Capisci?

Am spus şi cu alte ocazii că una din marile noastre probleme este excesiva politizare a vieţii noastre de zi cu zi. În societatea românească aproape totul a devenit atârnător de politică. De la justiţie la angajarea şoferilor şi de la numirea directorilor de şcoală până la desemnarea câştigătoarelor concursurilor de frumuseţe, totul trece prin măseaua stricată a politichiei. Şi dacă politica românească este aşa cum e,  atunci nu mai avem de ce ne mira când totul începe să meargă anapoda şi să pută într-un fel tare curios.

Curtea Constituţională ar fi trebuit să fie o instituţie deasupra oricărui joc politic, mai presus de orice sforărie şi influenţă politică. Nu a fost nicio clipă astfel. Pentru că nu s-a dorit asta. Mai ales în anii din urmă, deciziile Curţii au fost, nu de puţine ori bizare, dar plăcute puternicilor politichiei. În locul unui intransigent control al constituţionalităţii, magistraţii Curţii au avut mai degrabă comportamentul unor avocaţi chiţibuşari, nascocind tertipuri, răstălmăcind sensul şi întinzând ca de caşcavalul topit de textul şi aşa imperfect al Constituţiei. Totul din dorinţa de a face pe plac tătucului.

Aşa cum era de aşteptat, numirea celor trei judecători, pe locurile devenite vacante a devenit prilej de încă o păruială ca la piaţă, pentru politicienii noştri. Avem, de o parte, mişculaţiile Robertei Anastase care azi conduce Camera Deputaţilor (o, tempora!). Şi cum pe ea tătucul a pus-o acolo, ea pe tătuc îl serveşte. De partea cealaltă îi avem pe pricopsiţii de la PSD şi PNL. Care şi-i doresc la Curtea Constituţională pe Valer Dorneanu şi Teodor Meleşcanu!

Oricât de mult l-aş detesta pe Băsescu si tot ce reprezintă el, nu am cum fi de acord cu propunerile PSD şi PNL. Dimpotrivă! De şase ani zbierăm ca nişte căpiaţi, revoltaţi de servilismul şi aservirea politică a Curţii Constituţionale. Şi fruntaşi la zbierat au fost PSD şi PNL. Şi ce fac astăzi? Vor să trimită la Curtea Constituţională doi politicieni re-eşapaţi! Asta chiar mi se pare scandalos. Şi cu un astfel de gest nu demonstrează că ar fi capabili să ofere o alternativă mai sănătoasă la ce înseamnă Băsescu.

Meleşcanu a fost un ministru de externe onorabil. Fost membru PDSR, fost preşedinte APR, actual lider PNL. După un traseu sinuos prin politică, de la stânga la dreapta, acum ar trebui să devină judecător al CC! Valer Dorneanu a fost preşedinte al Camerei Deputaţilor. A condus deci una din camerele forului legiuitor. A făcut politică. Iar acum ar trebui să treacă dinspre puterea legiutoare, fără carantină, direct în fruntea puterii judecătoreşti. Montesquieu, să trăieşti, bre!

Repet: oricât de mult l-aş detesta pe Băsescu, nu am să aplaud la contestatarii săi exact ceea ce m-a scandalizat la el. Măi pesedeule, bre penelică! Poate nu ne-aţi înţeles bine: bre, nu vrem să scăpăm de porcăriile lu’ Băsescu pentru a ne pricopsi cu ale voastre. De fapt noi vrem ceva mult mai simplu: se cheamă normalitate! Capisci?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

31 Comments

  1. vezi ca esti tenditios !? 🙂

    uite, la noi s’a rezolvat la tribunal:

    „Deux morts dans une fusillade à la Justice de Paix à Bruxelles

    Plusieurs coups de feu ont retenti jeudi en fin de matinée dans les bâtiments de la Justice de Paix, rue Ernest Allard, à Bruxelles. Un juge de paix et un greffier ont été tués, a précisé un magistrat de la cour d’appel.”

  2. Treaba e ca alternativa la aia doi sunt niste pedelisti, nu cine stie ce tehnocrati. Asa ca „oricat de mult l-as detesta pe Basescu…”, ii prefer pe Melescanu si, mai putin, pe Dorneanu. Cand o fi Romania Anglia mai vorbim.

  3. Lumea este „normală” si „dezechilibrată”(din punct de vedere mental). O lume de nebuni şi farisei . Normalitatea este „efectul de cameleon” si produsul „judecăţii exterioare”.Iar acceptarea este un prim pas către schimbare…Dar cât este de greu să accepţi prin tăcere….

