AcasăPtiuPromovăm şi noi ceva?

Promovăm şi noi ceva?

Ăia de la AC/DC au trebuit să dea o mică şpagă ca să poată ieşi din România. Din „Land of choice” nu se pleacă aşa, cu una cu două. Deştepţii din presă s-au grăbit să alăture ştirii ăsteia titlul unui cântec al eisidisiştilor. Highway to Hell. De unde pula mea Highway? Avem noi aşa ceva? Că la hell stăm bine, recunosc.

Dacă voiaţi să povestiţi muzical întâmplarea mai bine luaţi cântecul celor de la Eagles, Hotel California. Altă muzică e drept, dar…

Last thing I remember, I was
Running for the door
I had to find the passage back
To the place I was before
’relax,’ said the night man,
We are programmed to receive.
You can checkout any time you like,
But you can never leave!

Un diplomat român, în Singapore, omoară un om, trecând cu maşina pe culoarea roşie a semaforului. Fuge de la locul accidentului, apoi se refugiază  în ţară făcându-şi scut din imunitatea diplomatică şi platoşă din minciuni.

Ajung două exemple, că altfel articolul ăsta o să aibă dimensiunile enciclopediei Britanica.

Care mai e bugetul pentru promovarea imaginii României în lume? Cum era cu brandul de ţară?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. imaginea Romaniei s-a distrus de mult. la ce specimene avem in tara nu prea ne putem lauda. eventual cu turismul care e foarte prost la noi din cauza preturilor grosolane. chiar…am putea incerca sa dezvoltam turismul la noi in tara (pentru ca avem o tara frumoasa ca asezare, relief, etc) si poate am reusi sa mai iesim din criza, desi ma mir…aaa…si despre AC/DC, in Romania predomina maneaua (care la randul ei promoveaza incultura), de aceea si presa a vrut sa-i futa cat mai mult pe cei de la AC/DC. eu nu am vazut concertul lor la tv…nici nu cred ca a fost difuzat, dar daca era un concert de manelari sigur il vedeam 😐

  2. Sa zica saru’mina aia de la AC/DC ca nu le-au confiscat camioanele! Cum adica,bre!?!?! Sa faca ei contrabanda cu muzica… fara timbru?!?!? Si vamesu’ ? Da politistu’ de frontiera ? Gura lor sa nu maninca?
    Ia uite,bre, ce oameni rai!
    Banzai!

  3. Oarecum off-topic:

    Nu stiu care mai e treaba cu bugetu’ dar… pentru brand … new entry:
    „Bine ca esti tu destept!”

    P.S.
    „Un tip atipeste în tren. La un moment dat, trenul opreste într-o gară si tipul se trezeste. Nemaifiind nimeni în compartiment, tipul sare la geam si întreabă (gently) pe cineva de pe peron:
    – Dom’le, dom’le, nu te supăra, aici e Caracal?
    La care cel de pe peron, uitându-se în ochii celuilalt cu sictir, răspunde:
    – Bine că esti tu destept!”

  4. Huo! Jos pixelul albastru!
    Aia-s de vina!
    „I had to find the passage back”
    Ca daca studiau terenul mai bine, ne evitau dracului.
    S-au schimbat vremurile taica. Inainte dadeam noi spaga sa iesim din tara.
    Acum dau strainii. Sa fuga de la noi! 🙂

  5. Inca o data exagereaza presa. In tara asta, cu oameni de omenie, nu se pot intampla asemenea abateri. Tin de bunul simt si de reputatia tarii.
    Asa cred aia cu scuipatul curgand din gura…
    PS
    Bugetul ala era tot pentru aia; poate AC/DC fac o melodie in care sa ne faca oaresce reclama; io in locul lor as face-o. Fara banii de la buget…
    PPS
    Pe „diplomatul” curului l-am vazut la televizie; pacat ca catusele erau butate. Mi-a crescut sufletu de bucurie; sper ca Singapore sa nu lase situatia neclarificata.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...