Nu sunt un purist. Limba română e o limbă vie, suferă o permanentă primenire, admit asta. Cuvinte intră şi ies din fondul activ. Noi concepte impun folosirea de cuvinte noi, pe care, într-un proces firesc, le asimilăm din alte limbi. Asta nu are, totuşi, nicio legătură cu maimuţăreala practicată de către unii care se cred cosmopoliţi tare. În ţara fiţelor şi cuvintele au devenit o fiţă. Papiţoiul nu mai poate folosi cuvinte româneşti, că nu se asortează cu pielea din tapiţeria maşinii. Piţipoanca trebuie neapărat să-şi asorteze poşeta cu un englezism stâlcit, al cărui sens îi e mai mult sau mai puţin străin. Acum să nu fiu nedrept. Nu întotdeauna e vorba de fiţe. În cele mai multe cazuri e prostie sadea. Pentru că papiţoiul are un vocabular sărac, e tâmpit, ignorant şi semidoct. Şi pentru a reuşi să se facă oarecum înţeles de către cei din jur trebuie să facă eforturi importante pentru a-şi agrega rudimentele de gânduri în fraze mai mult sau mai puţin inteligibile. Cum face asta? Mixând sărăcia de vocabular din limba română cu sărăcia de vocabular dintr-o engleză chinuită rau. Şi astfel reuşeşte performanţa de a fi semidoct şi agramat în două limbi simultan.
Există câteva specii majore de stricători de limbă.
1) Moftangiul de multinaţionale.
Asta e o specie mai puţin numeroasă decât ar părea. Orice buticăreasă care are pe tarabă o pereche de chiloţi cu etichetă în engleza de baltă o să-ţi explice că sunt din „coton sută la sută”. Şi apoi se va scuza că e „defect profesional”. Că adică lucrează atât de mult cu engleza de mall, încât i s-a setat neuronul pe dolareză. Ăştia nu sunt autentici moftangii de multinaţionale, ci doar manelişti cu diplomă de bacalaureat.
Adevăratul moftangiu de multinaţionale nu e neapărat imbecil. De multe ori poţi detecta la el vagi reziduuri de inteligenţă. El se englezeşte pentru că ce e românesc îi pute. În orice conversaţie îţi va aminti, neapărat, ce a văzut el în umblările lui prin lume. La conjugarea lui ” a fi” nu prea ştie când trebuie să folosească un „i” sau doi de „i”, dar dacă îi atragi atenţia o să îţi răspundă afectat „uatevăr”, reamintindu-ţi că, totuşi, el e moftangiu de multinaţională.
Moftangiul sau moftangioaica de multinaţionale e campion la acronime şi exersat în abrevieri. E dependent de tehnologie, pentru că are nevoie să se converseze, să asigure distribuţia grozavelor sale idei, în permanenţă. La volan, în crâşmă, pe stradă. Oriunde s-ar afla el trebuie să intre „pe net”, să-şi verifice mail-ul, să semesească sau să tuitărească. Pentru că e imperativ necesar ca toţi contemporanii săi să ştie că el e la crâşmă. E esenţial ca naţia să afle ce mănâncă el. E fundamental ca toată suflarea să afle că el şi-a pus juma de linguriţă de zahăr la cafea.
2) Piarizda independentă
Asta e o specie încă mai interesantă decât moftangiul de multinaţională. Nevoia ei de exprimare o depăşeşte pe a moftangiilor. Ea poate semesi, tuitări, gânguri la nesfârşit, adunând reminiscenţe de limbă română dimpreună cu deşeuri de engleză stricată în texte lapidare, dar extrem de confesive. La piarizdă diminutivele sunt mereu necesare. „Lunch cu Dodo. Papa bunuţ. Ospătari cool dar muzica sucks” – e tipul de mesaj standard emis de piarizdă. E tută, semidoctă, dar nu întotdeauna agramată. În schimb e extrem de activă. Poate gânguri pe limba ei despre orice. Fiind piarizdă nu se pricepe pe bune la absolut nimic, dar îşi reclamă competenţe în absolut orice. Şi le argumentează cu agenda telefonului. Dacă e vorba de politică îţi arată numerele de telefon ale unor politicieni. La fel dacă e vorba de muzică, film sau orice altceva.
