AcasăRabbi zice2012 - Anul când...

2012 – Anul când va cânta Guţă

Mai întâi am contemplat venirea Apocalipsei, la modult tuităricesc, alături de păcătosul de Eftimie ( căieşte-te!). Pe urmă am realizat că eu încă n-am confecţionat aici niciun articol despre sfârşitu’ lumii, 2012, profeţia mayaşă, apocalipsa după Aristide Zemosu, ibricu’ lu’ Nostradamus, semnele din chifla de la hamburger, mărturisirile Martorilor lui Dan Diaconescu şi alte asemenea chestii de mare succes la oamenii cu carpete pe pereţi.

Şi semne primisem. A fost cutremurul din Haiti, pe urmă ăla din Chile, ăla din China, OTV s-a mutat din garsonieră la patru camere, a venit noru’ lu’ vulcanul ăla tebecist, nea Stere şi-a schimbat fesul, Boc a reuşit să nu spună nicio prostie vreme de 30 de secunde.

Tot gândindu-mă că ar trebui să livrez şi eu un articol pe subiectul ăsta, am adormit. Şi în vis m-au pleznit revelaţiile. Se făcea că eram în 2012 şi se petreceau următoarele chestii:

– Un meteorit venea ca bulangiul direct spre pământ. Şi era meteoritul plin de afişe portocalii pe care scria: Votaţi PDL.

– Vulcanul din Islanda a tras încă o băşină şi pe urmă s-a căcat.

– La televizor, la teleshopping, un nene oferea spre vânzare kitul Izbăvirea 2.0.

– Băsescu îşi lăsase cioc şi mustaţă şi se apucase de mixat muzici tehno.

Pe urmă a venit sfârşitul lumii. Şi am murit cu toţii. Supravieţuiseră doar Guţă şi prinţesa Ardealului. Şi era treaba lor să repopuleze planeta, ca Adam şi Eva odinioară.

Pe urmă s-a pierdut semnalul la revelaţii. Şi am mai văzut în viitor pământul plin de puradei burtoşi, zbierând manele şi dând din buric. 99%. Mai existau şi nişte anomalii genetice, ăştia erau cam 1 % şi  nu cântau manele.

Aia e.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Buna, imi cer scuze, presupun ca nu tu esti persoana careia trebuia sa-i directionez apelul, dar am comandat de pe linkul pus la dispozitie de catre tine 2 carti, le-am achitat prin ramburs la posta, si am primit in plic doar una :).

    Sunt sigur ca la mijloc e o greseala, daca ai putea te rog sa-mi indici o persoana de contact sau un nr. de telefon pt a o remedia ti-as fi foarte recunoscator.

    P.S.
    Imi cer scuze inca odata ca iti scriu tie despre asata si mai ales in forma unui comentariu care nu are nici o legatura cu postul acesta.
    Multumesc

  2. Albinoshii aia 1%, erau tinuti in tarc. Se hraneau diferite animale cu ei. Cam cum e puiul de gaina la noi. Carne alba, nu creste colesterolul si trigliceridele. 🙂

  3. Si primii copiii ai celor 2 care ar fi? Zic de echivalentul … Cain si Abel .. aici ar fi Adrian Copilul Minune si Copilul de Aur ? Sper sa se omoare unu pe altu si sa nu ramane nimeni in viata!

  4. Macar s-o gasim pe Elodia si sa apucam sfarsitul soap-ului „Tanar si nelinistit” ca nu e de glumit cu sfar-shit-ul Lumii, oricum noi o sa-l vedem in reluare ca in Romania o sa fie prin 2042 cred…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...