Poveste

Eruditul Bachri Sarwan ne povesteşte că, de mult, sultanul Omar al Khaderiei se plimba călare pe aleile pietruite ale grădinilor sale. În spatele unui zid înalt, vopsit în culoarea caldă a portocalei,  se afla vestitul său palat “Rumya”. Era socotit una din minunile lumii palatul său, cu ziduri de granit şi coloane prelungi de marmură albă, cu cearcănele ferestrelor rostuite din alabastru şi onix; cu podelele pavate în marmură albă, roşie si neagră; cu havuzuri limpezi rânduite din piatră felurită. Iar de jur împrejurul palatului se aflau grădini minunate, cu alei pietruite.

Se spune că Taj Mahal-ul ridicat veacuri mai târziu de şah Jahan era doar o tristă şi neîmplinită copie a Rumyei sultanului Omar.

Povesteşte înţeleptul Sarwan că plimbându-se călare, în acea zi, pe aleile grădinii sale a zărit o copilă de o frumuseţe nemaivăzută, grijind trandafirii. Şi a grăbit sultanul calul voind să se apropie de copilă. Iar când i-a fost aproape, nu se ştie cum, o piatră a sărit, izbită de copita calului şi a lovit tâmpla copilei. Fata s-a clătinat o clipă, apoi a căzut. Valuri de sânge ţâşneau din tâmpla copilei înroşind pământul. Sultanul a descălecat de grabă şi a chemat ajutor, dar degrabă s-a scurs sângele copilei şi odată cu el şi viaţa din ea.

Mâniat peste măsură, sultanul a chemat pe vizirul său şi a poruncit ca tot ce e piatră, din spatele zidului portocaliu, să dispară.

– Dar luminate… – a încercat vizirul să domolească furia clocotită a stăpânului său.

– O vorbă doar! O vorbă dacă spui, capul tău se va despărţi pe veci de trup! Să faci întocmai cum a poruncit şi nu altfel! a strigat sultanul aruncându-i mâniată privire.

Şi nimeni n-a cutezat să mai cuvinte în faţa sa.

Apoi a plecat sultanul. Măcinat de mânie şi durere, care atât de des sălăşuiesc împreună, a plecat spre capitala sa, promiţând că se va întoarce la următoarea lună plină, spre a vedea cum i s-a împlinit porunca.

Iar la următoarea lună plină s-a întors. Tremurau străjile, la sosirea sa, când a intrat pe poarta largă ce se desfăcea din zidul de culoarea portocalei. Iar când a intrat a găsit aleile grădinilor sale curăţate de orice urmă de piatră. Şi a privit spre palatul său, spre Rumya. Şi a simţit că firea i se pierde când a văzut locul gol. Şi în locul palatului său doar pământ galben.

A strigat emirul de s-au cutremurat cerurile:

-Netrebnicilor, ce aţi făcut cu palatul meu? Unde e Rumya, mândria domniei mele?

Şi toţi tremurau înaintea sa şi erau cu capetele plecate. Doar vizirul a îndrăznit să spună, cu voce pierită:

– O, luminate sultan. Noi nu am făcut altceva decât să împlinim întocmai porunca luminăţiei tale.

Vorbele acestea au înfuriat încă şi mai tare pe sultan. Şi cuprins de turbare a poruncit scurtarea de cap a vizirului şi a tuturor celor ce îl lipsiseră de Rumya, mândria domniei sale. Şi îndată s-a împlinit porunca sa.

– Fiule – i-a şoptit sultana Sulya, mama sa, atunci când mânia părea să i se mai domolească – de ce i-ai osândit pe nenorociţii aceia pentru reaua ta poruncă? Căci dacă este vină, a ta este, că nu ai ştiut spune cu vorbe potrivite ce aveai de poruncit?

– Aşa este, mamă – a răspuns sultanul, după un moment de tăcere- pentru prostia mea eu mă găsesc azi lipsit de Rumya, mândria domniei mele. Dar ei, pentru prostia de a nu şti alege înţelesul drept din vorbele unui nebun, se găsesc azi lipsiţi de cap. Căci aşa e rânduiala lumii: proştii care urmează un nebun, fără să crâcnească, platesc cu viaţa.

****************

Astăzi am vrut să vă spun o poveste. Şi v-am spus-o.

10 thoughts on “Poveste”

  1. Aia-i numa’ in poveste, rabbi. Azi prostii aia nu numa’ ca nu platesc cu viata, ba mai si sint platiti ca sa aiba o viata mai buna! (nu prostii aia multi cu stampula – ca aia mai circotesc – ci “prostii” din imediata apropiere a nebunului si care-l pupa-n cur fara cricnire).
    Banzai!

  2. În locul palatului a făcut o autostradă, nu? Numai asfalt, asfalt şi iar asfalt… Apoi, a dat din nou de carnet după ce şi l-a auto-suspendat… :)))

  3. Da! Minunat. Dar din pacate pedeapsa cu scurtarea capului s-a abolit. Iar in lipsa pedepsei
    vizirul si marii slujbasi fac ce vreau muschii lor,
    ca-s tari in gura. Iar Sultanul in loc sa-i pedepseasca ii recompenseaza.
    Scarba si sila…

  4. Eu ca zic ca noi suntem urmasii celor fara cap … care printr-o magica adaptare au continuat sa nasca pui si sa ii hraneasca cu lapte … ma rog.

    Fata cu pricina a murit fara sa mai faca wsi chestia cu puii, iar sultanului cel nebun, in lipsa de altceva, i s-au nascut urmasi nebuni, dar si fara cap.

    Asadar, lumea noastra se imparte in cei nebuni fara cap si cei fara cap si gata.

    Si mai am dovada ca la noi s-a intamplat cele ce spui: unde vezi tu pe meleagurile noastre palatul Rumya ? pai vezi: la noi a fost.

  5. Astăzi am vrut să ascult o poveste…
    Ce loc ar fi fost mai potrivit dacă nu acesta, astăzi 7 mai, zi în care cu 3 ai în urmă Octavian Paler s-a mutat într-o stea?
    De ce consider aşa, îşi va răspunde fiecare…

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.