Acasănea stereNea Stere şi dosarele...

Nea Stere şi dosarele X

Dimineaţa nea Stere şi nea Mătreaţă sunt pe banca din faţa blocului. Obosiţi, nedormiţi, şucăriţi, mahmuri, dar vigilenţi. Sunt înfofoliţi ca un gardian siberian. Pufoaică, fes, fular, ţinută de campanie în toată regula. Judecând după numărul de sticle goale de lânga bancă e clar că au avut veghe lungă. Dacă iei în considerare şi cozile de lopată, prezente pe post de bâte, e clar că lucrurile sunt complicate.

Dorm pe ei. Îmi zic că dacă mă strecor uşurel am şanse să trec neobservat. Aiurea! Vigilenţa lui nea Stere e mereu acolo cu mâna pe ciomag.

-‘ neaţa, vecinu’ ! mă salută cu voce cătrănit-hârâită.

– Bună dimineaţa, nea Stere! Răcoare dimineaţa asta…

– Azi noapte a fo’ frig rău.

– Te cred, nea Stere! zic şi dau să plec.

– Am stat dă strajă ! gâjâie şi nea Mătreaţă.

– Aşa… – spun şi eu, în lipsă de un răspuns mai bun.

Am rămas pe loc. Nea Stere îşi curăţă plămânii, nea Mătreaţă urechile.

– Păi, am stat de gardă vecinu’. La ozenişti.

– La ce?! presupun că n-am auzit bine.

– Nu te face aşa, vecinu’, că e perverşi.

– Cine, nea Stere? rămân la mirarea mea.

– Ozeniştii…

– ‘stratereştrii, ‘tu-i în paş’ pe mă-sa ! articulează şi nea Mătreaţă.

Acum… eu îi ştiu pe cei doi căpiaţi loviţi de multe damblale, dar asta e ceva nou. Mai arunc o privire la numărul de sticle şi parcă mai pricep câte ceva.

-Oamenii nu ştie- oftează nea Mătreaţă.

– Păi, da vecinu’! Matale şi cu lumea staţi cu ochii la Băsescu şi la ăia arestaţii… şi ei îşi face mendrele p’acilea,

– Cine, nea Stere?

– Ozeniştii…

-‘stratereştrii!

Nu mai zic nimic. E clar că mi se va livra o explicaţie.

– Ete, vecinu’, că nu ştii. Păi, ştii ce a păţit alde Mătreaţă vara trecută?

– L-au răpit? încerc un răspuns.

– N-are ei tupeu’ ăsta! mă linişteşte nea Mătreaţă. Ia zi-i, pletosule cum a fost.

– Cea mai întâmplare extraordinară! îşi începe Mătreaţă naraţiunea. Deci io eram după schimbu’ dă noapte. Stere era la socru-su la ţară aşa că io m-am culcat ca omu’. Pi la cinci mă scol să deschid uşa la centrală, să ies afară. Împing eu, uşa nu să dăşchidea. Că să proptise în ceva.

-Stai să vezi drăcie, vecinu’! mă încurajează nea Stere.

-Mă opintesc io… nimic. Mai dau un brânci… parcă se clinteşte puţin. Ierea clar că se proptise în ceva pă dinafară. Acu’ ce era să fac? Că nu ierea să aştept până la 8 când îmi vine schimbu’ şi să stau statec în centrală. Mai bag un brânci şi s-a mai crăcănat un pic uşa. Ce mai, după neşte brânciuri d’astea am crăpat-o dăstul ca să mă pot strecura afară. Când m-am nemerit afară… ‘abar n-ai, dom’le, ce-mi oxtrucţiona mie eşirea dăn centrală.

-Ce, nea Mătreaţă? mă declar răpus de curiozitate.

– Un ditamai căcatu’ !

– Aha! întăreşte şi nea Stere cu serioasă preocupare în glas. Da’ câtai căcăţoiu’!

– Iezact! Deci, dom’le, iera ditamai căcăţoiu’! Mă uit la el… mare dom’le. Mare, la vreo 80-100 dă chile…

– Hai, nea Mătreaţă… – mă arăt sceptic.

– Dacă zic! Zi-i, Stere, că l-ai văzut şi tu!