Piarizda e pudică în limba română, dar liberală în alte limbi. Se indignează dacă aude vorbindu-se de pulă, coaie, pizdă sau futut, dar n-are nicio problemă să vocalizeze despre cojones, madăfacă, fachiu sau cocsacăr.
3) Manelistul cu diplomă de bacalaureat
E un sclipitor produs al sistemului de învăţământ recent. E deci agramat, incult şi primitiv. A învăţat trei cuvinte din filmele americane cu bătăi şi e ferm convins că folosirea lor, într-o pronunţie sau ortografie originală, îi schimbă instantaneu condiţia socială. E, evident, manelist. Dar e şi englezit, aşa că „Salam rulz” şi „Adi de Vito e cul”.
E extrem de activ online. Comentează pe bloguri, e prezent pe forumuri şi chatuieşte. Marea realizare a sa e semeseul trimis lu’ „scumpy şi la toţi baeţi bazaţi” pe Taraf TV. E dezinhibat. Are multe de spus şi nu vrea să lipsească omenirea de secreţiile neuronului său. Nu are simţul ridicolului pentru că nu ştie ce înseamnă cuvântul ăsta, „ridicol”. Vocabularul său numără cel mult 40 de cuvinte în limba română şi maximum 10 în engleză. Pentru el exprimarea ar fi imposibilă fără două litere: K şi Y. Îşi alege id-uri cu reznonanţă şi construite obligatoriu din superlative. E cocălar până în măduva oaselor, dar râde de alţi cocălari. De altfel e ferm convins că se spune „cocalar”, pentru că pe tastatura lui nu există diacritice. Cratima o foloseşte aleator, iar punctuaţia e facultativă. Avatarul lui are obligatoriu o fotografie cu el lângă maşina înmatriculată în Bulgaria, musai cu un teanc de bani în mână şi ochelari de soare pe nas.
4) Emancipatul
Asta e o specie mai puţin numeroasă, dar suficient de vizibilă. E, în genere, mobilat la mansardă şi cu ceva ştiinţă de carte. E convins că destinul nu-i încape între frontierele ţării şi că universalitatea se descurcă greu fără serviciile sale. Şi ţine cu orice preţ să îşi afirme statutul de conştiinţă a universului, prin orice mijloace.
E mereu nemulţumit şi indignat. Totul îi pute. E revoltat în permanenţă. E parte a imaginii sale. Nu e imbecil, dar se comportă ca unul. Deşi ştie cum se deschide o carte, nu prea mai are vreme de citit. E ocupat cu etalarea propriei revolte. Musai are sfaturi răstite pentru oricine, păreri ţâfnoase despre orice, competenţe, obţinute cu gugălul, în orice. Colecţionează cuvinte rare şi citate semnificative, pe care le aruncă mai mult sau mai puţin oportun, doar pentru a marca altitudinea de la care înţelege el să fie ridicol.
Hai că ajunge. Să auzim de bine.
Aiii rabbi,de-ai auzi tu o piarizda unguroaica (cetatean roman, bai za uei) vorbind fanceza! Ar trebui sa mai gasesti o rubrica, alta inafara de Oy-Oy !
Am avut parte de asa cineva!
Banzau-hau-hau!
da tare suparat esti azi !
ai uitat de * capre raioase cu coada’n sus*
hai la o plimbare , sa-ti treaca naduful 🙂
http://www.slide.com/r/-ONdSbnJ7T9Fud8y1ODckorvsgIjvtoV
Bre, zilele astea ma gandeam ca suntem o natie fara coaie. Avem in schimb,cohonelele , inghesuite prin mai toate colturile gurii
Noroc ca dick nu a patruns atat de adanc in…vocabular – sa nu pomenesc de bucale ,as deveni licentios-,altfel cum as fi putut eu explica bunicii cand mi-ar fi zis; „Bine maica dar cu bietu’ baiat ce ai de-l bagi in gura lumii?”
Asa ca la injuraturi, ii fut neaos, romaneste.
Ca nu m-am nascut din pula de domn parvenit.
Legat de „dick”, gândeşte-te cum ar fi dacă am avea şi noi, precum englezii, un desert numit „spotted dick”. Oare cum ar comanda toate fufele şi mizdele afectate? -„Da-ţi-mi o pulă pătată, vă rog” ? Cred că m-aş împrăştia de râs…
Ba sa te aduni, omule.
