AcasăRabbi ziceDacă altfel nu se...

Dacă altfel nu se poate…

Mai întâi a fost răţoiala epistolară a lui Băsescu. În maniera cu care ne-am obişnuit/ de care ne-am scârbit, acţionarul majoritar al PDL s.r.l. a cotrobăit în Constituţie şi a găsit (crede el) acolo un chichirez cu care să îşi păstreze sereleul în afaceri. Constituţia e cărticica aia pe care nu dă el doi bani, pe care o calcă în picioare când îi curg mucii şi vrea să o revizuiască dacă are prea multă gheaţă în trăscău, dar pe care nu se jenează să o folosească la frecţii, dacă asta măreşte rezistenţa firului de păr şi îi întareşte rădăcina.

Apoi a venit declaraţia rostită de Emil premierul minune. „Considerăm că proiectul de lege care prevede eliminarea pensiilor de lux a trecut de Parlament„. Declaraţia în sine ar trebui să devină curs obligatoriu pentru studenţii facultăţii de nesimţire. Materie de licenţă. Subiect de doctorat. Evanghelie a sfintei neruşinări. Omul ăsta cărei frunze de ştevie crede că vorbeşte? Cât de mult trebuie să îţi dispreţuieşti electoratul, contribuabilii, cetăţenii, boborul, ornitorincimea… ca să îţi închipui că îi poţi tâmpi chiar în halul ăsta? Că adică asumarea răspunderii a avut ca subiect eliminarea pensiilor de lux şi nu operaţiunea Ciomu la lefurile bugetarilor şi pensiile amărâţilor. Când şi ultimul imbecil ştie ce conţin acele măsuri, când atâţia oameni sunt în stradă şi gălbenuşurile de ou îţi schimbă cromatica de dovleac a siglei, trebuie să fii o arabie saudită a nesimţirii ca să poţi deţine asemenea cantităţi impresionante din pomenita nesimţire, pentru a putea clănţăni fără să roşeşti despre „pensiile de lux”. În privinţa lui Boc, mă văd silit să admit, resursele de nesimţire sunt cu adevărat considerabile. Metabolismul său e unul mai aparte, reuşeşte să digere cantităţile enorme de rahat şi să le prefacă în nesimţire calitatea întâi, fără adaos de E-uri. Un mecanism perfect ecologic, de altfel.

Deci Boc consideră. Afirmaţia e curajoasă. „Consideraţia” aia ar presupune un raţionament, un proces deliberativ, o genuflexiune a neuronului care la Boc nu se poate întâmpla. Acum mai nou, iată, legile ţării intră în vigoare în funcţie de ce consideră Boc. Parlamentul trebuie să se întrunească în funcţie de ce consideră Băsescu. Dezbaterea moţiunii, procedurile parlamentare, totul e supus consideraţiei celor doi gânditori.

Dincolo de grohăita nesimţire, afirmaţiile celor doi ascund un alt mesaj, care nu trebuie nicicum trecut cu vederea. Iar mesajul acela spune, simplu şi răspicat, că în ţara asta totul se întâmplă exclusiv după cum are chef Băsescu. Absolut nimic altceva nu contează. Refuz să intru într-o cretină discuţie, pe termeni constituţionali, pentru a explica de ce prostia folosită ca argument este la fel de serioasă ca şi invocarea securităţii naţionale pentru înfometarea pensionarilor. Mesajul, repet, e clar: în ţara asta e doar ce şi cum vrea Băsescu. Restul instituţiilor, care ar avea încă o legătură cu urma în nisip a democraţiei, ori cu statul de drept, nu mai au nicio importanţă.

Cu alte cuvinte, într-un mesaj lipsit de echivoc, Băsescu şi gaşca ne transmit că nu există mecanism instituţional care să îi facă să renunţe la putere. Iar dacă există ei nu vor ţine seama de el. De aici şi marea preocupare pentru componenţa Curţii Constituţionale. Nu că pe verdictele Curţii ar pune mai mare preţ, dar precum în declaraţia lui Boc, nesimţirea lor are nevoie, în formulare, de iluzia unor argumente.

Lucrurile sunt simple şi clare. Ăştia nu sunt dispuşi să plece de la ciolan. Niciun mecanism instituţional, niciun fel de presiune populară, nimic nu-i va face să plece de la furat. Nicio cale paşnică. Iar dacă ăsta e mesajul lor, atunci trebuie înţeles ca atare. Dacă o cale paşnică nu există, va trebui găsită o alta. Şi atunci când milioanele de plătitori de taxe vor înţelege asta, atunci se va găsi şi calea aceea.

Dacă altfel nu se poate…

P.S. Aud vorbindu-se despre remaniere. Sunt voci care susţin că măsuri impopulare vor trebui luate. Dar că ele vor putea fi luate de către un guvern credibil, adică unul remaniat. Ca şi cum asta ar schimba ceva. E ca şi cum ne imaginăm că dacă îi schimbăm maşina, şoferul va înceta să mai conducă mangă. O remaniere, înseamnă, până la urmă, o nouă şansă dată puterii. Doar imbecilii patentaţi, care încă îşi mai mănâncă biluţele, de fericire la vederea băsescului, îşi pot imagina că gaşca de borfaşi pe care o patronează acesta mai merită vreo şansă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Pai, inceputul cred ca a fost facut vineri, cand mamicile de bebelusi trebuia sa-si primeasca banii si nu i-au primit.Cica nu s-a virat.Luni ar trebui sa intre in plata pensiile.Nici de pe acolo nu ne vin vesti bune.Urmeaza fluturasul de salariu…
    Boc ar fi trebuit sa se spanzure de mult in sura…Nici macar Iuda n-a rezistat…

  2. da , da , da . sa plece bocuzela ca de trei zile am senzatia ca sunt în cort pe malul baltii.
    apropos de balta, sa’ti spun un banc:
    cica în delta niste pescari gasesc un turist acoperit de tîntari din talpi si pîna în crestet ce sugeau la greu. pescarii au vrut sa alunge tîntarii însa omul a protestat. cica ar fi spus sa’i lase pe astia ca sunt satui , caci daca îi alunga vin altii flamînzi si moare sigur.