– Aşa e vecinu’! Sigur avea suta!

– Poate n-o fi fost…

– Căcat era… clar! Cu moţ, cu miros! Căcat- căcat!

– Poate nu era de om.

Nea Stere şi Mătreaţă mustăcesc. Sunt un ignorant, e clar. Tot nea Mătreaţă mă luminează.

– Păi, dă elefant nu era. Că nici elefanţii nu face baligi aşa mari. Şi ăsta nu era balegă, era căcat… Şi normal că nu era dă om, că era dă ‘straterestru.

Mă duce gândul la cârciuma lu’ Talibanu şi fenomenele muzicale de acolo. Nea Stere îmi curmă gândul.

– Vezi, vecinu’?

– E perverşi…- oftează nea Mătreaţă.

– E perverşi! – întăreşte şi nea Stere. Păi, ce? Vine ei şi se cacă la centrală la Mătreaţă şi scapă aşa?

– Bine, nea Mătreaţă. Şi aţi anunţat undeva?

– Hai, vecinu’, ce pizda mă-sii! Păi ce să fac? Să sun la NASA să le zic: helău mistăr iz a big căcat în faţă la centrala termică? ăbaut uan handrid chile şi are şi ză moţ? Ce naiba, vecinu’!

– Mă rog, dar asta era vara trecută. Ce vă veni acum?

– Păi e fenomene… – clipeşte conspirativ nea Mătreaţă.

– Ce fenomene, nea Mătreaţă?

Nea Stere nu rabdă să mă lase neluminat. Oftează şi mă dumireşte:

– Cade avioane? Cade!

– Şi?

– Vecinu’, păi ce! Alea cade dă nebune? Le dă ăştia jos!

– Cum ai dedus asta, nea Stere? mă arăt tot mai mirat.

-Of, vecinu’, băga-mi-aş pula în ele dă şcoli, că nimic nu mă învată. Păi, pă unde iese căcatu’? Iese pă cur?

– Da…

– Păi, îţi dai seama cât tre’ să fie curul care cacă aşa ceva?

-Presupun…

– Acu’, ia zi mata cu fenomenele ştiinţifice, păi dacă trage curu’ ăla o băşină cum e? Hă?

Iar nea Mătreaţă aduce şi argumentul suprem:

– Şi dacă se bese mai mulţi odată  nu e armachedonu’ dracu’ acilea?

Caz închis! Nu mai zic nimic. Plec răpus de forţa argumentelor. În urma mea, nea Mătreaţă mai repede câteva vorbe cătrănite:

– Păi, ce? Se cacă ei la mine la uşa după cum vrea ei? ‘tu-i în paş’ pe mă-să, că pun io mâna pe ei şi le zic: te-ai căcat? Îl mănânci!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Saru’mina nea Stere ca m-ai luminat! Aflai si io acu ca cine ni se caca in cap si pe prag in ultima vreme si ca de ce nu-i vede nime!
    Ai dracu ‘straterestrii aia! Numa’ ca nu stie cind sa se beseste ca sa pice avionu’ care trebe!
    Da’ poate invata!
    Banzai!

  2. Pai stai asa, ca atunci se esplica si altele ! Astia s-au pishat la mine in gradina, porni-le-ar pietrele … da in grup, nu cate unu. Sa vezi ce aparaie e pe aici … pana pe drum.

    Eu credeam ca e apa freataica, dar e urina freatica, dom’le ! si inca urina de alien, n-ar mai pute’ ei sa se pishe !

  3. Auzi taica, da’ nea Stere de ce nu l-a chemat pe Berdizdrenghel, luptător logaritmic din cea de a şaptesprezecea sferă grena, descendent direct din Neurona – intradimensionala supradimensionata?
    Rezolva rapid problema. 🙂

    • Pai l-am gasit numai prin asociatie cu dusmanul lui, Exedincur. Ca pe asta ultimul am reusit eu sa-l retin. Numele razboinicului imi solicita neuronul prea intens. 🙂

  4. Nea Stere are impresia ca e de la extraterstrii ? Eu nu cred. Nu vedeti ca se caca, astia terestrii, pe noi si se mai si pise. S-au cacat pe ea de lege si se pise cu CNA-ul pe noi. De maine

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....