La noi doar injuraturile sunt savuroase.
Fufele si mizdele ar comanda tot in rongleza, ca au limba umblata.
Asa cum aproape nimeni nu mai „serveste” (taxeaza-ma ca n-am folosit „mananca”) budinca ci pudin’.
Se pare că se ebanizeayă şi bietul Arsulici…. Cum dracu’ am putut scrie da-ţi în loc de daţi????
Vaaaaaaaaaaaaaaaaaaai, mi-am pierdut dreptul la wiskas în seara asta… 😀
No, lasă, motane, că şit hepănds tu evribadi!
Banzai!
Toate ca toate, dar când aud despre cum se „aplică” pentru un „job”, „aplicanţi” şi cât de mult se „focusează” unii asupra câte unei probleme…. ca să nu mai vorbim şi de „sustenabil” şi „sustenabilitate” sau despre deja folositul de toată lumea „sivi” (ca şi când curriculum vitae ar fi cuvinte englezeşti…), mă apucă şi nervii şi tristeţea…
Mai nou, am început să „anchiesăm” la diverse, dacă vrem să ştie toată lumea ce intelectuali suntem…
A mai apărut şi hazliul „incentivare”…
Mai sunt şi altele pe care nu mi le amintesc acum.
Un timp m-am distrat cu „anvelopa salarială”, însă văd că boc vrea sau să-mi umble în plic, sau să-mi înţepe cauciucurile, nu ştiu ce să zic…
Nu se „focusează” pe problemă, ci pe un „tasc”. Asta dacă nu cumva sunt la un brifing, unde sunt specialişti în pauărpoint.
Chiar aşa: cum de ne mai mirăm ca romanii au ocupat mai puţin de un sfert din Dacia, pentru aproximativ 150 de ani, dar latinizarea limbii a fost aproape completă !?
Pe vremea aia era mai „trendy” să vorbeşti latină, nu dacă… Şi era mai „cool” să ieşi să te fuţi cu Septimius Primus şi nu cu Gerula….
Ai uitat de „boshorogul de cartier”, proaspatul inadaptat la schimbarile rapide, care-i trimite fiului SMS: „Coae, nu mai inteleg nimic. WTF. Astia au luat-o razna”.
Vai de steaua noastra! 🙂
matusalem Le cam aproximezi , le inventezi si nu ai haz..
Expresiile pe care le dai ca exemple sunt din alta categorie de varsta si WTF ! chiar e o gaselnita la misto care nu are nimic de-a face cu stricatul limbii..
Ai citit ce-a scris Val ?
No shit? Am gresit livingu’? Looooooool!
Imfao mate!
🙂
Rabi, ai dreptate bre. De la Burebista incoace ne pute gura de la branza si viezure. Si in loc sa ne spalam la garla din spatele casei, ne ducem la terme sau tualeta. Baga-mi-as … Ma duc sa borasc!
http://www.normepsi.ro/file/photo/1stingatoare_portabile_1.jpg
Este unii care zice ca-n viata e destul sa fii destept 5 minute (si de regula are dreptate).
Sa fii destept (romane) 1440 minute din zi poa’ sa fie o treaba a dracului de obositoare…
Ceva ce nu inteleg; de ce „weekend” si nu sfarsit de saptamana? Am intrebat mai multi si nema raspuns. Sau ca „… si la televizie zice asa!?…”
Situatia prezentata de Rabbi nu o cunosc, fiind de mult disparut de pe meleaguri si nici invartindu-ma in asa cercuri.
In schimb, cineva, o persoana -cam rrroma- vine la un neam, in vizita. Persoana era cam de 3-4 ani in Germania. Si explica persoana verisoarei cum ca ea, persoana, vorbind doar germana in casa, a cam uitat romana. In casa erau majoritatea sasi la momentul discutiei.La intrebarea acestora vrei sa discutam doar in germana, s-a auzit un anemic NU.
Pentru ca nu prea inteleg; va pot spune ca si astazi persoana NU vorbeste corect germana. Verisoara fiind o persoana mai putin instruita si pregatita a fost „impresionata” totusi de „calitatile” persoanei.
