AcasăMucii din fasoleJurnalu' de campanie

Jurnalu’ de campanie

Acu’ vreo doi ani scăpăram pe blog textuleţul ăsta. Din trei bucăţi. Nu-ş ce mi-a venit, da’ am zis să lipesc cele trei bucăţi şi să îl mai scot o dată la lumină. Că nu-ş ce mi-a venit. De aia. Hai să vedem cine citeşte ditamai trăznaia.

Ziua 1

Azi a venit primaru’ cu unu’. Zicea că ei dă startu’ la campanie, la noi în comună. Se uita lumea urât la ei. Pe urmă au zis ei ca e campanie d’aia, electorală.

“A, aşa da, dom’le” le-a zis moş Filet. P-ormă ne-a dat ăla grasu’ care a venit cu primaru’ sacoşe galbene. Şi a zis că să-l votăm, că ne bagă asfalt. Da’ baba Merlina e surdă şi nu pricepe. Că tot întreba ce ne bagă. I-a zbierat fi’su’ în ureche că ne bagă asfalt. Da’ baba a făcut gura pungă şi a zis că “mie poa’ să-mi bage, da’ să nu mă doară”. La sfârşit ăla a zis că să votăm cu Săgeată şi a plecat. Votează dracu’, că ai lu’ Săgeată e toţi în Italia. A mai rămas numa’ doar a bătrână.

Ziua 2

Şi azi e campanie. Azi a venit iar primaru’. Cu altu’. Tot gras. Ăsta n-a dat sacoşi. A dat şepci la lume. Zicea că dacă-l votăm ne măreşte pensia. Iar s-a băgat moş Filet în vorbă. Şi i-a zis lu’ ăla: ” Cu cât?”. Ăla nu s-a supărat. Că alde Filet îşi pusese şapca aia pe cap. Şi i-a zis: ” Cu trei milioane. E bine ?”. Moş Filet rânjea şi cică:” D’alea vechi sau d’astea noi?”. S-a râs şi grasu’. Zice: “D’alea vechi “. Lu’ moş Filet îi convenea, da’ zice:”Păi, na. Că o pun şi pe babă să te voteze, că ea n-are pensie. Şi atunci îmi dai mie şase milioane. Ce zici?”. Ăla a zis că e de acord. Au bătut palma. Pe urmă ăla a plecat. Şi moş Filet s-a dus la găini să ia ouăle. Că acu’ le punea în şapcă.

Ziua 3

Iar a venit unii. Azi era mulţi. Iar era primaru’ şi cu ăştia. Ăştia avea fulare portocalii şi dădea fulare la lume. Şi sacoşi. Tot portocalii. Da’ în sacoşi nu era portocale. Era zahăr, şi ulei, şi făină,şi o napolitană, şi o găină şi un pix şi un caiet. Lumea lua sacoşili. Da’ arunca pixurili şi caietili. Că la noi nu mănâncă lumea din astea.

Ăştia voia şi ei să votăm cu ei. Ăştia merită. Că a dat mai mult. Da’ a enervat lumea când a dat şi poza cu ăla urâtu’. Şi pe urmă ne-a zis că să votăm cu ei, nu cu ăia care l-a atârnat pe “domnu’ preşedinte”. Lumea n-a înţeles cum e asta. “Cei 322 care l-au suspendat pe preşedinte” zicea ăla mic şi agitat. Moş Filet tăcea. Că molfăia napolitana de la ăia. Da’ a întrebat moş Filotti: ” Da’ unde l-a atârnat, bre?” Ăia s-a supărat. Da’ lumea fugise şi ascunsese sacoşili în căşi. Aşa că nu a avut ăia cum să le ia sacoşili.

Şi a mai întrebat moş Filotti că: “de ce ne batem noi cu turcu’ în Afgardistanu’ ăla ? Că l-a trimis pe giner’miu acolo, la Afgardistanu’ ăla !”. Şi ăla mic şi agitat i-a zis că suntem în NATO. Lumea zice: păi, e bine dacă suntem. Ăla zice: păi, da, da’ avem şi obligaţii. Da’ moş Filotti zice: ” Te caci în ele de obligaţii. Păi aşa am zis şi eu că am obligaţii. Şi m-am dus la treij dă nunţi. Da’ când am măritat-o pe a mare n-a venit, ‘tu-le muma-n cur, dăcât un sfert. Aia e cu obligaţiile.”

