Ca să ne înţelegem bine: acesta nu este un articol publicitar. N-am primit un sfanţ pentru a scrie rândurile de mai jos, n-am băut şi n-am mâncat moca.
De fapt lucrurile s-au petrecut aşa:
În fiecare an, când vine prietenul Ciupi în ţară, urc către Văratec. Îmi prind bine cele câteva zile de tihnă şi taifasul cu Ciupi. Şi întâlnirea cu un nea Costică absolut fabulos ( un Moromete moldovean despre care merită să scriu pe îndelete, în una din zilele ce vor veni). Uneori, ajuns acolo, trag la o pensiune, pensiunea Văratec. Alteori mă duc pe capul lui Ciupi, dar tot îmi fac drum pe la pensiunea cu pricina. Pentru o ciorbă rădăuţeană sau o tocăniţă de hribi greu de povestit.
Aşa şi anul ăsta. Într-o după amiază m-am aşezat pe terasa pensiunii şi m-am tratarisit cu vestita ciorbă rădăuţeană. Întotdeauna servită, la pensiunea Văratec, cu un castronel de smântână proaspătă alături. Şi cum ciorba e doar temelie pentru lucrurile serioase am hotărât să ies din scârba şniţelelor şi grătarelor cu care ne plictisesc mai toate crâşmele. Hribi, ghebe şi bureţi – pregătite în toate felurile posibile- mai mâncasem acolo, aşa că mi-am zis că pot încerca şi altceva. Şi a fost altceva: o friptură la tavă. Nu ştiu la ce mă aşteptam, dar ce am primit a depăşit orice aşteptare. Două bucăţi de muşchiuleţ de porc, fragede şi suculente, scăldate într-un sos absolut incredibil. Una din minunăţiile alea de sosuri care nu vin să sufoce carnea cu prisos de condimente ori să o agreseze cu un gust strident, ci doar să o complimenteze discret. O grozăvie. Alături aveam o garnitură de cartofi ţărăneşti, făcuţi aşa cum doar prin Moldova se mai fac.
Asta a fost tot. Dar banalitatea asta de friptură la tavă mi-a dat o stare de euforie greu de povestit. Mai că îmi venea să cred că prin sosul ăla se rătăciseră ceva etno-botanice. Altfel e greu de explicat cum un produs atât de simplu mi-a stârnit aşa un entuziasm. I-am spus lui Ciupi că e musai să stau de vorbă cu proprietarul pensiunii sau măcar cu tanti Cecilia, bucătăreasa. După câteva telefoane era rezolvat.
A doua zi ne-am găsit cu proprietarul pensiunii. Un moldovean de poveste. Spornic la vorbă şi dulce la poveste. Cu care am sporovăit, vreme de două ceasuri, despre orice. Şi ca să nu ne istovim prea tare stând la sfat, ne-a îmbiat şi cu nişte ardei umpluţi cu brânză de burduf. O bunătate de care e musai să-i dau de veste şi lui Adi Hădean.
Ca să n-o mai lungesc, vă spun atât: dacă aveţi drum prin zona Neamţului ( dacă nu aveţi, merită să vă faceţi!), poposiţi neapărat pe la Văratec, la pensiunea cu acelaşi nume. Vă aşteaptă nişte odăi dotate cu tot confortul pe care-l puteţi pretinde unui hotel de patru stele. De la halatul de baie, papucii de unică folosinţă şi uscătorul de păr de la baie, până la saună, jacuzzi sau cine ştie ce alte trăznăi v-ar mai putea trece prin cap. Başca un centru de conferinţe aşa cum trebuie, dacă sunteţi moguli şi aveţi de organizat acolo ceva team-building-uri. Bucătăria e grozavă, iar preţurile incredibile.
Iar dacă treceţi pe acolo, la întoarcere să-mi spuneţi dacă v-a plăcut. Pun rămăşag că da.
