Generalul în balamucul său

Pe 1 Mai, ziua celor ce se cocoşează, ne-am pricopsitără cu încă un partid ( Merci! să vă trăiască şi dumneavostră!) . Că duceam lipsă. Necesitam, carevasăzică. UNIUNEA ( că să unitără !) NAŢŢŢIONALĂ ( ăştia nu era ai lu’ Lucescu ăla micu’?) pentru ( e cineva împotrivă? se abţine cineva?) PROGRESUL ( Voi progrrresul şi nu mai progrrresul! – Progresul nu mai iegzistă, bre, s-a făcut Naţional după revo!- Păi şi să-i zică UNIUNEA NAŢIONALĂ pentru NAŢIONALUL ROMÂNIEI?) ROMÂNIEI ( oh, ţărişoara mea!).  Aţi înţeles ceva? Nici n-aveaţi ce!

Partidul ăsta nou a apărut aşa: Băsescu avusese un partid de stânga. Pe urmă l-a dus la cizmar şi l-a făcut de dreapta. Şi acu’ stătea cu curu’ pe marginea patului şi se scărpina pe chelie: bine, bă, în dreptu’ am, da’  cu stângu’ merg desculţ? Şi uite aşa i s-a mai făcut un partid, ca să nu rămâie desculţ de un picior.

<Pauză duplicitară>

Mi-am dorit să cânt. Am vorbit cu prietenii, dar apoi am găsit în interceptări numărul cui trebuia. They call me fraiieeeeer!

<Gata!>

Partidul ăsta nou e haios şi cică e de stânga. Că la noi aşa se circulă. Cu volan pe stânga. Şi merţanele miliardarilor care compun partidul ăsta au volan pe stânga. Aşa că e partid de stânga.

Ce mai ştim noi despre partidul  ăsta? În afară de faptul că e alcătuit din căcănari cu multe bube în cap? Că e partidul cu cei mai puţini membri şi cei mai mulţi presedinţi. Eu cred, totuşi, că trei preşedinţi n-ajung. Păi, normal era ca fiecare membru al partidului să aibă şi un preşedinte lângă el. Dar pentru început atât s-a putut. De unde atâţia membri?

Partea mai curioasă e că în partidul ăsta sunt tare mulţi generali. Un fel de juntă. Da’  dacă te uiţi mai atent te linişteşti: unu’ a ajuns general pe dat cu beşicu’, altu’ pe strâns gunoiu’ şi cel mai tare dintre ei, Oprea -generalu’ hectar, pe dat afară. Cum îl dădeau afară de undeva ( de poamă ce era!) cum îl avansau în grad. Au ăia treabă cu armata, câtă am eu cu CERN. Da’ sunt ei generali? Sunt!  Mari luptători cu arma imobiliară.

Culiţă Tărâţă, Miky Şpagă, nea Puiu, Pandele şi generalu’ hectar au acu’ partid. Românie, te-ai scos! N-are absolut niciun sens să discutăm despre viabilitatea acestei „construcţii politice” ori despre şansele sale la viitoarele alegeri. Apariţia acestui partid reprezintă încă o ciuşcă înfiptă în curul costeliv al democraţiei româneşti. Întâmplarea asta e de un ridicol desăvârşit, de care am râde pe căpiate, dacă nu ar fi pe banii noştri. Ca să rezumăm, lucrurile stau aşa: pentru ca guvernul Boc, cu Berceanu, Videanu, Udrea şi toţi minunaţii ăia să poată supravieţui avea nevoie de o adunare a tuturor scursurilor din restul partidelor. Şi uite aşa a apărut „progresu’ României”.

P.S. Doresc pe această cale să protestez faţă de activitatea europarlamentarului meu la Bruxelles, Corina Creţu. Care îşi pierde timpul cu prostii ca locurile de muncă pentru tineri şi starea spitalelor de la noi. Şi alte asemenea tâmpenii! De asta am trimis-o noi acolo? Păi domnu’ Videanu a adresat o scrisoare Comisiei europene, civilizat şi reglementar. Că voia omu’ să ştie dacă are voie să-şi tragă din banii europeni. Şi nici până azi nu i s-a răspuns. Ce e cu indolenţa asta? Ce fac europarlamentarii noştri? Cum se ocupă de rezolvarea problemelor cetăţenilor? O somez pe doamna Creţu ca în cel mai scurt timp să ia atitudine! Să-i tragă de urechi pe ăia din Comisie şi să obţină un răspuns pentru domnu’ Vid€anu. Adri€an. Că € şi €l c€tăţ€ăn €urop€an. Şi are dreptul să ştie când şi cât poa’ să fure.