Si verisoara vorbeste germana -dupa 15 ani- greu; foarte greu; dar cel putin isi da seama si nu o ia razna…
Ăsta e sindromul Răducioiu. Dacă ai spălat trei căcăstori în Italia, musai să vorbeşti cu accent ‘talienesc şi să poceşti cuvintele ca să sune mai căpşunez.
Bre, nea Iordachele
Matale ai uitat cum ii exlica Hans lu’ Ion accidentu’ ala de tramvai din fata de la „Floasu’ „?
Daca da (adica daca ai uitat), iti aduc aminte io! Da’ miine ca acuma ma duc o tira sa vad ce fac leii! Si lupii!
Banzai!
Mai gravă mi se pare lipsa curentă a acuzativului. „Oamenii care m-am întâlnit ieri cu ei” – de pildă. Nu e zi fără o virusare de-asta. În 90 era la moda „deci” la început de frază. Acum sunt altele. Mâine vor fi altele, aşişderea.
Pe vremea mea până şi golanii vorbeau bine.
Deci esht tare. Deci you rulz mane. Deci o asemenea transhare analitica de rautate lingvistica ca tine nici ca cumva sa ma-i vazut.
Deci chape… Pardeoun: shapo.
:rofl:
Sa pomenim si despre cosmopolizarea numelor?
– nu radeti de cuvant, e adaptat vremurilor –
Mie imi plac cele cu iz de telenovea. 🙂
Legat de golanii anilor trecuti.
Imi amintesc de golanimea anilor ’80.Frumoasa golaneala.
Iertare Rabbi, am iesit din cadru dar m-a palit nostalgia.
Textul care citit l-a mine mai-înainte plăcut foarte fain la min-e… De acoord oanhundredprozent…
care este adică…
Bre, mi-a fugit commentul 🙂 de sub mana.
Voiam sa zic ca io, cu urechile mele, am auzit cand cineva cerea un ais ti cu gheata. Parol .
Si unde e greseala?
In presupuneri.
– Garcon, un ice tea,plz.
Perfect de acord cu tine în toate privinţele.
Calitatea limbii române a scăzut şi ea reflectă de fapt lumea rapidă şi superficială în care trăim…
Merita să aminteşti şi ciurnalistul & ziarizda – că fără de ei, viteza de împuţire ar fi mult redusă.
faci serial sau asta-i tot|?
Ai răbdare, bre! Că-s sigur ca va urma! P’acilea găseşti subiecte cit sa faci un alt ” Tinăr şi zbuciumat” varianta mioritică!
Banzai! si gata cu caracterele romanesti ca trebe sa cetesc de tri ori ce-am tastat ca sa iasa bine!
Bree, toti umblati pe la schow room-uri sa giniti la niste mergen design-uri, scolite cu Duioasa de Bohotin la casting-ul lui Bote. Doar Sexsi Braileanca si Monica, aia cu multi, mony, mony ce mai rotacizeaza pe gaura cheii si a curului. Vorba carmaciului, care e doldura de cultura de cand a terminat tot Levantul… Adaug si un calut roz, dar cine roade mai bine devine KOOL.
Sa vorbiti linistiti!
:)) mofturi
De acord.
Problema nu-s atât preţiozităţile anglicizante ale preţioaselor ridicole pe stil nou. Problema majoră e că_corporatu’ scrie ai noştrii (şi ştie să-ţi explice că acolo e un articol hotărât; ca-n „ale noastrele„, probabil), „vre-o” (şi iarăşi are savante explicaţiuni etimologice pentru cratima aia), „vă rog să pune-ţi pe FTP” (pentru asta n-are explicaţii, asta aşa se scrie de la mă-sa), „să nu fi de acord” (căci, nu-aşa, am aflat pe softpedia că la forma negativă cade un -i; ca în „tu să mănânci, tu să nu mănânc-„, mă gândesc), „greşală” (că ştie el, corporatu’, că e ca la înşală şi aşază), la fel „deranjază”, plus, desigur, „creem”, „creerii” şi „crează” (s-o crează el…).
Aş putea continua la nesfârşit. Lista „mea” cu termenii de căutare include, numai azi, „ai sa mii dai”, „trimite-ti-i si ei”, „fiti sau fi-ti”. Plus inevitabilele 20 de căutări zilnice despre „trimiteti sau trimite-ti”.
Anglicismele inutile mă deranjează, dar nu cât mă deranjează un „î-mi” dintr-un mail oficial sau „cei 300 de membrii” dintr-un articol de ziar.
