Acasăman !Confesiunile unui bugetar

Confesiunile unui bugetar

Că nu-s prost ca alde Marinciu. Astă iarnă m-am debranşat de la încălzire. Şi am pus bani deoparte. Marinciu, fudul! Că adică de ce să rabde el de frig? Că l-a născut mă-sa tot pe căldură! A dat pe ianuarie şi februarie toată leafa. Şi pe urmă n-a mai plătit, că a născut nevastă-sa şi au avut cheltuieli. Şi acu are datorii de 15 milioane la întreţinere. Cică „era nevastă-mea gravidă, mă! Nu puteam să mă debranşez!” Ce figuri are ăsta în cap! Păi eschimoaşele cum pot? Trăiesc amândoi dintr-o leafă, da’ sunt plini de fiţe. A făcut botez doar cu câteva neamuri. Fără dar! Numai fiţe pe el! Bine, el e de engleză. Mai dă meditaţii, se mai descurcă. Eu cu filosofia… ciuciu! Avea dreptate Băsescu, mai bine mă făceam ospătar.

Ieri seară mă întreabă nevastă-mea: „Ei, v-a tăiat-o?” . Instinctiv mi-am dus mâna la…  Că eu cum aud de tăiat numa’ la Ciomu’ mă gândesc. „Nu încă” zic. Da’ ea de colo: „Da’ v-o taie sigur?”. Asta ce-o avea în cap? I-o fi teamă că doar ne amăgesc ăia? Că ne promit că ne-o taie şi rămânem cu ea întreagă ? „Da, dom’le!”. Se uită chiorâş la mine. Izbucneşte: „Dacă eşti fudul!” . Asta e culmea! Eu fudul? „Eu?” zic, cu ochii mari. „Tu!” zbiară la mine. „Când ţi-am zis să mergem în Spania la căpşuni, erai fudul, că tu ai cărţi, că ai o facultate. Au şi alţii facultăţi şi au cules căpşuni! Şi acum şi-au pus termopane. Şi-au luat maşini!”

Mă enervează. „Cine şi-a luat maşină?”. „Cum cine?” îmi răspune ” Ţulea, de fizică! Fostul tău coleg!”. Mă loveşte râsul. „Da, ce să zic. Şi-a luat un jaf de Volswagen, din 87, înmatriculat în Bulgaria!”. Dar ea să nu tacă: „Da’ şi-a luat?”. Adevărul e că şi-a luat.

Astă iarnă pusesem ceva bani deoparte, că m-am debranşat. Dar s-au dus cu înmormântarea. Că a murit soacră-mea, Dumnezeu s-o odihnească! Şi acum zic ăştia că să facem grevă. Să mergem toţi îmbrăcaţi în alb şi albastru şi să dansăm ca pinguinu’. Eu le-am zis că să ne îmbrăcăm în negru, în semn de doliu. Dar ei nu, că în alb şi albastru. Haine negre aveam, de la doliu, da’ albastre de unde naiba?

Azi dimineaţă mă sună fiţosu’ de Marinciu:

– Ce faci, filosofule?

– Foamea!

– Nu eşti singurul! Dar măcar tu l-ai votat, aşa că …

Măgarul! Vrea să spună că o merit, dar n-are curaj. Îl reped.

– Mai lasă-mă, domnule!

– Ce faci?

– Nu ţi-am zis?

– Păi nu vii la grevă?

– Dacă e grevă… ideea e să nu lucrăm, nu neapărat să…

– Dar trebuie să fim prezenţi!

– N-am cum!

– Ai păţit ceva?

– Nu!

– Nu faci grevă?

– Nu!

– Mă, tu tot mai crezi că ăsta…

– Nu, dom’le! Dă-l dracu’ ! Nu!

– Atunci… nu faci grevă?

– Nu fac!

– De ce?

– Că n-am cu ce!

De unde mama dracu’ haine albastre? Că o cămaşă albă mai găsesc.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Aha. Suntem prea rupti-n cur si pentru greva? Taica, in curand nici macar o cutie de carton n-o sa ne mai permitem daca murim. Ne lasa astia sa putrezim la fata locului. Vremuri ciudate!

    • Al draq html! Originalu’ era:
      „…Că o cămaşă albă mai găsesc.” &lt = &gt (echivalent) „http://moshemordechai.wordpress.com.zip”
      Respect!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...