[…] care trecem a aratat ca Uniunea Europeana se poate zgudui de la o simpla buturuga, cum a fost cazul Greciei care era si inca mai este pe punctul de a devaloriza […]
Şi când mă gândesc că acum două săptămâni am fost la Piatra Neamţ, iar singurele activităţi „turistice” au fost o scurtă vizită la Mânăstirea Bistriţa (la câţiva kilometri de oraş) şi o plimbare cu telegondola… dar aşa e în delegaţie 🙂
Acum, parcă m-ar tenta să-mi fac concediul la pensiunea asta… până acum mă tentau Cheile Grădiştei – un loc superb, pe care ţi-l recomand, dacă nu-l ştii, deja (se ajunge acolo de la Moeciu).
Cât despre ciorba rădăuţeană… am avut surpriza ca în Rădăuţi să nu fie cunoscută chiar de cei care au trăit o viaţă acolo… :)) Aşa că m-am apucat eu s-o gătesc, în Rădăuţi (deşi eram musafir), după ce am mâncat pentru prima dată aşa ceva la o pensiune pe lângă Mânăstirea Suceviţa.
Poate ar fi timpul s-o mai gătesc o dată, în Bucureşti… 🙂
Locul e grozav, împrejurimile de poveste. Istorie şi cultura câte vrei, iar gazdele fără cusur.
Aşa că merită popasul.
Mogulaşule, nu te cred, las că ştiu eu! ;))
Să-ţi fie de bine! Păcat că aşa de departe…
Legat de Moldova, nu-mi mai amintesc decat de hidromelul bunicului. Musai ca timpul sa-mi faca loc si rezervare pentru un drum catre acolo.
Muşchiuleţul de porc, fraged şi suculent scăldat în sosul absolut incredibil ,alături de garnitura de cartofi ţărăneşti…vestita ciorbă rădăuţeană servită cu smântână proaspătă …ardeii umpluţi cu brânză de burduf…tocăniţa de hribi…Gustatul lor te reîntoarce la radacinile Fiinţei şi se întipareşte definitiv pe memoria afectiva a oricui.Si pentru toate acestea (chiar dacă îngraşă) dar şi pentru împrejurimile de poveste,istorie şi cultură şi gazdele fără cusur…voi face cu siguranţă popasul.
Mulţumesc…
Mordechai, citind descrierea pe care ai făcut-o, imi venea să încep să muşc din tastatură, aşa poftă năpraznică m-a apucat…
Musai să-mi fac timp şi drum pe acolo…
Poti sa dai si niste detalii legate de preturi? (eventual pe mailul meu). Multumiri.
Păi camera e până în un milion. Adică o sută de lei noi.
Arata super. Oricand voi avem drum in acea directie voi cauta pensiunea cu pricina. Sper sa se intample cat mai devreme. Rabbi, m-ai convins pe deplin.
Mă bucur tare că te-ai gândit la mine. Te-am sunat acum două zile dar mi-a zis o cucoană de dă voci la firmele de telefonie că nu poți fi aflat. O să te caut iar, mai pe lumină:-).
Ma gandeam si ma intrebam, uitandu-ma pe aici: de ce cand ceri o sticla de apa plata ( ma rog, fara bulbuci )nu ti se aduce o carafa de apa de fantana, rece, care sa abureasca sticla si sa-ti ostoiasca setea?
As saluta o astfel de initiativa.
Cine spune ca apa nu are gust, e defect.Cel putin, nu apa de la fantana.
* zau ca-mi vine sa-mi las balta toate interesele !
un colt de rai ! deci se poate !
thx mosule!
Mi s-a facut o foame teribila!!! Concediul vine…
E bine ca preț. Dacă ajung în zonă, VĂRATEC scrie pe mine…
subscriu la cameră. n-am apucat să mănînc, dar am dormit belfereşte şi m-am uimit de cîte îţi pun la dispoziţie în cameră pentru o sumă modică precum cea indicată mai sus. inclusiv perie de haine, trusă de cusut şi alte delicateţuri cum am văzut mai mult pe afară decît la noi…
Amu m-apuca dracii a doua oara ca am văz’t târzâu că vii la Văratic… eram la o zvârliturâ di băţ !
Să-‘ţ fie de ghini !
Fost, văzut, plăcut. Doar am mâncat acolo – niște mici grozavi, deși era destul de târziu și eram singurii clienți, cazarea am avut-o mai sus cu 50 de metri, la Codrii de Aramă (e mai intim).