Acum două zile comentam o ştire. Cea despre declaraţiile tâmpite ale ministrului muncii, Şeitan. Cu citat cap-coadă din zisele sclipitorului. S-au găsit ( se putea? ) câţiva isteţi să-mi spună că-s tendenţios, rău intenţionat, nedrept etc. De parcă eu sunt de vină că Şeitan nu gândeşte înainte de a deschide gura şi trebuie să vină apoi cu explicaţii şi explicaţii la explicaţii. La vremea când Şeitan era investit ca ministru al muncii afirmam că, în actualul cabinet, este unul dintre puţinii care ştie ceva meserie. Şi ştie, dar asta nu îl face automat competent. Pentru asta mai e nevoie şi de ceva curaj. Şi de capacitatea de a gândi bine înainte de a da porumbei pe gură.
Ieri comentam între prieteni zicerea lui Vlădescu, celebră deja. Cea referitoare la minţit. Evident, iar s-a găsit un isteţ să îmi/ne atragă atenţia că suntem tendenţioşi. Că nu îi dăm vlădescului 1/2 absoluţiune, că aşa e cu păcatul mărturisit. Când în Ungaria prim ministrul a admis că a minţit în campania electorală, Budapesta a fost cuprinsă de flăcări. Iar prim ministrul a trebuit să plece. Preşedintele Germaniei a demisionat pentru că a scăpat câteva vorbe care nu trebuiau spuse. Deşi cele spuse de el erau corecte şi formulate în termeni civilizaţi. La noi, dacă îi iei de guler pe marţafoii, pe derbedeii care dau de-a dura cu vorbele, eşti tendenţios şi musai plătit de moguli.
Când o lume întreagă vedea imaginile în care Băsescu îl cârpea pe mucosul ăla, o colecţie întreagă de făpturi urla din rărunchi: ticăloşie! trucaj! Dovadă că pedelismul este în posesia reţetei şamponului care spală creiere. Când alegerile prezidenţiale erau furate ca în Futuvănguristan, şamponaţii aveau treabă cu IQ-ul lui Geoană. Când Băsescu, la plenara PCR PDL, dădea indicaţii preţioase despre arta şi ştiinţa ciordelii, şamponaţii ne replicau, papagalisind după Bălălău: declaraţiile nu erau adresate publicului! Ca şi cum asta ar schimba ceva!
Suntem noi tendenţioşi. Nu vrem noi să fim obiectivi şi imparţiali. Asta e! Nu vrem noi să le dăm ăstora şansa de a se explica, răs-explica şi băsexplica. Noi suntem de vină că promit majorări de lefuri cu 50 % şi le transformă în reduceri de 25%. Noi suntem de vină că promit creştere economică de 4% şi ne alegem cu -7%. Noi suntem de vină că fură cu neruşinare. Că nu suntem obiectivi. Că nu înţelegem contextul, că nu vedem situaţia internaţională şi criza de lobodă din Senegal. Că nu pricepem beneficiile scenelor scumpe şi ale draperiilor fiţoase. Că nu ne excităm la scuturarea bucilor Elenei Udrea. Că nu pricepem ce voia să zică Şeitan când a zis altceva. Că nu înţelegem ce cinstit e Vlădescu când recunoaşţe că minte. Că nu avem imparţialitatea lui Radu Moraru. Că nu înţelegem cum renunţă ei la afacerile cu statul şi le trec pe numele nevestelor.
Un politician îşi câştigă dreptul la o evaluare obiectivă şi imparţială, nu i se cuvine! Şi-l câştigă prin bun-simţ, onestitate şi seriozitate. Ăştia nu pot emite, deci, astfel de pretenţii. Un politician îşi câştigă dreptul la o adresare civilizată când are o expresie civilizată în viaţa publică. Atunci când are în mod constant comportamentul de derbedeu al lui Băsescu sau Boureanu, îşi bine-merită flegma în ochi şi şutul în cur. Un gazetar, un strungar sau un pieton poate fi impertinent. Pentru că el plăteşte taxele din care se umflă politicianul. Şi mai ales pentru că un politician se poate explica, se poate apăra într-un singur fel: prin faptele, prin realizările sale. Atât. Când acestea lipsesc, fireşte, îi rămân la dispoziţie apucăturile mitocăneşti. Ce altceva?
Marele păcat al anilor din urmă este nu lipsa de toleranţă, ci excesiva îngăduinţă faţă de adunătura de derbedei care îşi închipuie că poate face orice în ţara asta, fără a da socoteală. Şi redescoperirea virtuţilor limbilor în cur. Din prostie sau din interes. Iar semnul de curaj este acela de a da de pământ cu lichelele care au pus stăpânire pe putere şi nu puparea lor în cur. Aşa că îi invit, pe toţi cei care mă socotesc tendenţios, să mă pupe în cur.