Ăla cu capu’ mic i-a zis lu’ moş Filotti că e comunist. Moşu a zis că da. Pe urmă a sărit toţi moşii şi toate babele cu gura că e şi ei comunişti. Numa’ moş Filet zicea că: ” Acu’ ce? Aţi  venit după cotizaţii ?”. S-a enervat ăia pe lume şi a plecat. Şi lumea s-a enervat şi a făcut cocoloaşe din pozele lu’ urâtu’ ăla şi a aruncat după ei. Ăştia nu ia voturi. Păcat, că a dat sacoşe bune.

Ziua 4

Azi a venit alţii. Fără primar. Zicea că să votăm cu Trandafiru’. Râdea lumea. Că ai lu’ Trandafir e toţi în Spania. N-a mai rămas niciunu’.

Ăştia era toţi în roşu. A dat şepci roşii la lume. Avea blugi, şi jeci, şi şepci, şi fulare. Şi zicea că ne bagă cablu în comună. Baba Merlina iar n-a auzit. Şi iar zicea: “Şi ăştia vrea să ne-o bage ? Vai de curu’ nostru. Mie poa’ să-mi bage, da’ să nu mă doară.” A râs ăia în roşu. Şi i-a dat lu’ baba Merlina o jacă de aia de a lor roşie. Şi a zis că nu acolo… că la televizor ne bagă cablu să vedem OTV. “Un tv” zice moş Colivă. “Care anume ?” zice ăla mustăcios de la ăia în roşu. ” Un tv, aşa se zice, ce pizda mă-sii” a înjurat moş Colivă. Că el cântă la biserică şi ştie carte. Şi lumea a zis că nu e nicio sfârâială. Că şi acum tot un tv are toţi. Da’ ăia în roşu’ a râs iar. La lumea nu i-a prea plăcut. Că ăştia prea se râdea mult. Da’ a zis că nu, că bagă cablu că să vadă lumea multe televiziuni. Asta le-a mai plăcut la oameni. Da’ oamenii a întrebat de sacoşi. Şi ăştia a zis că ei acum n-are, că e în opoziţie, da’ că o să aducă şi ei. S-a cam enervat lumea când a auzit.

Da’ pe urmă a zis ăla în roşu care părea mai şef că dacă îi votăm pe ei o să fie bine. Că el trimite un român în cosmos. Da’ lumea a amuţit. Că nu prea pricepea. Doar moş Filotti a priceput şi le-a explicat şi la ăilalţi:” E bine, dom’le. Să trimită. Că uite din ‘talia îi goneşte. Din Şpania aia îi goneşte. Să îi trimită acolo. E bine.” Şi el a zis că-i votează. Ăia i-a mulţumit. Da’ lumea a zis că să aducă şi sacoşe. Că şepci avea deja toţi. Şi nu dădea găinile atâtea ouă.

E interesant cu campania asta.

Ziua 9

Nu am mai ţinut jurnalu’ câteva zile. Că a fost linişte. Da’ azi a venit primaru’ pe la noi cu a lu’ Klingonianu’. Că vrea şi Klingonianu’ să candideze endependent. Şi a venit cu primaru’. Şi mi-a zis Klingonianu’ că dacă îl votez mă şterge de la caiet. Zic: cât am, bă, la tine la caiet ? Zice: un milion juma. Zic: bine, bă. Mi-a dat o poză cu el la costum şi a plecat. Dacă mă şterge de la caiet îl votez. Şi mai beau o lună pe datorie la el la cârciumă. Da’ până să plece l-am întrebat şi pe primar: ” Bă, Cornele, da’ tu cu care eşti, ba ? Că tu cam eşti cu toţi. ” El se râde şi zice: “Eşti prost, bă. Că aşa e în politică. Eşti cu toţi, da’ nu rămâi la niciunu’. Acilea trebuie iuţeală de picioare ca la karatişti”.

