AcasăRabbi ziceCanci, da' vot!

Canci, da’ vot!

Uite, bre, o chestie care umezeşte neuronul de mordechai. Acu’ nu mai e o noutate că sunt un fel de episcop în secta „vot canci”. Şi pe subiectul ăsta am prăpădit atâta text că mi s-a acrit şi mie. Şi mereu mi s-a făcut reproşul că n-am destulă conştiinţă civică pe talpa de la pantof. Adică că cum să nu merg eu să umezesc hărtia statului cu tuşul patriei? Pe principiul „eşti cetăţean, eşti un vot, eşti o ştampilă”. Mă cam plictisisem şi eu să tot poftesc lumea la puparea-mi în cur, ori de câte ori mi se cerea, imperativ şi răstit, să fiu un bun cetăţean, să fiu o ştampilă jucăuşă. Ce s-o mai lungim, o tai scurt ca Ciomu’. Nu ca Boc, că acolo nu-mi ies procentele.

Acum am găsit soluţia. Soluţie serioasă, bre. Cosmică ! Pe care o susţin cu toată convingerea! Şi vă poftesc să faceţi la fel ! Da’ foarte pe bune! În felul ăsta veţi putea alege şi  nu doar vota. Şi poate schimbăm leapşa lu’ Nenea într-o iniţiativă legislativă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Pana aici, ok. Dar dupa?

    Astea sunt solutii extreme (dupa mintea mea). Dar pana la solutiile extreme a incercat poporul ca macar sa nu mai testeze teslele in capul propriilor mostenitori?

    Ma refer la cazuri precum EBA, Udrea, Becali, Honorius (stiu ca n-a iesit, dar a strans cateva mii de entuziasmati totusi) etc. Lista e lunga si are aderenti la toate partidele.

    Ar fi un prim pas. Mai simplu.

    Noi nu stim nici macar sa mergem democratic pe strada dar vrem sa sarim cu parasuta.

    Nu mai vorbesc de lucruri precum: cititul CV-ului politic si profesional al candidatului, uitatul la credibilitatea formatiunii din care face parte etc.

    Inca ceva, ce nu trebuie uitat de nimeni: toti aia „de sus” sunt cetateni romani. Alesi de romani, dintre romani. Vorba aia: prost nu e cine cere ci ala care da.

    Acum eu nu am dat cu parul ci cu opinia…

  2. Am citit acum 4-5 ani intr-un numar al revistei “Lumea Magazin”, daca o fi adevarat, ca in Rusia, pe buletinul de vot, exista optiunea “Vot împotriva tuturor”. Impotriva tuturor candidatilor. Chiar se spunea cã tipul acesta de vot/buletin de vot a fost declarat constitutional de Curtea Constitutionala a Rusiei. Tare as fi curios sa aflu amanunte…

  3. Or mai avut unii o idee cu votul alb. Tu mereai ca tot omu sa-i sudui, adica sa semnezi pe lista da’ sa nu pui stampula si ieseai racorit. Numa’ ca dupa ce ieseai, ca prin farmec, buletinul se stampila singur in casuta care trebuia. Daca ar tipari astia un buletin ca al din poza m-as inscrie in secta Vot Canci.
    Banzai!

  4. E valabila ideea, mai ales pentru mine, care nu am de gand sa votez cu ai mei daca nu vad un nume pe care sa-l stiu eu valabil.
    Canci vot in caz contrar. Mai bine ma plimb in natura sau dorm.
    Pe ideea ca se reface votul in circumscriptie cu alti candidati, ma duc. Si votez „nici unul”.

  5. Ma refeream la trecerea in practica a unei astfel de initiative.

    Sa zicem ca iese legea, se ajunge la alegeri si oamenii spun (multi) „niciunul”.

    Ce se intampla dupa alegeri?

    Toate democratiile din lume au Parlament, Guvern, Presedinte (mai putin Norvegia)… Poate ajungem noi, cu Romanica noastra, sa fim condusi de „nimeni”. Cine ne mai pune noua borduri in tara daca „nimeni” semneaza contractele?

    Spor!

      • Ai dreptate, asa cum zicea si Nenea: „Pentru ăia care se prind mai dificil”.

        M-am prins mai greu. Am vazut postul lui de cand a aparut, dar se vede treaba ca am trecut prea in graba peste el.

        Pe de alta parte, problema ramane. In cate situatii s-ar putea intampla varianta 6? Sa fim realisti.

        In acelasi timp ramane intrebarea retorica tot de la Nenea: „SĂ VEDEM DACĂ CHIAR EXISTĂ SOCIETATE CIVILĂ…”. Desi, parca stiu deja raspunsul.

        Nu sunt nihilist si nici nu am obsesia contradictiei. Dar au trecut ceva alegeri peste mine (si campanii electorale) si tare mult as vrea ceva care sa miste SIGUR lucrurile cu 5 cm decat ceva IPOTETIC pentru un salt de 50 m.

        Dar preiau imaginea si sa vad ce reactii au oamenii si la mine… Sa dea Creatorul sa mearga!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...