„Dovadă că pedelismul este în posesia reţetei şamponului care spală creiere.” – pedelicii nu au nici un sampon, pentru ca nu le trebuie; nu au ce creiere sa spele. Cred ca nu prea avem noi, ca natie, coloana vertebrala si C&*#E sa iesim in strada si sa-i luam de gat pe politicienii astia. Si asta explica si „istoria zbuciumata a poporului roman”, subjugat ba de unul ba de altul de-a lungul istoriei. Cred ca ne place …
Ok, n-au creiere. Şi ce spune asta despre noi ca naţie, dacă ăştia au ajuns să pună gheara pe toate pârghiile puterii?
Păi la noi ca naţie mă refeream când vorbeam de lipsa de creiere şi de vână … Suntem nişte mămăligi, cum spunea bulgarul ăla – mămăligiki. Şi merităm muia pe care o luăm de la Băse dacă nu ne duce mintea că noi îi votăm pe ei, nu ne fac ei un favor nouă venind la putere …
Io zic ca a omite tot ce s-a intamplat in politica romaneasca timp de 20 de ani e marea problema.
Cretinii astia de acum s-au nimerit (ba chiar s-au opintit) sa ajunga la guvernare in cel mai prost moment istoric (asta dupa ce ajunsesera prima data la guvernare in cel mai fast moment istoric, ratandu-l cu brio).
Astfel, ei nu isi pot ascunde incompetenta, nu isi pot masca furturile si nici nu isi pot trimite adversarii la plimbare cu pomeni electorale. Ca nu mai au de unde.
Din pacate, alternativele sunt cel putin la fel de rele, iar ranjetele de hiene pe care le zaresc la asa-zisa opozitie ma umplu de asa un dor de duca de nu se poate.
Pacat de tara asta, care si-a votat in permanenta violatorii la putere. Spuneai de occidentalii care si-au dat demisia… Pai s-avem pardon, in Ungaria nu s-a intamplat nimic bine economic nici de la demisia aia incoace, iar Germania e in cu totul alta liga fata de Balcani. In afara de satisfactia presei sau a populatiei ca si-a dat demisia cutare sau cutare, la noi ramane intotdeauna cum am stabilit: ei castiga, noi pierdem.
Poate ca daca ne-am concentra mai mult pe insistenta in a promova anumite proiecte de lege, pe insistenta in a desfiinta alte legi strambe, deci daca ne-am focusa energiile nu in circul asta televizat ci in a promova alternative reale, atunci ar fi mai bine. Si nu ma refer la noi, ma refer la politrucii care ne ocupa televizoarele – de orice culoare.
Nu de alta, dar prin sentimentul asta Anti am trecut de patru ori pana acum: Anti Ceasca, Anti Iliescu, Anti Constantinescu si Anti Nastase.
Ei, iaca, acum e si Anti Basescu.
Si la ce ne-a folosit? Oare nu ne dam seama nici acum ca nu datul jos e rezolvarea, ci preocuparea cu ce/cine punem sus? Suntem atat de chititi pe dat jos incat habar n-avem ce vrem de fapt sa punem sus.
Si asa o s-o tot ducem in continuare, urmand poate un Anti Negoita, un Anti Ponta, un Anti Antonescu si un Anti oricine va veni, va promite, va dezamagi, va fura si va dispera poporul roman.
1)Demisiile ălora din Ungaria, recte Germania, or fi adus, n-or fi adus beneficii economice. Dar au arătat că pe acolo se mai respiră ozon de normalitate.
2)Teoria astalaltă am tot auzit-o. Ne prăbuşim mereu în teoria fatalităţii.
Acum ia fă bine şi uneşte punctul 1 cu punctul 2 şi vezi ce descoperi. Poate că atunci când societatea va sancţiona imediat ( subliniez: imediat!) şi fără inutile indulgenţe orice ieşire pe pajişte a politicianului, abia atunci şi ei vor înţelege că prostiile lor antrenează răspunderea imediată.
În primul rând, eşti egoist! Să ne pupe în cur pe toţi, nu doar pe tine! În al doilea rând demisia este o formă de asumare a responsabilităţii şi, de ce nu, de demnitate. Neamţu’ a plecat imediat nu pentru că ar fi sărit peste cal, pentru că spusele lui erau corecte, ca formă şi fond, doar că inoportune. A plecat să nu facă rău ţării sale. La fel şi unguru’. N-au câştigat economic? Mă îndoiesc. Şi o bună imagine aduce bani, dacă ştii să-i vezi.
La români funcţionează principiul „după noi, Potopul!” Potop de idioţi vrem, potop de idioţi avem! Şi ştii ce: m-am plictisit până şi să-i înjur. Ăştia au şoriciul gros şi-i doare undeva de înjurăturile noastre. Zău dacă nu pierdem vremea.
păi să nu mai pierdem vremea. cartuşe aveţi?