Ziua 10

Azi iar a fost electorale la noi. A venit unii. Zicea că ei e cu Dumnnezeu. A lu’ cine ? a întrebat Decisivu’, că ţiganu’ se bagă mereu la de-astea cu alegeri, că se dă pachete. “A lu’ domnu’ Gigi ! ” a zis ăia. Aha, a zis lumea. Pe urmă a zis moş Filotti că nouă ce ne dă, ca ăilalţi ne-a dat. Şi ca Gigi la alţii le-a făcut case, lor ce le face. Şi ăia a zis că ne înţelegem noi. Şi a mai zis iar că ei e cu Dumnezeu. Da’ baba Merlina cică: ăştia o fi pocăiţi ? Şi ăia a înjurat-o. Şi a pus nişte zdrahoni să o gonească. Pe urmă a băgat muzică. Şi ne-a anunţat că o să vină şi însuşi domnu’ Gigi. Cu maibahu’. Da’ n-a venit. A venit unu’ ţigănos şi a zis că dacă îi votăm dă la lume bilete la Steaua să vadă lumea şampion lig. Şi a râs toţi. Că la noi e toţi cu Rapid.

Da’ la sfârşit ăla a zis la lume că ei dă creştineşte la oameni trei milioane, ca să stimuleze conştiinţa nu ştiu de care. Ciuvică. Şi m-am gândit. Iau banii de la ăştia şi nu-l mai votez pe Klingonianu. Cu juma de bani plătesc caietu’. Sau iau banii lu’ aşţia şi-i zic lu’ Klingonu că îl votez pe el. Şi ies mai bine. Dom’le e greu să votezi. Trebuie să te gândeşti bine înainte.

Ziua 11

Azi a venit de la televizor. Unii care zicea că ei e cu realitatea. Şi îi lua interviu lu’ Klingonianu. Şi moş Filet s-a băgat şi el în vorbă. Şi zice: păi toate televiziunile e cu realitatea, da’ voi sunteţi cu Băsescu sau cu ăilalţi ? Ăla chel de la televiziune a zis ca ei e imparţiali. Da’ moş Filet zice: Bine, imparţiali, da’ ai lu’ Băsescu sau ai lu’ ăilalţi. Şi ăla s-a râs şi a zis: Nu, noi suntem ai lu’ Vântu’. Şi moş Filet s-a râs şi el şi a zis: Hai, dă-o dracu’ ! Că vânturi trag şi eu, da’ cum să fii a lu’ Vântu’ ? Că doar n-ai ieşit pe cur. Ăla chel de la televiziune s-a uitat speriat împrejur. Şi după aia a râs şi el.

Ziua 19

Ieri a venit unii la noi să facă şcoală cu noi. Era nişte cucoane grase şi piţigăiate. Ne dădea hârtii colorate şi zicea că ne învaţă cum e cu onenomenalu’, ca să ştie lumea să voteze. Nea Filotti, care se tot rânjea la una ţâţoasă zice: “Lasă că ştiu eu să votez, suflu-n ştampelă, o bag în tuş şi o troznesc tare pă hârtie”. Ţâţoasa s-a râs la nea Filotti (ăsta a avut mare  trecere la femei în tinereţe) şi a zis că nu e suficient. Zicea că acu’ e mai complicat, că nu mai e liste e onenomenal. “Aha” zice nea Filotti ” ştiu cum e”. “Da? Cum e ?” zice grasa. “Adecă votezi cu un singur nume !” zice nea Filotti. “Aşa e ” zice ţâţoasa. “Adică eu nu mai votez cu tot numele: Filotti Marin. Doar Marinică” a mai zis nea Filotti. Şi aia a râs şi i-a zis ca n-a înţeles nimic. Şi i-a explicat că nu aşa e cu onenomenalu’. Că e ca când te însori. Îţi alegi o singură nevastă şi gata. Nu iei o târlă. Da’ moş Filet a râs şi a zis: “d’aia e bine la turci, că la ăia e cu şapte neveste !”. Alea s-a supărat. Ne-a dat hârtii de-alea colorate şi a plecat. Şi a zis că dacă nu belim ochii, dăm de dracu’. Şi nea Filotti a rămas pe gânduri. “Ce-ai rămas aşa, bre?” îl întreabă a lu’ Colivie. “Bă” zice nea Filotti ” ăia era dăştepţi. Şi alea. Cu şcoală. O şti ei ce zice, bă. Că nu ne învăţa de rău. O avea dreptate, că să stăm cu ochii beliţi.” De atunci toţi umblă pe uliţă cu ochii beliţi. Şi cum se întâlneşte unu’ cu altu’ beleşte ochii şi se înholbează unu’ la altu’ parcă e cucuvele. Fir-ar a dracu’ cu onenomenalu’ lor, că, în sat, a făcut toţi ochii ca la melc.

