Poveste

Eruditul Bachri Sarwan ne povesteşte că, de mult, sultanul Omar al Khaderiei se plimba călare pe aleile pietruite ale grădinilor sale. În spatele unui zid înalt, vopsit în culoarea caldă a portocalei,  se afla vestitul său palat „Rumya”. Era socotit una din minunile lumii palatul său, cu ziduri de granit şi coloane prelungi de marmură albă, cu cearcănele ferestrelor rostuite din alabastru şi onix; cu podelele pavate în marmură albă, roşie si neagră; cu havuzuri limpezi rânduite din piatră felurită. Iar de jur împrejurul palatului se aflau grădini minunate, cu alei pietruite.

Se spune că Taj Mahal-ul ridicat veacuri mai târziu de şah Jahan era doar o tristă şi neîmplinită copie a Rumyei sultanului Omar.

Povesteşte înţeleptul Sarwan că plimbându-se călare, în acea zi, pe aleile grădinii sale a zărit o copilă de o frumuseţe nemaivăzută, grijind trandafirii. Şi a grăbit sultanul calul voind să se apropie de copilă. Iar când i-a fost aproape, nu se ştie cum, o piatră a sărit, izbită de copita calului şi a lovit tâmpla copilei. Fata s-a clătinat o clipă, apoi a căzut. Valuri de sânge ţâşneau din tâmpla copilei înroşind pământul. Sultanul a descălecat de grabă şi a chemat ajutor, dar degrabă s-a scurs sângele copilei şi odată cu el şi viaţa din ea.

Mâniat peste măsură, sultanul a chemat pe vizirul său şi a poruncit ca tot ce e piatră, din spatele zidului portocaliu, să dispară.

– Dar luminate… – a încercat vizirul să domolească furia clocotită a stăpânului său.

– O vorbă doar! O vorbă dacă spui, capul tău se va despărţi pe veci de trup! Să faci întocmai cum a poruncit şi nu altfel! a strigat sultanul aruncându-i mâniată privire.

Şi nimeni n-a cutezat să mai cuvinte în faţa sa.

Apoi a plecat sultanul. Măcinat de mânie şi durere, care atât de des sălăşuiesc împreună, a plecat spre capitala sa, promiţând că se va întoarce la următoarea lună plină, spre a vedea cum i s-a împlinit porunca.

Iar la următoarea lună plină s-a întors. Tremurau străjile, la sosirea sa, când a intrat pe poarta largă ce se desfăcea din zidul de culoarea portocalei. Iar când a intrat a găsit aleile grădinilor sale curăţate de orice urmă de piatră. Şi a privit spre palatul său, spre Rumya. Şi a simţit că firea i se pierde când a văzut locul gol. Şi în locul palatului său doar pământ galben.

A strigat emirul de s-au cutremurat cerurile:

-Netrebnicilor, ce aţi făcut cu palatul meu? Unde e Rumya, mândria domniei mele?

Şi toţi tremurau înaintea sa şi erau cu capetele plecate. Doar vizirul a îndrăznit să spună, cu voce pierită:

– O, luminate sultan. Noi nu am făcut altceva decât să împlinim întocmai porunca luminăţiei tale.

Vorbele acestea au înfuriat încă şi mai tare pe sultan. Şi cuprins de turbare a poruncit scurtarea de cap a vizirului şi a tuturor celor ce îl lipsiseră de Rumya, mândria domniei sale. Şi îndată s-a împlinit porunca sa.

– Fiule – i-a şoptit sultana Sulya, mama sa, atunci când mânia părea să i se mai domolească – de ce i-ai osândit pe nenorociţii aceia pentru reaua ta poruncă? Căci dacă este vină, a ta este, că nu ai ştiut spune cu vorbe potrivite ce aveai de poruncit?

– Aşa este, mamă – a răspuns sultanul, după un moment de tăcere- pentru prostia mea eu mă găsesc azi lipsit de Rumya, mândria domniei mele. Dar ei, pentru prostia de a nu şti alege înţelesul drept din vorbele unui nebun, se găsesc azi lipsiţi de cap. Căci aşa e rânduiala lumii: proştii care urmează un nebun, fără să crâcnească, platesc cu viaţa.

****************

Astăzi am vrut să vă spun o poveste. Şi v-am spus-o.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Aia-i numa’ in poveste, rabbi. Azi prostii aia nu numa’ ca nu platesc cu viata, ba mai si sint platiti ca sa aiba o viata mai buna! (nu prostii aia multi cu stampula – ca aia mai circotesc – ci „prostii” din imediata apropiere a nebunului si care-l pupa-n cur fara cricnire).
    Banzai!

  2. Da! Minunat. Dar din pacate pedeapsa cu scurtarea capului s-a abolit. Iar in lipsa pedepsei
    vizirul si marii slujbasi fac ce vreau muschii lor,
    ca-s tari in gura. Iar Sultanul in loc sa-i pedepseasca ii recompenseaza.
    Scarba si sila…

  3. Eu ca zic ca noi suntem urmasii celor fara cap … care printr-o magica adaptare au continuat sa nasca pui si sa ii hraneasca cu lapte … ma rog.

    Fata cu pricina a murit fara sa mai faca wsi chestia cu puii, iar sultanului cel nebun, in lipsa de altceva, i s-au nascut urmasi nebuni, dar si fara cap.

    Asadar, lumea noastra se imparte in cei nebuni fara cap si cei fara cap si gata.

    Si mai am dovada ca la noi s-a intamplat cele ce spui: unde vezi tu pe meleagurile noastre palatul Rumya ? pai vezi: la noi a fost.

  4. Astăzi am vrut să ascult o poveste…
    Ce loc ar fi fost mai potrivit dacă nu acesta, astăzi 7 mai, zi în care cu 3 ai în urmă Octavian Paler s-a mutat într-o stea?
    De ce consider aşa, îşi va răspunde fiecare…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...