragi peticiţi din fabrică, nădragi cu sclipici. În fine, dau peste ceva care, la minima exigenţă ar semăna cu ce-mi trebuie mie. O întreb pe blondină de mărimea mea. N-aude. Repet întrebarea cu voce un pic mai vioaie. Aia rumegă şi hlizeşte. Doborâtă de o scârbă colosală, mâna ei se întinde moale şi îmi arată un raft unde ar trebui să scormonesc până găsesc ce-mi trebuie. Nu mă priveşte. Nici aia de lângă ea nu se stresează. Asta-i treaba, dacă vreau să le dau trei milioane juma’ pe izmene, trebuie să muncesc puţin. Întorc raftul cu curul în sus, dar nu găsesc mărimea potrivită.

Nu ştiu de ce am simţit nevoia asta prostească de a mă adresa din nou fătucilor, dar e limpede că am depăşit măsura. Nu mă mai bagă în seamă. Prăvălia e goală. Adică doar eu şi chatistele. Pe urmă îmi pica fisa: aici nu e muzeu, e sală de internet Levi’s! Ahaaa !  îmi zic. Şi mă strecor afară tiptil, să nu le deranjez din optul productiv. Nici nu ştiu dacă are rost să mai zic „bună ziua” la ieşire. Nu zic.

Dacă la Levi’s n-am făcut niciun rahat, încerc la Esprit. Prăvălie mare şi luminoasă. Trei fătuci. Ocupate. Fac poze cu un june cocălar şi se chicotesc cu ăla. Încerc să interacţionez cu una dintre făpturi, dar mă calmează iute, cu deştul la buze: şşş! Ups! Să nu iasă vocea mea în poze. Îi las şi pe ăştia, că au şedinţe foto. Complicat cu capitalismul ăsta. Nu mai ştii care-i prăvălie de izmene, care salon foto, care sală de internet.

Înainte de a mă declara biruit mai fac o încercare la Lee Cooper. Aici sunt luat iute în primire de o puştoaică serviabilă. Care îmi arată nădragi cu petice pe cur, nădragi cu sclipici, izmene cu jeg din fabrică, blugi gata rupţi, nişte ceva cu multe broderii. Îi zic că vreau blugi. Simpli, fără prostii. Doi craci şi nişte buzunare. Atât. Îmi zâmbeşte şi-mi spune că asta e tot ce vreau. Mulţumesc de bunăvoinţă şi plec.

Acum am de ales: mă modernizez şi îmi bag curul în chestii pre-jigărite şi cu mult sclipici şi broderii sau merg la buticul turcesc şi uit naibii de ce scrie pe etichetă? Teşekuller!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

26 Comments

  1. De ce nu incerci si la alte magazine ? 🙂 Mall`ul e mare … Nu te da batut ! Si cred ca preferi sa porti aceiasi blugi ai tai, cu care esti obisnuit, pana se rup, decat „sa te modernizezi si sa iti bagi curul in chestii lucioase”. Totusi, mai da o raita si pe la alte magazine. Trebuie sa fie si ceva pe gustul tau.

  2. Io ii primesc „d-afara”, asa ca nu stiu locatia, dar in magazinele de „rocheri” cica ie zicsta blugi clasici. De toate marcile, inclusiv licupar. Numa’ ca muma zice ca rocarii ie nesimtiti, nu stiu daca te serveste promt! :-)))

  3. Ma surprinde sa aud ca exista intr-un oras mare precum Constanta, vanzatori atat de batuti in cap.
    Chiar asa bre? Pe la noi te roaga, probatul e o chestiune fireasca, iar daca te cunosc iti vand si pe datorie. Te rog sa cumperi din capitala la proxima deplasare.

  4. Whaaat? Constantza e orash? Mai sa fie. Mi se intoarce pe dos toata conceptzia despre lume si viatza. Ca sa nu mai spun ca trebuie sa-mi schimb radical structura de esantionare, ca eu o aveam la capitolul…

    Ba nu. Nu spun unde am eu etichetata „Constantza” in bazele mele de date, ca se supara gazda si se ingrasha de suparare si atunci chiar nu mai gaseste budigai pe masura.

    :blink: :angel: :whistle:

  5. Aceasta postare este o fictiune.Nu-mi spune mie ,ca atatea fetiscane au putut, sa nu TE bage in seama .Exclus!
    Sigur,daca eu as fi mers ,sa-i cumpar blugi lui fiu-meu, lucrurile s-ar fi putut derula in felul acesta.

  6. Pai tocmai asta e: ca fiind el la cumparaturi, nu l-a bagat nimeni in seama dintre fetishcanele alea. Ashadar si prin urmare, ce concluzie logica putem noi sa tragem de aici privind caracteristicile estetico-faciale ale distinsului Mordechai? Ai, aud? Se incumeta cineva sa deshire firul logic pe care l-am apucat eu de motz? Ai, aud? Indrazneshte cineva sa spuna? Poate cineva sa puna doi neuroni unu langa altu si sa descrie un portret robot al acestui constantzean, ca altminteri nu stiu cum sa-i spun?

    Cum? Nimeni?

    Haide bre. Fricoshilor… Va e frica de adevar…

    :rofl:

  7. Stiu eu un loc unde poti sa stai o zi intreaga sa-ti alegi ce gioarsa de pantaloni vrei, cum vrei, cat vrei. Si sta nenea ala cu tine o zi intreaga. Dar numai in Brasov. Se numeste Piata de Miercuri. Cum intri, prima la stanga si apoi la dreapta. Dupa 8 m il gasesti. Si e ieftin. Merita sa bati drumul pana aici. Cu ocazia asta imi aduci si cartea, cu autograf, ca aia de la editura vad ca nu dau nici un semn de viata. 🙂

  8. Deduc că magazinele respective funcţionează ca spălătorii de bani, din moment ce fetişcanele nu sunt interesate să vîndă. Sau nu mai pricep eu nimic din comerţul capitalist. Cel din România, desigur.
    Că aici în doicilandia, dacă intru într-un magazin de pantofi să caut sandale pentru la vară, vînzătoarea îmi aduce şapte perechi la încercat şi mă convinge să-mi iau şi cizme pentru iarna viitoare.

  9. Subscriu la tot ce ai scris. Si sa stii ca orasul tau nu e unicat, nici in brasov nu gasesti blugi din aia, normali, de care poarta omul care vrea sa isi apere turloaiele de intemperii. si vanzatoarele se impart in doua, unele care nu te baga in seama deloc si alea care te freaca la melodie pana cand uiti ce dracu voiai sa cumperi. Am concluzionat ca in cele din urma piata e locul cel mai indicat daca vrei blugi normali si nervi intacti.

  10. Pai cu atatea vapoare in Constanta tu umbli pe la fatele alea sa-ti iei blugi? Alea functioneaza strict dupa maldarul de clienti pe care-i au, adica daca clientii sunt cu fite si altele au impresia ca asa tre’ sa fie si ele!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...