Ziua 20

A venit unii cu sondaju’. Umbla primaru’ cu ei. Zicea la lume: ” hai, bă, veniţi că e sondaj”. Da’ alde Şipcă zice:” Păi, ce bă, a dat dă petrol la noi?”. Şi i-a zis primaru că e tâmpit. Că sondaj dă opinie. Şi Şipcă i-a zis că tâmpit e el. Şi că să-şi bage-n cur sondaju’ lui. Că maşina merge cu benzină nu cu opinie. La moş Filet ăia a fost primiţi bine. Că s-a făcut tulburelul şi moşu’ era chimizat puternic şi pus pe glumă. Îl întreabă ăia că cu cine votează. Moş Filet zice: “Io am votat mereu cu Aurică a lu’ Jidvei, nu Aurele?”. Aurică a lu’ Jidvei e primaru’ nostru. A râs primaru’ şi a zis că:”nu, bre. La parlament pă cine votezi?” . “Păi eu tot pe tine te votez, Aurele, dă-te dracu’. Că i-am promis lu’ tac-tu” “Nu, bă, că io nu candidez.” zice primarul. “Ba să candidezi, du-te dracu’, că şi-aşa nu faci nimic toată ziua. Candidează că şi-aşa n-ai altă treabă” i-a zis moşu. Pe urmă l-a întrebat ăia pe moşu că dacă el o duce mai bine ca înainte sau mai rău. Şi moşu a râs. Şi le-a arătat damigeana goală. Şi le-a zis:”bă, boilor,păi eu acu’ o duc mai bine ca când era asta plină şi acu’ mă duc să mă piş şi când mă întorc să nu vă mai găsesc aici că vă fugăresc. Că voi doar daţi cu gura”.

Ziua 21

Azi a plouat. Şi după aia s-a oprit ploaia şi n-a mai plouat. Şi a venit unele. Era de la partidu’ nu ştiu care. Şi a strâns lume. Că zicea că să votăm şi cu femeile. Şi că ele o să dea legi. Şi când a întrebat lumea ce legi a zis că multe legi. Şi a zis că o să legalizeze proxtitucţia. “Ce să facem noi cu proxtitucţia aia?” a întrebat baba Merlina ” că aici la ţară nu ştim noi ce-i aia”. Şi i-a explicat moş Filet:” Nu, babo. Adică le dă lege la curve!”. Şi l-a înjurat muieretu’ şi l-a bălăcărit. Că vorbeşte buruieni. Şi alea de la partid a zis că aşa e. Că e nevoie de lege să le apere pe curve. Şi a tăcut muierile. Şi a zis baba Merlina că e bună legea. Că trebuia s-o dea de acu’ patruj’ de ani, că dacă o dădea n-o mai deznoda bărba’su cu bătaia când a prins-o cu popa. Şi a râs alea tinere. Şi baba le-a scuipat. La sfârşit a venit şi moş Gavrilă Cârlig şi le-a zis că a venit Mircea Radu cu dubiţa de la “den dragoste” la primărie. Şi a fugit muierile acolo toate. Şi s-a pupat cu Mircea ăla. Da’ el venise să-l împace pe a lu’ Mexicanu’ cu nevastă-sa. Că era despărţiţi după ce a fost aia la muncă în Italia şi s-a întors borţoasă şi i-a născut unu’ negru şi cu păru’ creţ.

Ziua 22

A venit alţii să ne înveţe cum să votăm. Ăştia ne crede tare proşti. Ne-a dat şi ăştia fluturaşi din ăia coloraţi. Şi ne-a arătat cum să punem ştampila ca să se pună votu’. Şi le-a dat fluiere la copii. Şi moş Filet s-a uitat la ştampilă. Şi a zis că seamănă cu pionu’ de la şah. S-a uitat şi ăia şi a zis că aşa e. Că e o observaţie profundă. Şi moş Filet a zis că aşa e. Că el are doi pioni făcuţi din ştampile furate în alţi ani. Că el joacă şah cu alde Buruiană şi a pierdut pionii. Şi pe urmă ăia, înainte să plece, a zis că o să bage clip la televizor să ne mai înveţe cum să votăm. Da’ surda de baba Merlina iar zice: “ce ne bagă ?” Şi nea Filotti i-a zis: ” Ne bagă clip”. A molfăit baba din buze, că nu mai are dinţi şi a zis: “Mie poa’ să-mi bage, da’ să nu mă doară”.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...