AcasăRabbi zicePamperşi pentru EBA

Pamperşi pentru EBA

Aţi văzut înregistrările difuzate de Antena 3. Mă refer la magistrala cuvântare a tovarăşului Traian Băsescu, în cadrul plenarei de ieri. La preţioasele indicaţii ale celui mai iubit fiu al poporului. La secreţiile neuronului său stâng. Că omul se pricepe la toate, are indicaţii preţioase pentru orice. Şi nu se întreabă nimeni cum dracu’ s-a ajuns ca în ţara asta un singur om să hotărască ( iar!) totul. Iar omul ăla să fie (iar!) un imbecil obraznic.

Ce a avut Gânditorul de la Hardughia de transmis servitorilor săi?

– dăm prea mulţi pamperşi la sugăcimea patrie! Să-i mai lăsăm şi căcaţi pe ei! Aici inteligentu’ a mai avut o reflecţie scremută din laringe: dacă faci copii tre’ să fii în stare să le iei pamperşi!  Da’ nu tre’ să-i faci şi europarlamentari? Da’ vile din parandărăt nu tre’ să le asiguri? Şi lefuri pe frecat giugea, de la Luxten, nu tre’ să le asigurăm?

– pensionarii sunt nişte nenorociţi! Vechea lui obsesie. Ăsta are boală grea pe pensionari, că nu e prima dată când le sare la beregată. Acu’ a ajuns la concluzia că pensionarii trebuiesc musai impozitaţi  „Noi ţinem milioane de pensionari fără un impozit pe venit. La 350 lei pensia minimă îi iau 1 leu impozit”

– trebuie închise jumătate din spitale. Pentru că avem „400 de spitale, patru sute şi ceva, din care 200 nu pot genera asistenţă medicală competitivă”.  Adică nu trebuie să dotăm corespunzător acele spitale, nu trebuie să plătim personalul medical aşa cum se cuvine, ci trebuie să le închidem. Da’ după logica asta de ce nu închidem ministerele din care ciordesc portocalii? Şi mai ales Cotroceniul? Că, iaca, nu pot „genera” o administraţie competitivă!

– pedelicul îşi promovează clientela în administraţia politică! Asta e marea descoperire a ebanezului. Şi ca atare… nimic. E bine aşa. A, da. Şi aici exista indicaţia preţioasă: mai cu fereală, că avem alegeri în 2012.

– ţăranii sunt nişte puturoşi. Stau şi freacă menghina, în loc să se facă europarlamentari. Sau să ia leafă de la Luxten.

Dar v-am dat link-ul aşa că vă delectaţi şi singuri cu opera magistrală a marelui gânditor. Şi pe urmă musai să vi-l faceţi „prieten” pe feisbuc.

Mai spun ceva: dacă până acum pericolul de a vedea că ce se petrece în Grecia se va întâmpla şi la noi era doar o ipoteză, abia acum, după măsurile tâmpite ale cuplului Boc- Băsescu ne putem cu adevărat teme de asta.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Bre, io fiind o fire mai anarhista nu ma tem deloc de ipoteza ca cele intamplate in Grecia s-a putea intampla si la noi. Io de abia astept. Furca mi-am pregatit-o. Ii astept pe cei cu topoare.

  2. eu nu ma tem ca vor iesi oamenii in strada ca in Grecia. dar sunt sigura ca vor iesi in strada ca in Romania, la furat o coaja de paine … si imi pare rau de ei, imi pare rau de mine si imi pare rau ca nu am putut/stiut face mai mult…

  3. Io unu’ m-as bucura sa vad ca se muta Atena pe Dimbovita! Da’ mari sperante n-am 🙁 .
    Ce pao io sa fac d’aci de peste munti ii sa ma pis pe usa de la birou’ de ieuroparlamentar a lu’ eba cu tot riscu’ sa ma cafteasca caralii, ori sa ma amendeze, ori sa ma aresteze pentru lezmajestate. (am mai zis-o si altundeva).
    Orsicit am fost prevazator si m-am dus la tocilarie sa-mi ascut sabia!
    Banzai!

  4. Pe cât punem pariu că nu se va întâmpla nimic în stradă? Totul va rămâne cum a zis ”Gânditorul de la Hardughia”.
    Îmi pare rău că acum fac gălăgie și ăia care l-au votat când de fapt ar trebui să-l pupe-n ochiu’ maro.
    Păcat că mai există unii care încă mai cred în aberațiile ăstora.

  5. Copiii mei au crescut ( nu le mai trebuie pampersi), pensionara inca nu sunt, nu lucrez in domeniul medical si nici in administratia publica, nu fac afaceri cu statul, nu sunt taranca, drept pentru care vreau si eu la Luxten si apoi la Bruxelles!!!

