AcasăOy-oy!De ce suntem noi...

De ce suntem noi importanţi pentru Băsescu

Pentru iubitorii de  Băsescu, înjurarea obiectului adoraţiei lor este de neadmis. Îmi este imposibil să înţeleg pe ce se întemeiază nemărginirea devoţiunii lor. Dar asta e, probabil, vina mea.

Dacă îl înjuri pe Băsescu eşti neapărat plătit de Patriciu, omul lui Vântu, sluga lui Voiculescu. Pentru fanaticii lui Bălălău este de neimaginat că opiniile se pot naşte şi nestimulate, ocult, de cine ştie ce mogul, ori de naiba ştie ce obscure interese. Dacă îl deteşti pe Băsescu, musai eşti plătit de Voiculescu. Nu bre, îl detest pe Băsescu gratis! Sau mai exact pe banii mei! Cum tot pe banii mei îl laudă cei mai mulţi dintre pupincuriştii lui! Pentru că abia asta este cu adevărat detestabil: nu să fii salariat la Văntu, Patriciu sau Voiculescu, ci să haleşti ca nesimţitul din banii contribuabililor în schimbul pupării de cur prezidenţial. În ce mă priveşte n-am nevoie să fiu plătit de nimeni pentru a-l înjura pe Băsescu. O fac din sinceră convingere. Cum spuneam: pe banii mei!

Şi ştiţi ce? Pentru Băsescu noi, înjurătorii, suntem mult, mult mai importanţi decât lăudătorii săi! Şi ştiţi de ce?

Nu pentru că din criticile noastre ar învăţa ceva. Omul a demonstrat că e incapabil să înveţe.

Nu pentru că spusele noastre l-ar ajuta să se mai cenzureze. Ne-am lămurit că omul nu e în stare să-şi controleze apucăturile.

Nu pentru că suntem cetăţeni, contribuabili şi ar trebui să ne respecte, pe noi şi opiniile noastre. Omul a arătat că nu respectă nimic.

Ci pentru că noi, înjurătorii, fie că suntem bloggeri, jurnalişti sau pensionari revoltaţi, suntem singurul motiv pentru care se mai poate înca vorbi despre rudimente de democraţie în ţara asta. Datorită nouă şi nu datorită lăudătorilor, atunci când se mai întâlneşte el cu licuriciul ( lucru care, din păcate, nu se prea mai întâmplă) încă se mai poate, cumva, legitima ca preşedinte al unei ţări oarecum democrate. Datorită nouă, înjurătorilor, mulţi dintre scârbiţii de ce se întâmplă în ţara asta, încă mai rămân pe aici şi încă mai nădăjduiesc că ceva s-ar putea cumva schimba, poate, într-o zi. Atunci când noi nu vom mai fi, când oamenii nu se vor mai putea înveli nici măcar cu zdreanţa acestei nădejdi, vor căuta altceva. Şi tare îmi e că nu vor găsi decât ciomagul.

P.S. În conferinţa de presă, de acum câteva zile, Băsescu refuza să răspundă la o întrebare a lui Cătălin Tolontan, referitoare la anume afirmaţii făcute la întâlnirea cu pedelicii. Motivaţia refuzului lui Băsescu era năucitoare: acele afirmaţii nu erau făcute să devină publice! Nici cele despre „ţiganca împuţită” nu erau! Nici discuţiile cârnatului de Cătălin Voicu nu erau făcute să devină publice! Dar au devenit! Aşa cum au devenit şi prostiile lui Băsescu. Iar atunci când astfel de porcării ajung la urechea publicului, el „preşedintele” este obligat să se explice! Pentru că aşa funcţionează chestia cu democraţia. Şi  nu e de ajuns să se bizuie doar pe înjurăturile noastre pentru a mai salva aparenţa de democraţie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

26 Comments

  1. „Pentru iubitorii de Băsescu, înjurarea obiectului adoraţiei lor este de neadmis. Îmi este imposibil să înţeleg pe ce se întemeiază nemărginirea devoţiunii lor…”
    Inlocuieste „Basescu” cu ce vrei tu, si ai descris atitudinea tuturor oamenilor care adora acel ceva. Asa reactionezi si tu daca cineva injura ceva in care crezi.

    • Vedem şi ” Îmi este imposibil să înţeleg…” ?
      Un om politic ar trebui să-şi binemerite respectul şi nu adoraţia. Când despre adoraţie e vorba… e rău. Să explic la ce Kim Il Sung mă refer?