Aţi omis o categorie, domnule Mordechai: fetele de la meteo. Nişte fete foarte prost îmbrăcate, foarte oropsite, care nu-şi pot manifesta plenar şarmul şi personalitatea, fiindcă nu trebuie să zică decât ce scrie pe prompter, că averse, cer variabil, cod galben… Nu te poţi afirma cu prompterul, nu e loc de brb, de wtf, nici un amărât de ochei nu poţi să zici şi-atunci nu-ţi rămîne decât o şansă: să ai nişte braţe ca nişte crăci de copac, terminate cu nişte mâini oribile, ca nişte vreascuri mai mici, cu latul palmei gros şi degetele ca limbricii, subţiindu-se oribil spre ultima falangă. Bagi ojă albă la buza unghiilor, le apropii ca şi cum te pregăteşti de rugăciune şi bâţâi din ele expresiv, distins, rafinat şi de condiţie bună, până te observă vreun mahăr că ai vocabular şi te avansează la horoscop sau la sport. Pe urmă, viitorul îţi surâde generos, fără cuvinte.
[…] În formă Când are chef de scris si nu-i prea blazat, prea mizantrop sau prea disperat, Mordechai produce cele mai bune texte din on-line-ul românesc. Cititi frumusetea asta. […]
Rabbi, eu sunt de rangul IV. Veşnic nemulţumit, cu sfaturi pentru ceilalţi, cu ‘ceva împotriva a tot’, începând de la genocidul săvârşit de Israel până la becurile economice. E drept, de când cu pinguinul din victoriei, mi-e cam lehamite de proteste. Să mă pocăiesc?
Mie îmi zgârie auzul frazele folosite de unii prezentatori la conferinţe de tehnologia informaţiei, presărate cu „…nişte tuluri de testing…”, „…un engin de proces…”, „…servicii deploiate…”, „…ajut developerul să insereze stringul…”
Nu asta e asimilare!
Si cind te gindesti ca unii il injurau pe Pruteanu…
Banzai!
@ shogunu
Il injurau doar cei care credeau in stricaciunea vorbelor lor.
Acum, de-ar fi printre noi ar spune: „Multe vorbe ar trebuie s-ati spun…
@mary_lou termenii tehnici au o scuza. Cum ai traduce „inserez stringul” – „inserez/introduc sirul de caractere”? Dureaza mult, si orice „developer” intelege mai clar „string” decat „sir de caractere”. Ne-am intoarce la „gatlegau” sau „deperetefrecatoriu” daca nu ar exista aceste neologisme (deformate uneori, ce-i drept).
Cred ca mai grav decat orice asemenea preluare din engleza sau alte limbi straine e pocirea gramaticii. Eu simt ca innebunesc de fiecare data cand cineva (dă pân București in special) zice „eu fac decât atât”. Sau bineînțeles „pă acolo sau dă dincolo”.
La fel simt ca innebunesc de fiecare data cand aud fraze care incep, se termina sau contin un „frate” (pronuntat de obicei „fruatee”) sau „fato” sau cand in loc de punct, virgula, semnul exclamarii, semnul intrbarii sau orice alta forma de punctuatie se foloseste „gen” – „Deci frate, gen, unde mergem diseara sa ne uitam la găoaze, gen”.
Iertata-mi fie scrierea fara diacritice dar sunt un developer care foloseste in general tuluri in engleza si care insereaza pagini de stringuri inainte de a le deploaia.
Apropo cum ati traduce „deployment”.
PS. Prefer oricand sa folosesc programe in engleza si nu in romana. Mi se pare odios sa trebuiasca sa traduc termeni tehnici sau sa citesc niste aberatii de traduceri (bara flotanta din meniul contextual care contine scurtatura catre butonul de revocare).
Englezescul „deployment” vine de la franţuzescul „déploiement”, care înseamnă „desfăşurare”, „etalare”.
Traducerea termenilor tehnici nu e deloc odioasă, este normală, dovadă că se tot face de vreo 200 de ani încoace pentru orice disciplină ştiinţifică (fizică, chimie, astronomie, medicină, etc.).
He he … nici eu nu prea am timp ….. de citit cărţi … mai mult … bloguri … asta mă face … emancipat ? :))