A apărut. S-a lansat ieri. Şi poate fi comandată la aceeaşi editură, Tracus Arte.
Este vorba de cartea prietenului Traian T. Coşovei. Şi dacă mai există iubitori de poezie, nu au cum rata cartea aceasta. Traian are darul acela rar, de a şti să adune silozuri de emoţie într-un singur vers. Emoţia care nu e nicicum mimată, nici contrafăcută cu butaforie lirică ori cu uşoare adunări de cuvinte. Nu frecventează magazinele de gablonzuri ale metaforei, nici nu ascunde ziduri goale sub draperii somptuoase. Poezia lui Traian, imposibil de povestit, e de un soi mai aparte. Ca o veche casă dobrogeană. O potrivire meşteşugită de pietre colţuroase, adunate împreună în zid trainic, într-o impunătoare inginerie a cuvintelor.
Vă recomand cartea aceasta în primul rând pentru că mie îmi place. Apoi pentru că apar puţine, foarte puţine cărţi care merită avute. Şi încă şi mai puţine sunt cărţile de poezie pe care merită să le aşezaţi lângă mâna stângă.
„Trebuie sa-ti aduni anii in pumni ca sa poti plati, ca sa poti scrie pe perete:
Nici azi nu a nins.”
Intotdeauna am admirat la poetii- poeti,potriveala cuvantului cu starea.
Mulţumim de vorbă frumoasă şi de gând curat. Bătrânul Aerostate are pentru tine un volum pus deoparte…
Acest post vine să ne dea o speranţă după „Stricătorii de limbă”.
Există, iată, şi ingineri ai cuvintelor care modelează limba întru simţire şi emoţie, precum dl. Coşovei!