    • Exact. Cunosc eu cativa iubitori de-ai lui care-l injura cu foc.. Asa cum injur eu cu foc la adresa lui Antonescu, desi sunt un batran taliban penelist. 🙂

  2. Aţi văzut cumva o zdreanţă

    Lihnită după creanţă?

    E-un câine ce l-a dresat

    „Gospodin”, de la Palat.

    Latră-ntruna (dar nu muşcă)

    Că bagă corupţii-n cuşcă.

    Clientela şi-o atârnă

    De bugetul într-o rână.

    Nu se-ncurcă, se descurcă,

    Falimentul să ne-aducă…

  3. Imi povestea tata despre grozaviile care se petreceau prin anii ’50. Imi povestea cum sotia unui prieten care statea la o coada la carne si-a dat dumul la gura. Si cum, cand abia iesise din pravalie, doua persoane de bine au luat-o de cate o toarta si au trimis-o direct dupa gratii, dupa o judecata sumara.
    Ma gandesc ca timpurile de atunci ar putea reveni…
    Mai bine tac.
    Se vorbeste prin oras despre reinfiintarea „Pietei Universitatii”. Cine stie despre ce vorbesc, intelege.
    E posibil ca dupa 21 de ani sa ne intoarcem de unde am plecat? Never say never.
    Numai ca situatia e total diferita. Atunci Romania nu avea nicio datorie externa si toata economia ii apartinea. Acum e inglodata in datorii si aproape nimic din tara asta nu mai e al nostru.
    Vai si amar.

  4. Si eu il injur gratis! 🙂 Da’ stiti cum? Din toate maruntaiele mele! Si, la naiba, daca am ajuns sa ne dorim sa adulam un presedinte, fie el si chior, e groasa rau fratilor!

  5. (Sper că nu te superi când mai preiau de la tine ceva cu mesaj bine scris. Evident, te şi citez, corect. Reciproca e valabilă.)

    Eu m-am surprins azi dimineaţă că de fapt nu-l înţeleg pe boul asta.Parca, prin tot ce face, îşi dă singur cu tesla-n boaşe, din plictiseală. Un amic mi-a sugerat că n-are voie să plece de la putere, că-l puşcă mafia rusă. Posibil. Chiar dezirabil…

  6. Daca as fi primit cite un leu pentru fiecare injuratura adresata cirmaciului si clicii lui de niste ani incoace, as fi acuma in top 300! Asa-i injur gratis si n-am bani 🙁 .

  7. Eu cred ca adora sa faca la alba-neagra pe oricine, asta e scopul lui in viata. Inevitabil ii place sa faca din cuvinte pe cei ce-i stau impotriva…in Romania a fost Paradisul pentru Base pana cand s-a atins de buzunare. Poate vrea doar sa afle limita de suportabilitate a romanilor si a licitat mai mult sa aiba de unde scade sau poate ca nu mai are ce pierde: „Dupa mine potopul!”
    Ca sa ne poata inchide gura acum i-ar mai trebui niste „servicii” si cu ocazia situatiei de acum va avea motiv sa le infiinteze.

  8. Nu ştiu de ce toţi, când fac o urare spre cele veşnice, fac pomenire de un loc cu verdeaţă… şamd. Eu unu’ mă gândesc la varianta cu întuneric, multă căldură, fum şi smoală! :mrgreen:

    • Păi dacă ajunge dictachiorul unde zici tu, își mai bagă și clica și-l face pe boc tartor adjunct, nu vor mai avea diavolii bani de lemne și de smoală…. iar cazanele vor fi doar din marmură, și vor avea borduri 😀

      • Las-o jos bre Arsulici, că acolo-şa bujetu-i nelimitat şi n-au decât să fure din smoală şi pucioasă, s-o mânce carevasăzică, iar Boc, în mod sigur va fi sugălău’ şef a’ lu’ Scaraoţchi, c-acolo nu se ezistă funcţie de adjunct. O să câştige şi el, săracu, f’o câteva grade mai puţin la cazanu-n care-ar fierbe. :mrgreen:

  9. Da´ io, care-s la 2000 de kilometri de Marlan; io pot sa-i zic d´alea d´ale noastre; din folclorul nou, contemporan. Si nu ma plateste nime; ba chiar din contra, platesc io…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...