Nu e zi fara o declaratie memorabila de la Guvern. Doamna Udrea ii invata pe romani ce inseamna solidaritatea:
„…solidaritatea este să munceşti mai mult pentru mai puţin…”
Daca nu as fi stiut de la ce think-tank vine aceasta analiza, mi-ar fi cazut falca. Doamna Udrea, un quiz pentru domnia voastra: dar daca muncesti si mai mult pe nimic, conceptul asta cum se numeste?
http://www.mediafax.ro/economic/udrea-guvernul-nu-va-mai-acorda-stimulente-solidaritatea-este-sa-muncesti-mai-mult-pentru-mai-putin-6248931/
Grea mostenire…
[…] eu sunt de vină că Şeitan nu gândeşte înainte de a deschide gura şi trebuie să vină […] Ultimele articole despre A Posted in Stiri Tags: sunt, tendenţios « Salariile în companiile de stat […]
Dacă ăia de care vorbeai n-au loc să te pupe-n cur toți deodată, trimite-i și la mine, că am curul mai mare 😀
In primul rind, buna ziua si bine v-am gasit 🙂 E prima data cind comentez un articol de-al dvs. Va citesc deja de ceva timp si imi place cum scrieti. N-as considera in nici un caz stilul tendentios.Dar articolul de azi face referire la deja celebrul duel Boureanu(parca asa ii zice) – Firea si cred ca tineti vadit partea ziaristei (spirit de solidaritate sau cum s-o fi chemind). Eu nu am vazut emisiunea in direct, doar am citit pe undeva un transcript, da’ daca e adevarat, parerea mea e ca respectiva doamna nu are ce cauta ‘pe sticla’. Mie ca si consumator de presa/tv mi se pare de joasa speta sa aud un asemenea dialog pornit de jurnalista si in secunda 1.5 schimb canalul. Un politician abject va fi sanctionat de sefi / electorat, da’ ce facem cind ne intra in casa mizerii aruncate de jurnalisti ? Simplu, n-o mai consumam.
o zi buna,
MVC.
a) Nu îi ţin partea Gabrielei Firea. A greşit. A greşit când l-a acceptat pe derbedeu în emisiune, deşi îi ştia apucăturile. A greşit când s-a lăsat provocată şi apoi antrenată într-un dialog care, aici ai dreptate, nu avea ce căuta pe sticlă. A greşit când nu a întrerupt emisiunea şi apoi să-i pună pe cei de la firma de securitate să-l arunce pe maimuţoi în stradă.
Aşa că nu îi ţin partea Gabrielei. Doar îmi exprim explicit şi fără echivoc scârba pentru tipul de personaj reprezentat de rahatul de Boureanu.
b) Eu am văzut înregistrarea emisiunii, cap-coadă. Şi repet: derbedeul nu trebuia primit în emisiune. Nu e nici la prima, nici la a doua manifestare.
c) Când socoteşti potrivit schimbă canalul. Sau… ca azi, comentează aici. Dar nu te păcăli cu ideea că „electoratul va sancţiona politicienii abjecţi”. Electoratul, în marea-i majoritate, adoră abjecţia.
Şi ca să nu existe alte interpretări: dacă eram în emisiune cu măgarul ăla, eu îl plezneam. Scurt. Spre deosebire de ceilalţi invitaţi ai Gabrielei.
1.Nu-l invitam in emisiune.
2. Cat au lipsit jegosii se pe televizie, parca si aerul era mai respirabil.
3.Nu ii pot suferi pe pedelaci. Oricine ii umileste, le-o da la bot, se poarta ca la usa cortului cu ei, ii fute, s.c.l. imi este automat simpatic.
Io nu-s obiectiv; de cine-mi place, imi place. Astia trepanati au un program bine stabilit la emisiunile unde sunt (inca) invitati; si anume
diversiuni, atacuri, vorbitul peste invitati, aroganta, mistoul, enervatul tuturor. Si-atunci
de ce ar fi Firea mai alfel decat mine; cui nu-i place, mars labe 1 sau otv…
În cazul de față, politicianul abject are un șef la fel de abject, care-l va lăuda, nu-l va sancționa…
Și politicianul abject a ajuns după aia, așa, ca premiu, labeunu, la un jurnalist la fel de abject, ca să-și justifice mitocăniile din seara anterioară…
„Aşa că îi invit, pe toţi cei care mă socotesc tendenţios, să mă pupe în cur.”
O invitatie mai mult decit decenta – dar nu le da voie fara prezervativ !
Ca doar stii pe unde au exersat pupaciunile …
Pai stai. Ca la final o dai si tu in ce combati.
Invita-i mai bine sa-ti traga un sut in cur, sa dea cu tine de pamant, aia-i in spiritul articolului. Pai nu ?!
Oh, nu te înfiori de plăcere constatând cât de subtil eşti?
Hehehe, mei, daca nu noi atunci cine ?
Auzi rabbi, ai cetit seria Fundatia a lu’ Asimov? Era acolo un personaj care putea influenta mentalul alora cu care intra in contact. Catirul.
Io cind ma gindesc la cei 5 milioane si ceva care au putut sa-l voteze pe basel, imi fuge gindu’ instantaneu la Catir. Bai de multime, festivale, parangelii, alea, alea … .Toate la care a fost prezent.
Ca sa dai gauri in 5 milioane si ceva de capete ii cam greu.
Banzai!