Electorale

Am lipsit câteva zile. Treburi, chestii,  întâmplări. N-am s-o lungesc prea mult. În drumurile pe care le-am bătut zilele astea am văzut şi păţit cât să vă povestesc un an. Dar pentru asta mai e vreme. Altceva vreau să vă spun acum.

În drumul meu am trecut prin Râmnicu Vâlcea. Un oraş care ar putea fi frumos. Dar nu e. Străzile sunt vai de mama lor, ca mai toate străzile de la noi. Apropos, ce s-a mai umflat vena indignării în noi când au scremut franţujii bancul ăla idiot cu „salutul românesc”! Dacă am vedea pe careva din vestul ăla burdihănos miştocârindu-ne şi inventânt sintagma „stradă românească” pentru hârtoape, la fel de indignaţi am fi?

Să revin la Râmnicu Vâlcea. Oraşul arată dezolant. Clădiri cenuşii, străzi desfundate, prăvălii alandala… Centrul ce poate părea mai primenit, după standardele lui Ceauşescu.  Nu ai cum îţi reprima senzaţia că oraşul ăla încă n-a păşit în secolul XXI. Oamenii sunt faini, dar oraşul arată deplorabil. Ca o enormă mahala. Nu locuiesc acolo şi nu îmi dau seama care poate fi calitatea vieţii pentru locuitorii acelui oraş, dar ca simplu trecător pe acolo impresia a fost rea. Totuşi, acolo au avut loc alegeri pentru postul de primar. Vechiul primar pedelic fiind în pârnaie pentru matrapazlâcuri.

Prin oraş omniprezente erau afişele şi bannerele candidatului pedelic. Care îşi invită alegătorii „să continuăm tot împreună!”. Sau vesteşte cu mare elan că ” De 6 ani am demonstrat că se poate!”. Ce au ăştia de continuat împreună? Ce au demonstrat ăştia că se poate? Păi, vechiul primar e în pârnaie pentru şpagă! Tot pedelic! Şi noul pedelic le propune alegătorilor: să continue, că au demonstrat că se poate!

Mesaj de campanie mai idiot nu se putea inventa. Într-un oraş normal, într-o ţară normală, într-o logică funcţională candidatul acelui partid nu avea cum obţine mai mult de 10 procente în alegeri. Cu toate astea la Râmnicu Vâlcea pedelicii au câştigat fără stres primăria. Acum pot continua împreună. Că au demonstrat că se poate. Că aşa a vrut boborul. Electoratul.

În timp ce scriu rândurile astea, pe Antena 3 Marius Pieleanu face analize cu fâs pe tema alegerilor din colegiul 19, de duminică. Discutând despre profilul candidatului câştigător, despre eclipsa de lună şi vizitele extratereştrilor. Asta în condiţiile în care la vot s-au prezentat 15.000 de oameni. Din 100.000.

Atât am avut a vă spune. În rest… ultimul… ştiţi, da? Întrerupătorul e pe dreapta, lângă uşă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Bre, orase de-astea retro, mai stim si noi. Cu primari la fel de alesi.
    In genere, promisiunile lor tin fix de la alegeri pana la prima betie a victoriei. Ca si drumurile, de altfel.
    Ciudat e cum de se poate aduna atata lume la un loc care sa nu-si doreasca o alta fata a lumii lor.
    Conservatori, bre.

  2. 1. daca faceau misto de strada romaneasca, eu unul nu ma suparam, cum nu m-as fi suparat daca faceau misto nici de dictatura romaneasca, nici de spitalele romanesti etc. dupa cum nu ma suparam nici daca comportamentul romanesc avea vreo legatura cu mistocaraia aia. sa nu ne facem ca nu intelegem de unde a provenit supararea.
    2. esti tu sigur ca au fost 15.000 la vot, sau ca in valcea majoritatea locuitorilor au vrut sa continue ce au inceput pdlici? eu unul sunt sigur de contrariu. problema la noi nu e cum se voteaza, ci cum se numara si cred ca o stiu destui de multi, si de aici si esecul continuu al guvernelor. nu au legitimitate, deci nu se bucura de incredere, deci nu pot aplica nici un fel de politici eficiente. ca astia de-acu nici nu stiu de unde sa faca rost de asemenea politici, e alta treaba. dar sa presupunem, prin absurdul absurdului, ca maine se duce basescu pe cale aviatica undeva, nujtu, la smolesk. si vine unu care pune ai mai ai dracu specialisti, din partea pdlului, dar nu pdlisti, antrenori straini, ce vreti voi. il aduc pe van hal, pe mourinho, pe guardiola, uatevar. cine le accepta reformele, daca nu au delegat pdlul in parlament, daca nu au nici o legitimitate, daca se fura ca in codru la alegeri

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...