AcasăRabbi ziceAţi uitat?

Aţi uitat?

Varjuan Vosganian este un poet printre contabili şi un contabil printre poeţi. Ca ministru n-a fost nici poet, nici contabil. A fost cam tot ceea ce a fost el de când vântură aer prin politică: un gargaragiu. Asta n-ar fi nicio problemă. Nu e nici primul, nici ultimul. Şi dacă tot am pomenit despre asta… n-am cum să nu mă gândesc la şeful său de partid. Care este într-o neîntreruptă campanie electorală. Şi pare decis să o ţină aşa până în 2014. Treaba lui. Cu toată simpatia pe care i-o port, încă aştept să-l văd pe Antonescu vorbind despre ceva. Pentru că omul vorbeşte mult, vorbeşte într-una, vorbeşte fără oprire, dar nu vorbeşte despre nimic. Pentru că nu se pricepe, pe bune, la mai nimic. Dar vorbeşte. Vorbeşte într-una. Pentru că e anti- Băsescu. Bine, Crin, şi nouă ne e silă de Băsescu, dar dincolo de asta? Mai avem ceva de spus? Că dacă sila de Băsescu şi logoreea sunt singurele argumente care te fac prezidenţiabil, atunci suntem multe milioane de prezidenţiabili prin ţara asta.

Dar să revin la Vosganian. Poetul-contabil, ministrul-guguştiuc şi politicianul gargarist. Ce vrea Vosganian? Adică PNL. Moţiune de cenzură, alegeri anticipate, suspendarea preşedintelui. Frumos! Acum n-o să fiu eu ăla care să zic că mai vreau o tură cu mitocanul de Băsescu sau cu tembelul de Boc. Da’, că tot vorbim noi de criză, nişte soluţii propunem, bre Varujane? Că dacă o ţineţi langa cu prostiile astea nu mai scăpăm de Bălălău nici în 2087.

Acum, hai să zicem că iese ca Vosganian. Trece moţiunea şi se strâng şi voturile parlamentarilor necesare pentru suspendarea lui Băsescu. pasul doi, ce urmează? Alegeri anticipate şi referendum de demitere a beţivului! Şi, băi boilor, cine pula mea credeţi că o să voteze acolo? Cine??? Tot boborul român, bă! Tot ăia! Şi de 20 de ani eu m-am lămurit ce iese când votează ornitorincii.

Aşa că bagă zece flotări şi pe urmă du-te să bei ceva.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Aoleo, ce suturi in cur am luat pe niste bloguri de-a lor mei cand am zis asa ceva. Mama-mama!
    Dar ai perfecta dreptate.
    Mai stiu cativa care gandesc ca tine. Dar ghinion. Cine dracu ne asculta pe noi? Pulifiricii votanti!

    Dracu!

  2. @Moshe: In ordinea prezentata de tine – ai dreptate, e pierdere de vreme sa visezi la suspendarea mitocanului. Numai ca Varujan a zis putintel altfel: dupa motiunea de cenzura (daca trece, desigur – ceea ce este cam nesigur, daca nu total lipsit de speranta) urmeaza instalarea unui guvern care sa asigure organizarea de alegeri anticipate. Alegeri la care trompetele portocalii se vor mai fi flescait putin – avind in vedere „succesurile” inregistrate in 17 luni de „buna guvernare” a numitilor ornitorinci.

      • Pai daca ornitorincii nu vor fi invatat nici acum lectia – mai stam o tura ! Dar important este ca se va termina idiotenia actuala cu „independentii” lu’ peste prajit, care au alterat rezultatul alegerilor din 2008. Daca se va ajunge iarasi la o egalitate intre FSN-Ba’secu si FSN-Iliescu – asta ne este soarta ! Eu cred, totusi, ca nu va mai fi cazul. Mai ales daca vamagiul Balanga nu va mai fi la butoane …

      • Tot noi ‘om pune stampula, rabbi. Da’ poate de data asta sa nu mai apuce sa fure ei cit putem vota noi.
        Io stiu ca ai treaba cu secta aia „vot canci” da’ nici aia nu-i solutie!
        Banzai!

  3. Situatia pare a fi fara iesire. Antonescu vorbeste, vorbeste si iar vorbeste. Ponta? In expectativa. Nimeni nu are vreo solutie; nimeni nu s-ar baga intr-un cacat mai mare decat casa. In timpul asta Marlanu´si zdrentele ascund urmele…
    Tara se uita aiurita la printi falsi, bastarzi, manelisti; isi pierde timpul pe la gratare -unii, altii se leaga cu lanturi la Parlament. Ferarri si Porsche s-au vandut de urgenta, sindicalisti, demonstranti, guvernanti, gura-casca, ministri, jandari, besini, public…

  4. Neîndoielnic, dintre ofertele actuale Antonescu pare cea mai tentantă. Mă aşteptam, totuşi, ca liberalii să fie prezenţi, zilele astea, într-o dezbatere despre soluţii şi nu într-o trăncăneală despre putere şi cine ar trebui să pună gheara pe putere. Tipul ăsta de atitudine îi face enorm de mult bine lui Băsescu. Iar dacă tot pomenesc de Vosganian ( un tip absolut agreabil altfel) n-am cum să îmi reprim o imagine care mi se tot înghesuie pe neuron: o pălărie cât toate zilele, rânjind. pe fond portocaliu, în spatele lui Băsescu.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....