    • Si inca niste nave de razboi de la ongleji si inca niste hummere de la acelasi unchiu’ Sam.
      Vorbim si cu funeriu sa ne puie niste pile la ai mei niponi sa ne dea si niste sabii mai la mina a doua si …gata.
      Ciini de paza avem, cacalau, pe la orice colt de bloc.
      Si sa-l mai vaz io pe ala de vrea sa mai fure ceva de p’aci!!
      Banzai

  6. Cu câtă plăcere mi-amintesc de „scena balconului”, aia cu: „Nicule, mai dă-le-o sută!”
    Ce-mi doresc, e doar s-o mai văz odată, up-datată, cu personajele de azi. Şi să se-ncheie normal, la un zid!
    Atunci nu m-aş fi băgat, da’ azi aş ţine moţ să fiu unu’ din cei cu administrarea plumbului!!!

  7. Sa inchida spitalele alea ca oricum sunt ruine, dar in cele de raman vor fi tratatii si bolnavii de se duceau acolo? Mira-m-as la cati doctori mai sutn la noi si cat de pregatiti sunt .. aia plini de restante care nu au putut pleca in suedia au ramas .. ei si Ciomu!

  8. 1. I-adevarat ca Nicu le-a promis alora suta. Asta le-o ia.
    2. Lu´ EBA ii trebe pempersi la bot.
    3. Nu va fie frica; nime nu va iesi pe ulite, strazi, bulevarde sau autostrazi. Ca Romania nu-i nici Grecia si nici Argentina. Iar ca romanu´, nu-i nici unu´…

  9. BOC: bai tampitilor scosi de scoala romaneasca, cum a zis maritu’ zeus, la ce dracu’ va trebuie voua atatia urlatori in miez de noapte pe langa casa omului? prea-luminatul vrea sa va scape de-o grija si voi comentati?
    BASE: mucles, emile, ca ramanem fara purtatori de stampila in generatia viitoare. si de unde mai scoatem noi 10 voturi pe sectie pentru fi’-mea, boule? atentie ce scoti pe gura ca-ti pun taxa pe virgule, constitutionalistule! ha-ha-ha.

    http://epistolepentruzeus.wordpress.com/2010/05/11/impactul-stresului-la-paduchii-alesi-presedinti/

  10. DRACOOL: mare dreptate ai. un meci, o telenovea, o manelutza si se potoli narodul.
    Eu mi/am cumparat un lacat nou, pentru la beci. sa nu dea saracii in muraturile familiei. avem inca un beci, plin cu lemne din mobilele vechi, numa’ bune de ars pentru cand om ramane fara gaze naturale.
    Numa’ de lipsa pemparsilor nu stiu ce o sa ma fac, ne taie indemnizatia, ne egalizeaza cu cetacentele mai putin norocoase, care n/au avut sansa sa munceste pe bani adevarati, asa ca tre’sa/mi pregatesc o furca, ceva, sa merjem la guvern sa le luam gatul.

  11. Foarte interesant e faptul că mulți pensionari au cotizat cea mai mare parte a timpului în anii socialismului și au contribuit, prin curbe de sacrificiu, la achitarea datoriilor externe. A venit momentul unei noi cur(v)be de sacrificiu, în cadrul căreia noul stat, autoconsiderat capitalist, fură banii *socialiști* ai pensionarilor. Tot pentru datorii externe. Aceeași Românie. Hoață și inutilă în lumea contemporană.

  12. Acesta e”tipatul” disperat al celor ce pierd puterea de a manipula…Dar lumea se trezeste..o parte desigur… si tavalugul odata pornit va produce schimbari de constiinta uriase si ireversibile…Acum e inceputul haosului …acum suntem in plin proces de dezorganizare…limitele proprii ,din mintea noastra „incatusata” de reguli nefiresti nu mai servesc de mult VIATA in sensul cel mai inalt…. schimbarea trebuie facuta intai in noi si abia dupa aceea in lumea din jurul nostru…… Acesta e un ritm potrivit…
    http://www.youtube.com/watch?v=pmhtT549Ftw

  13. si-asa scad salariile, pensiile, somajul doareistiudece, insa daca ai nevoie de o analiza sau reteta compensata nu sunt fonduri. inchiderea unor spitale pare o consecinta fireasca a faptului ca platim inca CASS, iar impozitarea pensiilor minime ar fi un pas inainte – ar putea conduce la interzicerea farmaciilor.

  14. „…La 350 lei pensia minimă îi iau 1 leu impozit…”
    La prima vedere, ideea are merit.
    Chestia e… cheltuielile statului (hârțogăraie, etc) pentru a colecta 1 leu vor depăși probabil 100 de lei.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...