Auto-denunţ

Aşa arată declaraţia fostului preşedinte al României, Emil Constantinescu:

„În timp ce era domnul Traian Băsescu ministru al Transporturilor, a început anchetarea sa pentru dosarul Flota. A durat foarte mult. În 1999 a fost gata prima expertiză care îl punea pe primul plan ca responsabil pentru o uriaşă fraudă de aproape 300 de mii de euro. Exista o expertiză înaintată Parchetului General. Mi-era foarte uşor, era suficient să nu spun să nu se întâmple asta ca domnul Traian Băsescu să fie adus în cătuşe. Eu m-am opus să nu se facă asta, pentru că, fiind liber parchetul, aşa era normal să se întâmple, deci fostul ministru al Transporturilor care apoi devenea primarul general al Capitalei să fie adus în cătuşe şi cu mare tam-tam pe baza unei expertize şi a unei anchete de 3 ani”

El a adăugat că a considerat în acel moment că „interesul ţării înainte de integrare era să nu se spargă coaliţia de guvernare”, Traian Băsescu fiind „un personaj important al unui partener foarte important de guvernare”.

Lăsăm deoparte chinul la care e supusă biata limbă română în exprimarea căznită a universitarului Constantinescu. Mai interesant este că omul nu se sfieşte să afirme că se umbla cu şurubelniţa pe la rotiţele justiţiei şi pe vremea sa. Şi se umbla bine! ( Ce să ne mai mirăm de ce e acum!) Argumentul imbecil al domnului Constantinescu este: stabilitatea coaliţiei. Adică politichia pulii mai presus de justiţie! Contribuabilul plăteşte. Ăsta e un fel de auto-denunţ, domnu’ Constantinescu? Pen’ că nu m-ar mira ca justiţia destoinică de azi, atent şurubărită de cel pentru a cărui ne-arestare aţi intervenit, să se „auto”-sesizeze şi să vă salte. Pentru cele aşa de inocent mărturisite. Şi ar fi chiar simpatic să se întâmple aşa.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Tovarăşul Constantinescu este un munte de gafe, e campionul. Cred că nici el nu mai suportă atîta „inocenţă”. Noi ar trebui să avem o rangă specială pentru dantura preşedinţilor noştri. Nu ştiu cum dracu se face că de la Gheorghiu Dej numai cretinoizi avem în capul statului. Aş vrea şi eu un preşedinte normal, se poate? România, se aude acolo în spate?

  2. ‘Aide bre, „uriaşa fraudă” era de numa… 300.000 de Euro? Care Euro? În 1999? Dac-am sta strâmb ş-am judeca drept, era vorba de f’o 300 milioane de dolari, că la cam atâta se cifra valoarea flotei prăduite. Că domnu’ Constantinescu recunoaşte acu’ c-a măsluit balanţa cucoanei legate la ochi nici nu mai miră pulimea, că doară după ce-a văzut atâtea… totu’ i se pare „normal” şi „politiceşte corect”, că nimeni nu mai are pretenţii de la o curvă cum e politica. 😯 😯

  3. Hei,hei, hei…
    Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Asa le trebuie. Auzi acolo, domnul Traian Basescu. Ba, ala-i domn! Sper sa mai traiesc sa-l vad acolo unde era locul lui daca nu intervenea (!?) idiotul
    asta. Maram pentru integrare…

  4. Haoleo praleo Constantine, sa dai tu la gabori pe bulibasha nost’… Lasa ca iti baga el mintile in cap sa nu mai ciripeshti.

    Acum serios, citeam zilele astea despre profilurile psihologice (Goleman, contemporan, nu Lombroso): nea Bashica se incadreaza perfect la psihopati. Este vai de noi.

  5. Milutza trebuia sa vina cu raportul lui Titu Duţă la el, respectiv cu raportul prim-procurorului Atenei unde se facea vorbire de niscai mita pe vapoarele cedate.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...