AcasăRabbi ziceLimbiîncur Trek

Limbiîncur Trek

Ass… the Final Frontier. These are the voyages of the starship Limibiîncur. It’s five-year mission: to explore strange new worlds; to seek out new holes and new ways of licking;  to boldly go where no tongue has gone before: deep in the ass.

Cam atât se poate spune despre ştirea despre care se face vorbire aici. Şi după ce citiţi la inpolitics articolul veniţi aici să vedeţi poza de acolo în forma originală. Adică aşa:

O fi echipa de consilieri? Nu am nici cel mai mic reproş a-i face doamnei Băsescu. Domnia sa nu a fost şi nu cred că aspiră să devină politician. Toată consideraţia, în ce o priveşte. Discuţia de aici se referă la pupincurismul unora. A, da. Memorabilă şi argumentaţia prin care se justifică „nominalizarea” Elenei Udrea. De fapt simpla alăturare a doamnei Băsescu de madam Cârnat, nu vi se pare o dovadă a lipsei de bun- simţ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. Până unde poate duce pupincurismul?!
    Simpla alăturare a doamnei Băsescu de madam Cârnat, nu ni se pare o dovadă a lipsei de bun- simţ ci chiar este!
    Eu pariez pe madam Cârnat, m-au convins argumentele prin care se justifică “nominalizarea”, mai ales cel cu punerea in miscare!

  2. Cioc-cioc la usa blogului.
    Buna ziua lume; gazda si postaci.
    Urmaresc si eu de mult acest blog si astazi -daca ma primiti- as dori sa intru si eu in randul lumii”bune”.
    Am citit si eu ce s-a scris despre aceasta stire/propunere. Ce ar mai fi de spus? Daca privim la ce-a iesit din prima „doamna”, EBA si rapandula aialalta, stiindu-l pe Asimetric ce poate, cam cum credeti ca ar fi aceasta persoana? Discreta? Pai io crez ca daca se bese pe ea cam ce o duce capu´o credem/declaram pe taratura din Ples, pardon, din Buzau (c)academician. Un cal (Hotu´?), un interviu cu viata ei mizera si nefericita si scrisoarea
    din campanie (cu sotul cel galant) a fost tot ce-a putut debita. Si punct.
    Iar acum hai s-o decoram! Tara minunata cu oameni minunati…

  3. Corect! Dar nici cealalta prima „doamna” nu a ajuns din prima academician doctor inginer. Cineva a dat tonul la cantec. De aia cred ca trebuie sa i se arate limitele…
    De ce ar fi decorata? Da´Obama de ce a primit Nobelul pentru pace? La contrapartida?

  4. Pai taica, ala de facu si conduce marketerul este un nene, un fel de „guru” al marketingului si advertisingului. Nu ziceai matale, mai demult, pe twitter despre asta: „Guru al marketingului? Asta ce fel de pisat bea” 🙂
    P.S. Asta ca sa nu zici ca nu te urmaresc cu atentie. 🙂
    Ia sapa mataluta, sa vezi ce hobby are flacaul. 🙂

  5. Pupincurismu-i meserie de aur (pentru unii). Dupa puscaturile din ’89 am crezut ca am scapat, da’ din pacate…La portocalii ii ceva …de te apuca cufureala.
    Zicea un „mare” de-al lor acu’ceva vreme ca el propune ca unitate de masura pentru activism in politica – bocul.
    Cel mai ministru bun -udrea, cea mai femeie de afaceri- Maria basescu, cel mai europarlamentar cult in cap -eba!
    Borasc!
    Banzai!

  6. Nu, bre. Ce era până în ’89 era aerobic cu buzele. Fără c0nvingere, mai de frică, mai de proşti, pupau ăia curul. Acu’ e mai grav. Că se pupă din convingere. Şi fripturism. Da’ , e drept, şi de frică. Oricum, ăsta de acum e pupincurism hi-tech.

  7. Io zic că s-au cam blocat cu nominalizările astea. Acu’ orice rezultat vor anunța e cam nasol. Dacă nu cîștigă Nuți 1, se supără bărba-su pe pupincurist. Dacă nu cîștigă Nuți 2, asta o să-l țină minte pe pulifricus marketerus că a concurat singură și tot n-a cîștigat.
    Poate o să-i decerneze totuși premiul de cea mai bună ministreasă din guvernul Boc 3.14.

    • Bre nea catelu’
      Nu-l asocia pe boc cu 3,14 ca aia inseamna Pi ! Oricit de mare ar avea capu’, (fata de corp bineinteles) tot nu i-ar intra in el toate zecimalele.
      Si nici n-are el atita glagorie in acelesi capau, ca sa gaseasca Cuvintul care sa-l aduca in universu’ in care de fapt traieste, da’ nu-si da seama!
      Banzai!

  8. …Rabbi… eu înțeleg că tu o ierți pe Băseasca mare… mă rog, fiecare cu preferințele lui.
    Dar.
    Eu văd poza.
    Și mai și citesc:
    „…exemplu de diplomaţie, discreţie, clasă…”
    Hai, sanchi?!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...