  4. În mod firesc, SINGURUL criteriu pentru desemnarea unui judecător la Curtea Constitutionala ar trebui sa fie competenta profesionala, si nu argumentele politice…
    Din acest punct de vedere, pot sa spun că îl cunosc pe profesorul Minea (contracandidatul lui Dorneanu), mi-a fost profesor, este un profesor bun, și bine pregătit pe disciplinele pe care ni le-a predat. Mă dezamăgește oarecum alăturarea sa de gașca pedelistă, dar fiecare are dreptul la libertatea de opinie și de conștiință. Păcat însă că este prins acum în această dispută politică.
    Ce mă deranjează foarte tare este că, în lupta pentru această poziție sunt folosite și argumente care violează (iar!) Constituția. „doamna” Roberta Anastase nu știe să respecte votul majorității, luând astfel apucături urâte de la dictachior…

  5. PS
    Țin minte că Meleșcanu (concitadin de-al meu după naștere) era poreclit Elefantul….
    Oare de ce P((SD+C) + NL) l-au propus pe unul cu urechile mari? Ca să audă mai bine ce-i vor șopti Victor și Crin?

  6. Despre juninca juna Roberta nu pot decât să mă întreb, tendențios, cum p*** a strâns chiorul ]n jurul lui atâtea fufe, pitzipoance și curveturi muieri care-l apără și-l ascultă cu devotament și cu o obediență rar întâlnită la femei? vezi Udrea, Ridzi, Boagiu, Anastase etc., etc., etc. …

  7. Moshe, tu zici ca Mele si Dorneanu au carnet de membru. Corect. Da in 2008 PeDe-l de Augustin Zegrean nu avea. L-au luat direct din banca de deputat. Pai hai sa fim corecti pana la capat.

    • Şi în alte locuri. În SUA judecătorii sunt numiţi de către preşedinte şi validaţi de către Congres. Dar cei numiţi sunt magistraţi cu experienţă şi reputaţie impecabilă. La noi sunt politruci. Asta e problema.

      • Si „ezista” in Romania o singura persoana, una singura, care sa aiba o reputatie impecabila? Daca este propusa, aleasa, numita, se gaseste mintenas ceva ce o face sa nu corespunda, sa aiba vreo pata, sa fie cumva bagat in ceva. Daca nu este atacata pe bune, cel putin din invidie, din ciuda, din considerente de partid, s.c.l.

  8. E greşită modalitatea de desemnare a judecătorilor CCR. Mai exact, e neconstituţională. Violează tocmai principiul separaţiei puterilor în stat, principiu care este piatra de temelie a unui stat democratic modern.
    Prin modalitatea de numire de către legislativ şi de către preşedinte, componenţa CCR este controlată decisiv de către aceste puteri – pînă la anularea independenţei ce trebuie să le caracterizeze activitatea.

  9. Da. Numai că sistemul judecătoresc funcţionează altfel acolo. Şi nu există nici principiul separaţiei puterilor în stat – în forma adoptată de Constituţia noastră.
    Puterea judecătorească – pentru a fi credibilă ca a 3 a putere în stat – ar trebui să-şi numească, singură, judecătorii de la CCR. Fie din rîndul magistraţilor cu experienţă şi stadii la instanţele înalte (Înalta Curte, Parchetul General, Curţile de Apel) fie de la catedrele universitare din materia dreptului constituţional.

    • Bre, Constituţia Americană ( ne sunt sau nu simpatici americanii de azi!) a fost cea dintâi care a consacrat în legea fundamentală principiul enunţat de Montesquieu.
      Mai mult, ei au definit un sistem, „check and balances” prin care este asigurat echilibrul între cele trei puteri, printr-un sistem de control şi validare reciprocă.

    • Bre, nu prea mă las scos la tablă. Da’ vezi că America aia e măricică şi în federaţia respectivă statele care o alcătuiesc au propriile legi care le ocârmuiesc. Aşa că de la un judecător de ţinut, din Louisiana, până la CC e drum lung şi complicat.
      Iar despre ideea aia grozavă pe care îţi închipui că ai descoperit-o, aia cu alegerea judecătorilor prin scrutin, am mai scris.
      Şi n-am nicio poftă să văd şi magistraţii aleşi de ornitorincii care au ales numai minunăţii, pe bază de mici, bere şi găleţi, în ultimii 20 de ani.

  10. Q.E.D. 😉
    Altfel spus, nu poţi să „imporţi” o soluţie pentru vîrful unei ierarhii dintr-un sistem care e croit altfel de la bază.
    Sistemul nostru judiciar e croit altfel şi, de aceea, şi pentru CCR trebuie să aibe soluţii adecvate modului în care este construit.
    Numirea judecătorilor CCR – care este destinat să fie un arbitru atît în activitatea legislativă cît şi în privinţa echilibrului dintre puteri (în special între puterea executivă şi cea legislativă) – de către celelalte puteri – o lipseşte de obiectivitatea indispensabilă la o asemenea „fişă a postului”.

Dă-i un răspuns lui ciupico Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...