Ieri seară m-am găsit la o crâşmă, în Bucureşti, cu Lucia Verona, Ştefania şi Traian T. Coşovei. Şi ne-am ţinut şi noi la un taifas de 1 Mai. Asta vă interesează mai puţin. Şi chiar taifasul nostru devine nesemnificativ pe lângă ce vreau să vă arăt.
Crâşmă cu specific italienesc, cu fiţe. Nu de fiţe, dar cu fiţe. Adică emiţând vagi pretenţii de stil. Veselă dichistă, meniu complicat, totul grijit. Şi mai ales, pe pereţi, tablouri de un desăvârşit bun gust şi un rafinament excepţional. Nişte uleiuri minunate. O artă de profunzimi nebănuite:
Stil şi rafinament. Dar tabloul de mai sus e o nimica toată pe lângă piesa de rezistenţă:
Vă mai spun doar că n-am avut chef să comandăm nimic de mâncare. Vă puteţi oferi singuri posibile explicaţii pentru asta.
Ufff! No comments
Buuuun.
Toate astea fac bine la sanatate.
Fara colesterol si alte E-uri.
Doar cu of-uri.
Am inteles. Deci de-asta ati baut pe burta goala, cu consecintele … usor de imaginat 🙂
Cafele, sucuri etc.
adica ai ajuns la Trattoria Il calcio aia din Floreasca? Am calcat si eu o singura data acolo, dar vazusem o pictura cu Jiji. Asta cu Chioru’ o fi mai noua 🙂
A, la vernisajul ăla n-am fost.
Dupa madam Tatoiu, aia a fost cireasa de pe varful tortului. Si au clienti? Sau ati fost singurii rataciti prin zona, cu foamea-n gat si dornici de arta fina?
Muşterii erau. Tablourile cred că îi atrăgeau.
Pacat ca n-ati comandat de mancare. Meniul e incomparabil mai inspirat decat „tablourile”. Si, o sa razi, lantul de crasme patronat de Gino Iorgulescu e printre putinele care merg. Fiindca se mananca, de regula, bine.
De aia am zis că e meniul complicat. Nu-i timpul pierdut.
Pai daca nu ti-a placut tablou´, trebuia sa iei un aeroplan si tusti la Louvru, in fata la Mona Lisa si sa fi mancat din pachet in fata ei. Sau la Roma /Vatican la Capela Sixtina.
Normal ca cu asa tablou iti sta mancarea-n gat; poate de aia ii si pus acolo.
Iar daca mancarea-i buna zi lui Gino sa ia dracului
mizeria de pe pareti.
PS
Sa caca mustele pe el tablou…
Fix aşa. Pe pînză.
O posibila explicatie ar mai fi ca “tablourile”au personalizat (din pacate ) calitatea serviciul prestat chiar daca, se spune, la acea crasma se mananca de regula foarte bine…Clientela cauta o ambianta deosebita si nu doar meniuri variate…Dar depinde de clientela…
Poveste autentica, pe vremea Impuscatului.
O fetita de gradinita facea mofturi la mancare; si parintii disperati nu stiau ce sa-i mai faca.
La care aia mica: „Mami, tati, noi la gradi avem poza cu Tovarasu’, si Tovarasu’ se uita la noi cum mancas si mancam tot. Puneti si voi acasa!”
Si cum sa-i explici unui copil mic de ce n-ai fi de acord cu poza lui Tovarasu’, si copilu’ ala mic sa nu repete unde nu trebuie? Au….
Fratilor, e Trattoria IL CALCIO, nu Restaurantul Luvru! Iar proprietar e un fost fotbalist. Care are o reteta de business, nici macar originala, ce include, intre altele, moace stilizate din interiorul fenomenului.
Pai exista si portretul patronului in primul tablou… Oare cine-i pictorul , el , Gino, sau altcineva?
Poa’ sa fie mincarea cit de buna, da’ parca io n-as putea sa minc uitindu-ma la un cacat!
Banzai!
Deci, analiza: a doua capodopera este un sublim mise-en-abime, un tablou ‘picture in picture’, care este. Numa’ ca se omite ceva din dictonu’ kurmaciului: „Sa mincati [cacat] bine!” Cei care au o dorinta innascuta de a reusi in viata stie de ce… Parerea mea.
da de unde stii ca era incaltata? ca doar chipiul se vede!
Bine bine, dar de ce nu este şi Andreea Pora într-unul din aceste tablouri?
[…] oo .. NU. [l.e. : gre;isem linkul, am corectat. voi ce mai faceţi ?] […]