  3. Uite las un comnentariu. Daca zici sa las, las.
    Pana la varsta mea am invatat un lucru simplu, dar care in mod ciudat nu e la indemana oricui.
    Si anume ca lumea nu merge dupa mintea mea, dimpotriva, daca vreau sa supravietuiesc, trebuie sa-mi potrivesc eu mintea dupa cum merge lumea.
    Si mi-o potrivesc deocamdata astfel:
    1- Vaca asta de…economie nu prea asculta de ‘interpretari” constitutionala, si nu-i prea baga in seama pe nesimtiti. Ete o vaca de mare bun simt. Asa ca scaderea abrupta a consumului va duce la prabusirea numarului si valorii facturilor si bonurilor fiscale emise, implicit la disparitia aproape completa a veniturilor la buget. Si puterea fara venituri la ce e buna? Chiar daca nu se declara oficial incetarea de plata, statul adica puterea, e ca si mort. Spirala recesiunii se incolaceste din ce in ce mai repede, pana la toamna se va porni tiparnita de bani ca altfel nu se mai poate subventiona deficitul. De aia nu doarme Udrea, se gandeste la euro de 6 lei in septembrie. N-am pus-o eu sa se imprumute ca cea din urma gasca imobiliara, atat a dus-o mintea, pe ea si pe Becali, sa investeasca in imobiliare ca sa …le creasca. Genial.
    2- Pensiile astea ‘de lux” ii intereseaza al dracului de mult nu numai pe actualii beneficiari, fosti magistrati, militari, diplomati.
    Ii intrereseaza intr-un mod extrem de neplacut pentru putere pe….colonei.
    Adica pe cai care mai au cativa ani pana la pensie, si care pana una alta se afla la comanda EFECTIVA a armatei. Ca nu generalii comanda direct, ci baza ofiterimii, coloneii in prag de pensie, aflati in fruntea unitatilor. Ce faci cu astia???? Cum te intelegi cu ei????

  4. numa’ să strângem puţin rândurile. că aşa nu se poate: azi ies pensionarii, mâine muncitorii de la Mecanica Marius, poimâine sindicaliştii din industria porno. ori toată lumea în stradă, ori stăm acasă şi belim ochii în teveu.
    nu-s în bucale, că aş ieşi în noaptea asta să bat în oala de supă.

  5. S-a dus dracului totul.
    Inainte spuneam „… e cat China …”
    Acum, ” … arabia saudita a nesimtirii …”
    Super! 🙂
    Cam finut spus. Puteai sa fii mai rufos. 🙂

  6. No bun! Excelenta analiza facuta de tine!
    Dar… Cred ca atata timp cat doar se scrie pe bloguri, se spune pe sticla ( pe cateva posturi), ies cate o mana de oameni la manifestat, nu se va intampla nimic. De luni si pana vineri se spumega la tv, iar la sfarsit de saptamana drumurile patriei sunt blocate spre munte si spre mare; iar cei care mai gandesc asteapta ce? Mai sunt oameni care NU CRED ca astia le va umbla la pensii. Iar ce zice
    Marlanu´si vuvuvelele lui este de nebagat in seama. Atata timp cat nu se intampla nimic, inseamna ca pe nimeni nu intereseaza; fie ca se sterge la cur cu pagini din Constitutie, fie ca ca minte mereu, fie jigneste pe oricine.
    Asadar, eu consider ca acest guvern nemernic si jigodos sa nu cada si sa ramana pana cand intelege si ultimul cretin ca votul este o putere pe care nu o vinzi pe o galetusa, o tara de faina, ulei, zahar sau 50 de lei…

  7. Si daca peste vreo 2 ani, alti 2 boci si cateva zeci de mii de pensionari morti prin case ajungem sa-l iubim iar pe Basescu, ce meritam ca popor?

    Noi nu am vazut anul trecut lucruri care erau evidente…

    Spunea cineva ca poporul roman, alaturi de foarte putine altele (polonezi, rusi, evrei…) suntem un popor de tip mesianic. Adica il asteptam pe „unsul lui Dumnezeu” sa ne scoata din materia maro in care singuri ne bagam.

    Să-ţi fie ruşine mioriţo!

  8. Pentru prima data mi-e mila de votaceii pro-pulis.
    Daca demnitarii pulii noastre ar avea un dram de demnitate si nu doar ambitii, ar iesi in mijlocul multimii furioase si si-ar da demisia.

    • Omule, daca ies ‘demnitarii” in ‘mijlocul multimii” nu mai apuca sa-si dea demisia.
      Poate Basescu sa incerce sa se ‘intoarca la popor’ da e riscant al dracului. Daca se intoarce poporul spre el…..
      Aparent ar fi aceeasi chestie, chinocefalul s-ar afla fata la fata cu poporul. Da nu se stie ce ar face poporul cu fata lui.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...